Cum arăta luxul din Est de altă dată: Moskvich 2140 Super Luxe

După câteva iteraţii din seria 408 şi 412 a celor de la Moskvich, vândute cu succes inclusiv la export, ca versiuni de elită, către sfârşitul anilor 1970, modelul curent de pe atunci — Moskvich 2140, lansat în 1976, care era, esenţă, o versiune perfecţionată a lui 412 la nivel tehnic — începuse să-şi piardă atractivitatea în ochii occidentalilor, iar exporturile erau în impas. Prin urmare, era nevoie de nouă interpretare de elită, mai impresionantă şi mai consistentă, care să-i impresioneze pe cei mai pretenţioşi.

Aşadar, în 1980, cei de la Moskvich au prezentat lumii ipostaza supremă a modelului 2140, numită 2140 SL, sau Super Luxe. Mai mult ca atât, cei de la Moskvich au îndrăznit să anunţe că, deşi cea mai mare parte a exemplarelor ediţiei luxoase vor pleca la export, un anumit număr de maşini vor fi vândute şi pe piaţa internă! Şi, culmea, pentru a sublinia măreţia noii versiuni, ea a fost prezentată într-o culoare verde, pe care o poţi vedea şi în imaginile acestei ştiri, ea fiind şi prima vopsea metalizată aplicată pe vreo maşină produsă în URSS!

Dar vopseaua metalizată la exterior nu era singurul element impresionant. După cum i se destăinuise la acea vreme unui jurnalist un angajat al Moskvich, designul interior total diferit al lui 2140 Super Luxe faţă de un 2140 normal fusese iniţial comandat la o companie americană specializată. Aceştia veniseră cu un album de proiect impresionant, care-i lăsase cu gura căscată pe toţi, dar care era cam imposibil de pus în producţia modelului pe care-l aveau cei de la Moskvich, aşa că ulterior a trecut prin adaptări specifice proceselor existente de producţie. Sovieticii plătiseră companiei americane de design un onorariu de 80 mii dolari SUA pe atunci, iar ca elementele luxoase de interior să fie posibile, ele au fost comandate la o companie furnizoare din Iugoslavia de pe atunci, care continuase să le producă pe toată durata carierei modelului.

Marea deosebire a designului interior era planşa de bord cu linie coborâtă, cum era ea numită, care crea senzaţia de spaţiu şi linii moderne pe atunci, or, cam acelaşi stil îl aveau toate modelele occidentale ale vremii. Volanul de asemenea era diferit, cu spiţele în partea inferioară şi vizibilitate bună spre cadranele de bord, iar pe centru exista o întreagă consolă centrală verticală, etajată, cu comenzi moderne de climatizare şi acces la un sistem audio. Schimbătorul de viteze era mai modern, uşile aveau panouri bicolore şi mânere moderne, iar elementele de metal erau acoperite discret la interior, ca să nu se vadă culoarea caroseriei, aşa cum era în trend deja în lume. Scaunele, de asemenea, erau profilate mult mai confortabil, ca într-o ambianţă de lux adevărat. Faţă de ceea ce se producea în mod standard, maşina asta era un pas gigantic spre înnobilare.

Sub capotă era amplasat un motor de 1.5 litri şi 75 CP, cuplat la o cutie ,anuală cu 4 trepte, care-şi trimitea puterea spre puntea spate. Din cauza substratului tehnic nu foarte modern, Moskvich-ul ăsta n-a atins cifrele dorite la export, iar pe piaţa internă nu foarte mulţi au putut să şi-l permite, aşa că în total, din 1980 până în 1987, au fost produse doar 170,700 exemplare de Moskvich 2140 Super Luxe.

Ceea ce vedeţi în imaginile acestui articol e un exemplar restaurat minuţios, scos la vânzare de curând în Rusia ca model de colecţie. Maşina asta e fabricată în 1986, iar cifrele de km parcurşi nu sunt prea relevante, pentru că nimeni nu garantează corectitudinea lor, sau vreo istorie din alea de păstrare perfectă. Pur şi simplu s-a făcut o restaurare la condiţia autentică, originală, iar acum acest exemplar arată ca şi cum ar fi ieşit alaltăieri din showroom.

Cât costă o asemenea piesă luxoasă de colecţie în Rusia? Nu foarte mult. Se vinde cu 700,000 ruble, ceea ce ar însemna cam 7,700 euro.