Da, asta e o Toyota, şi tocmai s-a vândut cu aproape 1 milion de dolari!

Puţine sunt modelele Toyota pe care ţi le poţi imagina drept modele de colecţie. Numărul uriaş de exemplare produse, de cele mai multe ori, apoi şi perioade lungi în care se punea accent doar pe practicism şi mai puţin pe emoţie a făcut din maşinile acestei mărci doar nişte instrumente de a te duce din punctul A în punct B. Şi totuşi, există excepţii. Iar asta e cea mai magnifică din aceste excepţii.

Acestui model îi spune Toyota 2000GT şi poate ai mai auzit de el, fiind pomenit din când la lansări de modele noi ale mărcii nipone, ca dovadă că undeva în istoria Toyota au existat nişte rădăcini de sportivitate şi emoţie. Ei bine, aceasta e mostra aia cu adevărat pură de sportivitate şi emoţie.

Ea a fost creată de Toyota împreună cu cei de la Yamaha. Da, da, compania aia niponă uriaşă, care produce şi motociclete, şi piane, şi chitare sau alte instrumente muzicale, şi sisteme audio, şi multe alte chestii. Designerul a fost Jiro Kawano, ajutat de Satoru Nozaki. A fost unul din puţinele momente când şefii Toyota au vrut să dea mână liberă unor oameni creativi, pentru a naşte un model capabil să concureze cu cele mai legendare modele de pe atunci din lume — Ford Thunderbird, Corvette, Jaguar E-Type, Porsche 356, apoi 911, şi chiar Mercedes-Benz 300 SL. Ba chiar şi sportcar-uri precum Aston Martin DB4 şi Ferrari 250 GT Coupe au fost privite îndelung. Scopul era să se creeze un grand tourer coupe cu două uşi, cu forme sportive şi savoare în condus.

Dar, deoarece la acea vreme Toyota nu avea în palmares motoare mari cu arhitecturi super sportive, inginerii Yamaha au luat un motor de pe Toyota Crown şi l-au modificat simţitor. Era un motor cu 6 cilindri în linie, de 2.0 litri, care a primit doi arbori cu came şi două carburatoare Mikuni-Solex. În rezultat, motorul a ajuns să dezvolte 150 CP la tocmai 6,600 rpm, având un cuplu maxim de 175 Nm la 5,500 rpm.

Maşina rezultată avea un echilibru aproape ideal de distrubţie a maselor, de 49/51, un pic mai mult pe spate, exact cât s-o poţi arunca uneori în scurte derapaje frumoase. Viteza maximă ajungea la 217 km/h, iar prima sută era uşor atinsă în aproape 8 secunde.

Ceea ce aproape sigur nu ştii e că maşina asta a fost în produsă în extrem de puţine exemplare, dar cu adevărat extrem de puţine! Toyota la acea vreme încă nu avea reputaţia sa de azi de fiabilitate, fiind privită pe bună dreptate cu scepticism, pentru că nici maşinile, la drept vorbind, nu erau chiar perfecte pe atunci. Şi nimeni nu prea ştia că la modelul ăsta lucrase o echipă de ingineri geniali, care-l făcuseră cu adevărat genial. Aşa că atunci când el s-a afişat pe piaţă cu un preţ cu 1,000 dolari mai scump decât Jaguar E-Type şi Porsche 911, sau cu 2,500 dolari mai scump decât Corvette — oamenii au cam privit îndelung modelul şi l-au tratat ca pe o glumă neinspirată din partea Toyotei. Într-atât de neinspirată, încât în cei trei ani de producţie s-au asamblat doar 351 de exemplare, dintre care 289 au fost cu volan pe dreapta, majoritatea fiind vândute în Japonia. Doar 62 de maşini cu volan pe stânga au fost produse, toate fiind livrate în SUA.

Ei bine, acum înţelegi de ce exemplarul ăsta, despre care vorbim azi, a putut să ajungă să fie vândut la licitaţie cu aproape 1 milion de dolari. Dacă e să fim mai exacţi — 912,500 dolari SUA.

Maşina asta e numărul 100 din cele produse şi a fost livrată iniţial unui renumit pilot de motorsport din SUA — Otto Linton. De fapt, doar unul ca Otto, care înţelegea în geniul unei maşini sportive şi avea şi bani din belşug, a putut fi suficient de îndrăzneţ să-şi comande o asemenea Toyota. La drept vorbind, el şi-a comandat tocmai 3, într-atât de mult i-au plăcut. Şi a îndrăgit atât de mult acest exemplar, încât l-a exploatat vreme de 30 de ani, până când l-a vândut unei companii specializate în automobile de colecţie.

În 2006 maşina a fost ulterior cumpărată de o altă companie, specializată în asemenea modele, prin mâinile ei trecând cel puţin o duzină de asemenea exemplare. Ei au fost cei care au restaurat complet exemplarul ăsta, dând odometrul la zero în 2007.

Ulterior maşina a mai trecut în mâinile unui colecţionar, Brown Maloney, după care a ajuns la o altă companie colecţionară, Elkhart Collection, de unde a fost transmisă de curând la o renumită casă de licitaţie. Şi aici, în sfârşit, a fost licitată la preţul menţionat mai sus, şi a plecat în mâinile unui nou colecţionar, care a dorit să rămână mai discret.

Da, uite că am ajuns să vedem şi o Toyota vândută cu un asemenea preţ exorbitant. Dar, cu o asemenea poveste exclusivistă a modelului, şi pe deasupra o asemenea istorie a acestui exemplar, preţul ăsta pare de înţeles. Până la urmă, această maşină a fost acea scânteie rară de genialitate de creaţie, venită de la Toyota şi Yamaha, iar asemenea scântei nu s-au mai prea repetat în istoria Toyota!

Şi la final, spune sincer, nu-i aşa că asta e cea mai frumoasă Toyota din toate timpurile?