Bijuteria japoneză: această Honda Civic are doar 30 mii km pe bord şi i-a aparţinut unui bătrânel, pe bune

Povestea acestei Honda Civic începe prea clişeic ca să pară adevărată: i-a aparţinut unui bătrânel, care a folosit-o tot mai rar şi mai rar, şi tocmai aşa a adunat ea doar 30 mii km pe bord din 1991 până azi. Doar că în acest caz istoria chiar e adevărată, iar maşina e vândută azi nu de vreun şmecherar bişniţar cu borseta subţioară, ci chiar de fiul bătrânului austriac, care a exploatat-o. Iar pe lângă asta, există şi o mulţime de documente care să confirme statutul de bijuterie al acestei Honda.

Aşadar, avem de-a face cu o Honda Civic produsă în anul 1991, în caroserie sedan, iar asta înseamnă că, oficial, acest Civic e din generaţia a patra. Honda însă aplica cicluri de viaţă mai scurte pentru modelele sale, platformele mai rămâneau aceleaşi de la o generaţie la alta, iar în dependenţ de regiuni şi schimbul generaţii avea loc în perioade diferite. Însă, din punct de vedere constructiv, această Honda Civic merită mai multă admiraţie decât merită multe modele Honda de azi. Spre exemplu, dacă azi Civic-ul vine cu suspensie cu bară de torsiune pe puntea spate, atunci acest Civic din 1991 avea suspensie multilink pe spate, pe un model compact şi accesibil!

Sub capotă se puteau găsi mai multe variante de motoare, dar acest Civic roşu din Austria, despre care vorbim nou azi, îl avea aprape pe cel mai mare, de 1.5 litri, aspirat natural. El avea 16 valve şi dezvolta 90 CP la 6,000 rpm, generând şi un cupu de 119 Nm la 4,700 rpm. Linia roşie venea abia la 7,200 rpm, deci e unul din acele motoare clasice şi iubite de Honda, care adoră turaţiile mari!

Iar motoarele astea puteau rezista fără nici o problemă parcursuri apropiate de 1 milion de kilometri, iar pentru cei care-şi doreau mai mult, treceau cu uşurinţă şi de milion. Aşa că să vorbim azi despre o maşină cu un asemenea motor, care n-are decât 30,000 km pe bord, e ca şi cum am vorbi despre o comoară descoperită în vreo piramidă.

Dacă deschidem capota acestei maşini, statutul de comoară se confirmă. Totul pare la fel de nou ca a doua zi după ieşirea din showroom. Toată caroseria e în stare perfectă, doar uşa portbagajului spate are o mică îndoitură, abia vizibilă.

Habitalul, cu scaune acoperit cu velur, aşa cum era trendul în acei ani, pare la fel de nou. E o adevărată capsulă a timpului acest automobil, iar asta se simte prin fiecare mic detaliu. Aşadar, cum de s-a putut, cât de adevărată şi confirmată e acea istorie cu bătrânelul care n-a folosit-o?

Austriacul care o vinde azi, pe nume Gerhard, e fiul celui care a cumpărat-o nouă, în 1991. Ea a fost maşina părinţilor săi, pe care aceştia au folosit-o foarte rar, iar cu fiecare an — tot mai rar, din cauza vârstei. Au păstrat-o în garajul casei lor, iar asta se vede din starea maşinii, intactă de rugină, cu nuanţa vopselei roşii încă intensă.

Totuşi, tatăl său n-a ţinut maşina cu totul nemişcată. Îi făcea reviziile oficiale regulate, îi făcea schimburile de ulei la fiecare 10-15 mii de km, aşa cum zicea cartea maşinii. Cartea de service a acestei Honda confirmă documental când s-au făcut aceste schimburi — primul schimb, la o ie de km după achiziţie, a fost făcut în anul 1992, al doilea, la 11,385 km, a fost făcut în anul 1994. Următorul schimb ar fi trebuit făcut maxim pe la 26,500 km, sau, cu o rezervă admisibilă de plus/minus 10%, pe la 29,000 km. Însă acest parcurs aşa şi n-a mai fost atins în mâinile tatălui lui Gerhard. Acum, în 2020, tatăl său a decis să-i transmită lui maşina pentru a o vinde, întrucât era clar că nu va mai merge vreodată cu ea.

Gerhard a mers la un service complet cu ea. Honda avea 29,629 km la data 9 noiembrie 2020, când a intrat la service. A schimbat uleiul de motor, toate filtrele necesare, toate celelalte lichide, iar cei de al service i-au recomandat să schimbe şi cureaua de distribuţie a acestui motor, în ciuda parcursului mic, lucru pe care l-a şi făcut. Aşa că acum această Honda e din nou o bijuterie cu toată mentenanţa la zi, care abia aşteaptă să-şi trăiască întregul său potenţial în mâinile unui pasionat.

Austriacul menţionează în mod special că ceea ce vedem e un vehicul în stare absolut autentică şi originală — fără vreo restaurare, fără vreun accicent, fără vreo reparaţie. Nici o piesă revopsită! Nu e nimic ascuns, nu e o capcană, cum zice el, e o maşină aşa cum se vede, fără vreun defect tehnic sau mecanic. Gerhard trăieşte lângă Viena şi nu are vreun garaj adiţional al său, pentru a o păstra pe termen lung, de aici şi decizia de a o vinde. Şi, ca un vânzător generos, menţionează că anvelopele sunt de demult, dar cele de iarnă, cu care maşina e încălţată acum, abia de au câteva sute de kilometri parcurşi. Cele de vară sunt oferite drept bonus, cu tot cu jante adiţionale, şi sunt la fel, apoape noi.

Pare aproape prea frumos pentru a fi adevărat! Iar dacă mai punem la socoteală şi preţul, de doar 6,000 euro, atunci această bijuterie japoneză din Austria chiar e o adevărată descoperire!