O bijuterie de Mercedes W126 la prima vedere, o înşelătorie de fapt. Cum poţi fi minţit la cumpărarea unei maşini clasice

În ultimele luni, noi publicăm din când în când articole despre adevărate bijuterii de colecţie care se mai vând pe ici, pe colo, prin lumea noastră, şi alegem maşini care ni se par cu adevărat deosebite, prin model, prin curiozitate, prin preţ, prin magnetismul lor de a fi dorite de către mulţi dintre noi. Dar întotdeauna încercăm să facem cel puţin o minimă verificare, ca bijuteria pe dinafară să nu se dovedească falsă pe dinăuntru. Iar dacă ni se pare că e aşa, vă spunem despre asta chiar în articol. Cazul de astăzi, însă, ne-a intrigat mai mult ca oricare altul şi ne-a făcut să-l investigăm de-a binelea, până la confirmarea finală că avem de-a face cu o înşelătorie.

Aşadar, atunci când am văzut pentru prima dată acest superb Mercedes-Benz 300 SEL, cu frumoasele-i poze, făcute profesionist, şi am mai şi aflat că maşina asta, fiind produsă în 1986, are doar 17,000 km la bord azi — am zis un profund wow! O asemenea maşină conservată cu doar 17 mii km, după 34 de ani de la fabricare, e o excepţie, o bijuterie absolută! Ne captase atenţia cu siguranţă, mai ales că nouă tuturor generaţia W126 ne dă nişte amintiri plăcute de admiraţie. Cine nu admiră acest S-Class bine făcut al acelor ani? O adevărată maşină clasică azi, chiar dacă s-au produs destul de multe!

Poză cu cadranele de bord. Se poate vedea parcursul de 16,993 km

Maşina venea şi cu o poveste frumoasă, unică, care să-i explice soarta specială de care a avut parte. Ar fi fost cumpărată iniţial în Franţa, de către un imigrant portughez din Paris şi ar fi fost înmatricultă pentru prima dată în aprilie 1986. Cel mai probabil, anume aceste informaţii sunt veridice.

Apoi, în 1990, portughezul s-ar fi mutat înapoi în ţara sa, iar maşina a decis să şi-o ia cu el în Portugalia. Prin urmare, ea a fost importată în ţara sa şi a primit şi plăcuţe de înmatriculare portugheze. Acelaşi proprietar pasionat ar fi ţinut-o în proprietate tocmai până în anul 2018, vreme de 32 de ani! Ulterior, următorii doi ani ar fi deţinut-o alt portughez, iar acum o minunată companie portugheză a şi scos acest Mercedes-Benz la vânzare.

Vânzătorul de azi mai menţiona că maşina ar fi în condiţie mecanică excelentă. Eh, asta am şi fi aşteptat cu toţii de la un Mercedes-Benz W126 indestructibil, care ar fi parcurs doar 17,000 km, nu-i aşa?

Dar semnalele ciudate n-au întârziat să apară. Primul element, care ne-a bucurat, de fapt, a fost menţiunea vânzătorului de azi că acest Mercedes-Benz 300 SEL posedă certificat FIVA. Ei bine, despre certificatul FIVA şi despre unicul automobil din Moldova, care are un asemenea certificat, noi v-am povestit într-un alt articol, dar una este absolut clar: dacă un automobil ajunge cu adevărat să aibă certificat FIVA, atunci toată istoria sa e sută la sută confirmată, de la origine, istoria proprietarilor, până la parcurs şi condiţia originală tehnică a maşinii. Certificatul FIVA e confirmarea supremă, dacă vreţi, că o maşină de colecţie e ceea ce pretinde a fi. Sunt nenumărate maşini de colecţie bune şi cu istorie transparentă care n-au certificat şi pot fi şi ele cu adevărat bune. Însă nu pot exista maşini proaste şi cu istorie neclară, care să aibă un asemenea certificat. Dacă există măcar un gol neclar în istoria unei maşini, măcar o mică suspecţie, certificatul FIVA nu e emis.

Aşa că, să aflăm de la vânzător că acest Mercedes-Benz are un asemenea certificat a însemnat pentru noi confirmarea totală că cei 17,000 km sunt veridici şi că toată istoria lui e cu adevărat transparentă şi completă. Doar că...

Am mai perindat informaţiile pe care le aveam despre maşină. Am găsit o menţiune ciudată că maşina nu a făcut toate reviziile anuale obligatorii în Portugalia. Vorbim nu despre service-urile tehnice ale maşinii, ci acele revizii oficiale ce-i permit unei maşini să circule pe drumurile publice. Din 1990 până azi ea ar fi făcut doar 8 revizii în loc de vreo 30, ceea ce, conform spuselor proprietarului, ar fi un mare plus, care ar demonstra că maşina ar fi stat pe loc în mulţi dintre aceşti ani. Noi zicem că asta e semn de zgârcenie cel puţin. Dacă o pui la păstrare total — da, e logic să nu faci aceste revizii, în unele ţări se poate chiar renunţa la plăcuţe de înmatriculare şi o ţii aşa până vrei să mergi din nou cu ea. Dar să ai o maşină la care ţii atât de mult, ca una de colecţie, şi să nu treci aceste revizii, e cel puţin suspect. Asta denotă ori o altă istorie, ori că maşina nu avea parte nici de mentenanţa corectă, în mâinile unui asemenea proprietar.

Pe urmă fost menţionat că unele piese de caroserie au fost revopsite, din cauza unor mici zgârâieturi din parcări. Iar ca dovadă văzusem vreo 10 poze diferite cu măsurările grosimii vopselei a tuturor pieselor posibile. Mai primisem şi poze cu starea impecabilă a cromului, şi a cauciucurilor pe la căptuşeli, a lacătelor, etc. Dacă ai fi văzut doar asta, ziceai indubitabil că maşina asta e, totuşi, o bijuterie.

Apoi a venit adevăratul semnal de alarmă. Omul a menţionat că o parte din documentele din istoria maşinii s-au pierdut la un moment dat, dar au rămas invoice-uri de la service-urile oficiale Mercedes-Benz, care confirmă istoria sa. Aici a fost momentul în care ne-am dat seama cu siguranţă că ceva nu e curat. Cum rămâne cu certificatul FIVA? Acest certificat nu se dă pentru maşini care „au pierdut nişte documente la un moment dat”! L-am întrebat tranşant pe vânzător două lucruri fără echivoc: confirmi că maşina asta doar 17,000 km originali şi că are certificat FIVA? Da, confirm! — ne-a zis.

I-am cerut să ne trimită certificatul FIVA. Au apărut ezitările. Între timp am investigat un pic compania şi am găsit o mapă cu fotografii ale acestei maşini, postate mai demult şi probabil uitate de autor. Oh, ce surpriză!

Pe lângă pozele frumoase de exterior, am putut vedea partea inferioară a maşinii! Şi aici era o adevărată catastrofă! Scurgeri de ulei dintre cutie de viteze şi motor, scurgeri la diferenţialul spate, ţeavă de eşapament arsă de vreme în prima sa jumătate şi schimbată în cea de-a doua...

Suspensia maşinii, toate zonele-cheie denotau o uzură de zeci de ori mai mare decât cea declarată. Nu, ceea ce am văzut dedesubt poate fi reparat, desigur, dar nu poţi nicidecum pretinde că maşina asta are doar 17,000 km parcurşi în întreaga sa viaţă! Aici sunt minim vreo 350 mii, poate chiar 450-500 mii sau mai mult, depinde de mentenanţă. Sau poate chiar 1 milion şi 17 mii, cine ştie... Deci, trebuie să ai tupeu infinit să încerci să vinzi maşina asta ca o bijuterie de colecţie, cu doar 17,000 km parcurşi!

Înşelătoria era clară deja sută la sută. Dar am vrut să vedem cum stă treaba şi cu certificatul FIVA, despre care pomenea vânzătorul. Aşa că am sunat la federaţia responsabilă din Portugalia şi apoi le-am scris datele maşinii, încercând să aflăm dacă ei i-au oferit acestui Mercedes-Benz W126 un asemenea certificat. Tot din pozele adiţionale găsite de noi aveam una unde era vizibilă şi plăcuţa de înmatriculare, şi codul VIN, pe care-l menţionăm pentru ca să fugiţi de această maşină: WDB1260251A243995.

Peste câteva ore, am primit răspunsul de la federaţia portugheză. Acestei maşini i s-a emis un cu totul alt certificat, unul de conformitate a modelului, în baza căreia a putut fi înmatriculat. Deci, practic, certificatul emis era unul pentru autorităţile naţionale, care confirma că această versiune 300 SEL a fost produsă cândva pentru Europa, era conformă cu standardele UE de atunci şi ar avea dreptul să fie înmatriculată şi exploatată în Portugalia. Vânzătorul însă, a făcut uz de acest certificat emis de aceeaşi asociaţie care emite certificatele FIVA în Portugalia, zicând că a primit un certificat FIVA de la ei, care ar confirma originalitatea şi autenticitatea maşinii.

Deci, era şi mai clar tabloul înşelătoriei. Din pură curiozitate, l-am sunat pe vânzător. Ca să se eschiveze de la necesitatea de a trimite poza certificatului, probabil, a invocat că maşina e deja rezervată de un cumpărător din Germania. L-am anunţat despre pozele descoperite cu starea maşinii, raportate la kilometrii săi şi, în lipsa oricărei explicaţii, a ales s-o facă pe neznaiul şi să zică că maşina e deja rezervată şi nu mai are rost să discutăm. Nu credem că există un aşa-zis cumpărător german, care ar fi rezervat-o, dar dacă există, putem să-i zicem „neamţule, fugi de ea”!

Maşina asta costă 18,750 euro, deci aparent nu foarte mult, şi ajungi să te întrebi: dar chiar merită efortul acestui vânzător de a recurge la înşelătorie pentru o asemenea maşină, pentru un asemenea preţ? Până la urmă, a costat şi maşina asta iniţial nişte mii de euro când a luat-o de la ultimul proprietar, nu? Sau, cine ştie, dacă a luat-o ieftin de tot şi mare lucru n-a investit în ea, poate că miza pe un chilipir imediat.

Una e clar. Sunt mii de maşini clasice frumoase în lumea asta, care merită toată atenţia şi toată admiraţia. Dar printre ele sunt şi maşini vândute de escroci, care ascund poveşti putrede pe dinăuntru. Şi de aia vigilenţa şi verificarea nu strică niciodată, mai ales la maşini care se vor a fi de colecţie.