Acest sportcar brazilian te poate face, cu bani puţini, colecţionar al uneia din cele mai rare maşini din lume

Gândeşte-te cum sună asta: sportcar brazilian! Ba unii chiar îl numesc muscle-car, în timp ce alţii preferă să-l numească gran turismo sau GTO. Dar e cert că acesta e unul din cele mai exotice, mai rare, mai speciale şi mai curioase sportcar-uri create vreodată şi e atât de rar şi necunoscut, încât dacă-l cumperi azi devii automat unul din cel mai iscusiţi şi elevaţi colecţionari de maşini de lume. Şi toate asta cu circa 12,000 euro! Pentru un sportcar de colecţie conservat în condiţie foarte bună, cu doar 350 km pe bord! Te-am intrigat, nu-i aşa? Minutele următoare, în care vei citi acest articol, vor fi cu adevărat impresionante atunci!

Puma GTB. Aşa-i spune acestui model şi e cu adevărat un sportcar pur-sânge. Da, ştim, probabil aproape nimeni dintre noi n-a auzit vreodată că Brazilia a avut vreo marcă proprie de maşini, dărămite care să mai producă sportcar-uri. Dar află că sub capota acestei bijuterii e amplasat un delicios motor de 4.1 litri!

Da, adevărul e că în Brazilia chiar a existat un producător fascinant, pe nume Puma, care a rezistat un pic mai mult de 3 decenii, din 1964 până în 1995. Ideile ambiţioase i-au ghidat pe aproape întreg parcursul existenţei lor, iar substratul tehnic era parţial împrumutat, cu licenţă, de la mai mulţi producători auto ai vremii. Modelul ăsta, Puma GTB, a fost prezentat iniţial ca un prototip pe nume Puma GTO, în anul 1971. Publicul a rămas fascinat încă de la etapa de concept, aşa că în scurt timp a fost pusă la punct şi producţia modelului, cu design foarte apropiat de cel al conceptului. Doar că numele a devenit GTB, de la Gran Turismo Brazil.

Primele exemplare „de serie” au ieşit de pe poarta uzinei în 1973, dar de serie e un termen convenţional aici, pentru că în 1973 au fost produse doar 2 maşini, de fapt. Abia în 1973 producţia intrase într-un ritm mai intens şi în întreg anul au fost produse 21 de unităţi, apoi în anii următori producţia a crescut la 41, 130, 233, 274, 316, cel mai productiv an fiind anul 1980, când au fost asamblate tocmai 373 de exemplare Puma GTB! E tocmai anul în care a fost produsă şi maşina despre care vorbim noi azi, deci e un exemplar produs la apogeul modelului!

De fapt, Puma GTB are două serii, S1, şi S2, adică cea de la început până în anul 1978, iar din 1979 a urmat un soi de facelift, o serie uşor perfecţionată. Maşina despre care vorbim noi azi, bineînţeles, e una din seria a doua, actualizată.

Oh, dar cât de curios e substatul tehnic al acestui sportcar brazilian! Producătorul sud-american a ales să creeze o formulă clasică de sportcar, uitându-se cu jind la starurile americane precum Pontiac GTO sau Ford Mustang. Aşa că Puma GTB are motor poziţionat frontal, longitutdinal, şi tracţiune spate.

Platforma tehnică este, în esenţă, una proprie, dar e mai mult o combinaţie proprie din elemente cumpărate de la General Motors atunci, o mare parte din ele fiind de la modelul Chevrolet Opala, produs în acele vremuri în Brazilia de către uzina GM. Opala era un sedan cu tracţiune spate, apoi şi coupe, iar pentru noi, cei din Europa, e şi mai interesant că platforma tehnică a lui Opala, de fapt, era aceeaşi ca şi a lui Opel Rekord C şi Opel Commodore A, Opel fiind deja deţinut de GM pe atunci! Oh, ca să vezi, câte legături internaţionale erau şi-n lumea auto de atunci!

Motorul era tot unul de la General Motors din America de Nord, mult mai mare decât ceea ce se punea pe modelele europene Opel, menţionate mai sus, şi era totodată şi motorul de top disponibil pe Opala. Vorbim de un motor de 4.1 litri şi e curios că nu vorbim de un V8 sau V6, ci de un motor cu 6 cilindri în linie! Din cei 4.1 litri ai săi, el dezvolta 170 CP la 4,800 rpm, parametri foarte decenţi pentru acele vremuri. Cuplul era şi mai impresionant, atingând 319 Nm. Cutia de viteze posibilă era doar una — manuală, cu 4 trepte. Cu aceşti parametri, Puma GTB putea alerga până la o viteză maximă de 193 km/h.

Caroseria maşinii era făcută din fibră de sticlă, aşa cum se făcea şi la Corvette-uri. La interior, Puma GTB oferea o alură de lux, cu scaune tapisate cu piele, geamuri acţionate electric şi sistem de aer condiţionat! Mai mult ca atât, exista şi un sistem audio cu egalizator de sunet cu 7 frecvenţe, în stilul sistemelor audio Hi-Fi de casă. Şi nu în zadar, pentru că mulţi ani la rând Puma GTB a fost cel mai scump automobil vândut în Brazilia în acele vremuri!

Şi paradoxul e că modelul ăsta n-a fost exportat nici în America de Nord, nici în Europa. Dar s-au găsit câţiva entuziaşti, pe care-i poţi număra pe degete, care şi-au importat asemenea maşini în mod independent în Europa. În Suedia, spre exemplu, ţara în care se află acum acest exemplar, registrul naţional are doar două Puma GTB înmatriculate vreodată, iar în întreaga Europă n-ar fi mai mult de 10! Mai mult ca atât, în întreaga carieră a modelului, cifra totală de exemplare produse a numărat doar 1,589 de exemplare! 701 dintre ele au fost din seria S1, şi 888 — cele de după facelift, S2, ca şi acesta. Deci noi vorbim de o maşină de o raritate absolută la nivel mondial, mai ales dacă mai luăm în calcul că de la producţia sa au trecut deja 40 de ani şi că e foarte posibil ca până astăzi în lume să nu fi supravieţuit nici jumătate din numărul de maşini produse!

Iar exemplarul de care vorbim noi azi, scos la vânzare în Suedia, are doar 350 km pe bord. Nu, nu ăsta e parcursul total din toată istoria maşinii, fireşte. Sunt 100,350 km de fapt, din câte înţelegem, pentru că maşina asta a fost construită într-o epocă cu odometre de 5 cifre. Dar maşina în sine e într-o stare autentică, nerestaurată, fapt vizibil şi după interiorul său, iar asta îi creşte din valoare.

Maşina a fost importată în Suedia în anul 1987, de către suedezul care deţinut-o până în 2020. El a cumpărat-o din Brazilia, pe când această Puma GTB avea o vârstă de doar 7 ani. Maşina a trecut inspecţiile regulate şi are toate autorizările necesare de exploatare în Suedia, deci şi în întreaga Uniune Europeană. Şi la o adică, o asemenea bijuterie poate fi importată fără probleme şi în Moldova, ca vehicul istoric, or, cu o asemenea poveste în spate, şi cu cei 40 de ani vechime, ea se califică inevitabil ca vehicul de colecţie.

Şi acum, ia priveşte-o încă o dată din faţă şi zi: observi un defect al acestui exemplar? Nu? Ei bine, îi lipseşte bara de protecţie frontală, de fapt — un soi de fâşie neagră din plastic, foarte subţire, care se punea peste caroseria din fibră de sticlă ca element de decor mai mult. Proprietarul ei suedez n-a putut face rost de o asemenea piesă, aşa că următorul proprietar fie va merge aşa ca element exotic, fie va trebui să caute mult timp una originală, fie va putea comanda producţia uneia identice la vreo companie de printare 3D. Dar aici sfârşesc probleme maşinii, pentru că în rest, ea e într-o condiţie superbă!

Şi da, sportcar-ul ăsta atât de exotic şi de rar e vândut cu doar 125,000 coroane suedeze, cea ce, calculat la un curs actual ar fi cam 12,000-12,200 euro. Sincer, e una din acele ocazii rare în viaţă de a face una din cele mai deocheate achiziţii, din care să profiţi şi emoţional, şi ca valoare financiară pe urmă. E o maşină atât de rară, cu o poveste atât de fasciantă în spate, e una din atât de puţinele maşini de felul său existente în Europa, încât toată viaţa mai departe vei avea plăcerea de a avea o piesă de colecţie ca nimeni altul, despre care vei avea satisfacţia de a povesti şi explica celor curioşi. Nici cei cu Ferrari clasice adeseori nu vor avea maşini atât de rare ca şi tine. Şi ei plătesc milioane pe ele. Iar brazilianca asta costă cât o oarecare altă maşină banală la mâna a doua sau cât o Dacia Logan nouă bine echipată! Pur şi simplu fantastic!