E probabil cel mai rar şi mai ciudat model american, şi a fost vândut de curând fulgerător de rapid în Germania

Sunt şanse enorme să nu fi auzit niciodată de acest model şi chiar de această marcă americană de automobile. Mărcii îi spune Zimmer, iar modelul ăsta ciudat poartă numele de Quicksilver. Deşi arată ca o maşină din anii 60, poate 70, maşina asta a fost produsă, de fapt, mult mai târziu, tocmai în anul 1988 şi are o poveste fascinantă în spate!

Marca Zimmer a luat naştere dintr-o idee spontană a unui tală şi a unui fiu, atunci când, la o discuţie la micul dejun, tatăl a desenat pe un şerveţel prima lor maşină pe care urmau s-o producă. Era un soi de model fanfaros, ce aducea a maşini din anii interbelici ca aspect, dar care trebuia să aibă un substrat tehnic modern. Cei doi au fondat compania Zimmer, care le purta numele de familie. Paul Zimmer, tatăl, trebuia să aibă grijă de designul maşinilor şi sufletul companiei, iar Bob Zimmer, fiul, trebuia să aibă grijă ca viitoarea maşină să devină operaţională, iar compania — funcţională. Aşa a apărut în 1978 primul lor model neoclasic, numit Golden Spirit, care a ajuns să folosească subtratul tehnic al Mustangului din acea vreme.

Foto: Zimmer Golden Spirit

Ceva mai târziu, cei doi şi-au dorit să mărească portofoliul companiei, care angaja deja 175 de oameni şi genera încasări frumoase de 25 de miliane de dolari anual, şi au creat al doilea şi ultimul model din istoria companiei — acest nebunesc muscle-car, dacă putem să-i zicem aşa, pe nume Quicksilver. Stilul e cu totul altul. Unora le poate părea derizoriu, copilăresc, neinspirat, disproporţionat, sau dimpotrivă, foarte vizionar şi futurist.

Şi în cazul acestei maşini, lansate în anul 1984, s-a optat pentru un substrat tehnic împrumutat de la altcineva. A fost ales un model foarte complex din punct de vedere tehnic al celor de la Pontiac — Pontiac Fiero. Iar acest model era el însuşi un experiment avangardist şi nereuşit al celor de la GM. Adică totul s-a pornit dintr-o idee frumoasă de a crea un sportcar cu motor poziţionat central, dar pe parcurs au apărut reduceri semnificative de costuri, un motor cu 4 cilindri şi altul cu 6 cilindri, montate transversal între axe, cuplate fie la o cutie de viteze de Isuzu, fie la una de origine Muncie. Suspensia până la urmă a fost preluată de la alte modele GM mai puţin performante şi manevrabilitatea lui Fiero era foarte precară, în raport cu concurenţii, fiind dur criticată de presa auto a vremii. Iar pe lângă asta, poziţionarea motorului dădea foarte des probleme de fiabilitate.

Pontiac Fiero, donatorul lui Zimmer Quicksilver

Păi iată, cei de la Zimmer au făcut una din cele mai neinspirate alegeri pe care le puteau face, luând-l pe Pontiac Fiero din acei ani drept donator. Mai mult ca atât, aceştia cumpărau maşinile finalizate de la Pontiac, le aduceau la uzina lor din Florida, le decopertau şi le alungeau, apoi le puneau caroseria proprie, făcută din fibră de sticlă. O mare scamatorie tehnică, făcută pe baza unui model complex şi problematic nu putea rezulta decât într-o problemă şi mai mare şi mai exotică.

Tocmai aşa a ajuns Zimmer Quicksilver să fie produs doar în vreo 170 de exemplare în întreaga sa carieră şi, deoarece codurile VIN de pe caroserie nici nu erau modificate, oficial aceste numere intră şi în producţia celor de la Pontiac.

Povestea celor de la Zimmer s-a încheiat la fel de spontan pe cât s-a început, însă mult mai trist. Bob, fiul, a decis în anul 1988 să-şi vândă acţiunile sale unei alte companii şi să-şi caute altă cale în viaţă. Tatăl a fost atât de afectat, încât la scurt timp a avut un atac de cord, din care a scăptat cu viaţă, însă n-a putut să se mai implice în companie. În rezultat, angajaţii au fost lăsaţi cam de voia sorţii, iar într-un final, în câteva luni, compania a fost nevoită să se inchidă, în 1988. Exemplarul din imaginile acestui articol e produs tocmai în 1988, ultimul an de existenţă a celor de la Zimmer.

E o versiune cu motor V6, or, Zimmer le lua doar pe cele cu V6 de la Pontiac. Motorul are o cilindree de 2.8 litri, dar nu vă aşteptaţi la performanţe uimitoare: doar 142 CP scotea acest V6. Despre ce muscle-car mai putem vorbi, deci? Vă spuneam noi că e unul din cele mai ciudate modele americane...

Maşina e cuplată la o cutie de viteze automată de doar 3 trepte, Hydramatic, fapt încă acceptabil la acea vreme pe modelele americane. Despre performanţe de acceleraţie rapidă nici nu poate fi vorba, deci.

De ce ai cumpăra, deci, acest coupe american de 4.8 metri lungime? Sincer, nu avem idee, dar despre maşina asta ne-au venit primele informaţii acum 3 zile şi i-am contactat pe cei de la compania germană care au expus-o la vânzare. Am aflat că preţul oscila în jurul a 27,000 euro, ea având toate autorizările necesare de a fi exploatată în UE şi având deja şi plăcuţe de maşină istorică în Germania. Şi azi am şi aflat că s-a vândut, ca pâinea caldă, ca fulgerul, fără mari negocieri. A fost cumpărată cu o repeziciune pe care multe alte modele ar invidia-o!

Da, maşina era în stare bună, cu schimburi recente de piese la suspensie, cu mentenanţă şi împrospătare recentă, dar dincolo de asta, nu prea vedem multe motive pentru care să dai 27 mii euro pentru această maşină americană, nici muscle-car, nici coupe de lux, de doar 142 CP!

Tu ce crezi? A făcut o investiţie bună cumpărătorul care s-a grăbit s-o cumpere atât de fulgerător?