Electromobilul chinezesc care e clona lui Honda e pe dinafară şi a lui Fiat 500 pe dinăuntru, dar promite 300 km autonomie

Electromobilul despre care vorbim azi are şi istorie interesată, şi caracteristici tehnice intrigante. În momentul lansării, îi spunea ORA R1 şi când a fost arătat lumii pentru prima dată, în 2019, el intenţiona să devină cel mai accesibil model electric din China, anunţând un preţ ţintă de vreo 59-60 mii yuani, ceea ce ar fi echivalat cu vreo 7,600 euro! Totodată, creatorii electromobilului anunţaseră două vesiuni de autonomie, cea mai accesibilă din ele, adică cea de 7,600 euro, având o autonomie de 301 km în ciclu NEDC, ceea ce ne-ar permite să estimăm o autonomie de vreo 230-250 km în condiţiile mai provocatoare ale vieţii reale.

ORA R1 a ajuns şi să se lanseze, doar că, deşi a păstrat preţul modelului de serie a rămas apropiat de ceea ce se anunţa iniţial, modelul nu mai e deja nici pe departe cea mai ieftină maşină electrică din China. Şi asta pentru că între timp s-a lansat creaţia celor de la SAIC în colaborare cu General Motors — Wuling Hong Guang Mini EV, model despre care noi am scris acum câteva luni şi care porneşte de la un preţ de vreo 3,700-3,900 euro în China. Acel Wuling vine cu caracteristici minimaliste, dar decente — 17.7 CP putere, 85 Nm, viteză maximă de 100 km/h şi o autonomie promisă de 120 km în varianta de bază şi 170 km în cea mai avansată şi mai scumpă. Pur urban, deci, dar preţul e decisiv în a-l face atractiv.

Pe acest fundal, ce caracteristici are, totuşi, ORA R1, modelul electric despre care vorbim noi azi? Apropo, marca ORA e deţinută de gigantul Great Wall Motors în prezent, deci, nu e ca şi cum maşina ar fi ajuns în producţia de serie ca un experiment. Aşadar, pe lângă designul său exterior, care aduce a model retro sau cel puţin a un MINI sau Fiat 500 mai occidental, R1 are două rânduri de portiere şi e suficient de spaţioasă pentru 4 ocupanţi adulţi. Iar designul planşei de bord seamănă şi mai mult cu Fiat 500.

Cele mai interesante sunt caracteristicile tehnice, însă. La o dimensiune de 3.50 metri lungime, acest elecromobil cântăreşte doar 977 km în versiunea de bază, cu tot cu baterie, ceea ce-i favorizează inevitabil eficienţa şi dinamismul. Maşina e propulsată de un singur electromotor, poziţionat pe puntea faţă, care dezvoltă 35 kW, sau 48 CP, cu un cuplu maxim de 125 Nm. Acceleraţia de la 0 la 50 km/h, adică viteza legală urbană, se realizează în 5.6 secunde, ceea ce înseamnă că are un caracter jovial asigurat în mediul urban. Despre acceleraţia de la 0 la 100 km/h nu face să prea vorbim, pentru că viteza maximă a maşinii de de 102 km/h. Există şi un motor mai puternic, de 61 CP şi 130 Nm, dar viteza maximă e aceeaşi.

Versiuni de baterie există patru, iar de autonomie — trei. Cel mai interesant e că modelul electric foloseşte pe unele versiuni o tehnologie mai specială a bateriilor litiu-ion, cea ternară, care permite o densitate electrică mai mare. Astfel, cea mai mică asemenea baterie e instalată chiar pe versiunea de bază şi are 28.5 kWh, suficient cât să asigure unei asemenea maşini uşoare o autonomie de 301 km în regim NEDC. Deci un consum de sub 10 kWh la sută! Bateriile următoare în ierarhie au 30.8 kWh, 33 kWh, iar cea mai mare — 36 kWh, ultima fiind tot pe bază de litiu-ion ternar. Această baterie, relativ mică oricum în greutate şi capacitate, îi asigură maşinuţei chinezeşti o autonomie de 405 km, ceea ce ne poate asigura de minim vreo 300-320 km în viaţa reală!

Mai mult ca atât, maşina dispune de port fast charge DC în toate dotările, fără plată adiţională, iar încărcarea cu un asemenea port ar dura cam 30 minute până la 80% indiferent de versiunea aleasă.

Toate aceste versiuni despre care vorbim noi azi, însă, sunt o reîmprospătare a modelului, după o regândire şi repoziţionare pe piaţă. Şi asta pentru că ţinta de a fi cel mai ieftin model de pe piaţă n-a mai putut fi atinsă, iar designul cu aer retro, le-a dat chinezilor şansa de a se repoziţiona ca un model stilat urban, care să tindă mai mult spre cei nu cu buget foarte limitat, ci cu aspiraţii de a se evidenţia. Aşa că preţul de start de azi e de 69,800 yuani, ceea ce ar echiva azi cu 8,900 euro. Versiunea cu autonomie medie, de 351 km, şi dotare luxoasă cu de toate, costă 79,800 yuani, adică vreo 10,200 euro, iar versiunea cea mai mare autonomie, de 405 km, costă 84,500 yuani, adică vreo 10,850 euro.

Iar acest aer de design retro, caracteristici tehnice intrigante şi preţ uimitor pentru o maşină electrică, ne-a dus imediat cu gândul şi la un alt electromobil chinezesc compact, şi mai proaspăt, care priveşte şi mai mult spre alura de premium şi hi-tech. Dar, despre el, vom vorbi într-un articol de mâine. Azi ne-am minunat de această ORA R1, care, apropo, odată cu repoziţionarea de piaţă, a câştigat şi un nou nume — ORA Black Cat. Adică Ora Pisica Neagră sau, mai popular fie spus — Ora Mâţa Neagră.

Iar ca maşina să fie şi mai atractivă spiritului tineresc, producătorul chiar are nişte sugestii de a-i face şi programe de tuning ca-n jocurile video! Bună ideea de tuning ştrengăresc, în stil de Need for Speed, al electromobilelor, nu?