Fuziune istorică în lumea auto: grupul Fiat-Chrysler şi PSA Peugeot Citroen devin o singură companie gigant. Ce înseamnă asta

La orele serii şi nopţii după fusul orar european în lumea auto s-a luat o decizie istorică — acţionarii a două cele mai mari companii auto au decis fuzionarea într-o companie gigant. Astfel, grupul Fiat-Chrysler şi grupul PSA Peugeot Citroen devin o singură companie mare, cu un portofoliu uriaş de mărci. Dar înseamnă oare asta pentru ele mai multă forţă sau e o mişcare disperată a unor dinozauri de a se ascunde împreună de schimbările climatice economice majore ce au loc în lume? Şi mai ales, ce înseamnă asta pentru publicul şi admiratorii numărului imens de mărci, incluse în portofoliul noii companii-gigant?

Aşadar, trebuie să începem cu enumerarea mărcilor auto, care vor face parte acum dintr-un singur grup. Lista e uriaşă! E vorba de mărcile Fiat, Alfa Romeo, Lancia, Maserati, Abarth, Chrysler, Dodge, Jeep, RAM, SRT, Fiat Professional (divizia de vehicule comerciale) — şi asta doar din partea grupului Fiat Chrysler. De cealaltă parte, ne amintim că acum câţiva ani grupul francez a achiziţionat şi marca Opel, aşa că lista de mărci din partea acestora este şi ea impresionantă — Peugeot, Citroen, DS Automobiles, Opel, Vauxhall, aproape toate având şi divizii de automobile comerciale. Apropo, pe partea vehiculelor comerciale cele două grupuri mari colaborează de foarte mulţi ani, având aproape toate modelele create pe platforme comune.

Aşadar, cel puţin 15 mărci auto va avea în portofoliu noua companie gigant, fără a lua în considerare mărcile de personalizare precum Mopar sau diviziile de motorsport. Pentru public asta va însemna inevitabil că următoarele modele ale acestor mărci vor împărţi şi mai mult platforme tehnice comune, motorizări comune, sau vor fi produse la aceleaşi uzine cu surorile de platformă. Se poate observa experienţa Opel din ultimii ani — la început unele modele au continuat a fi produse pe platforme moştenite de la General Motors, după care, la facelift, s-au schimbat motoroarele la majoritatea din ele cu cele de origine Peugeot, iar ulterior, la schimbul de generaţii, s-a optat pentru platforme comune, ca în cazul lui Opel Corsa, spre exemplu.

De ce au recurs cele două mari companii la fuziune în contextul actual şi va aduce oare această fuziune un beneficiu strategic pentru ele? Prima parte a întrebării are un răspuns clar, formulat chiar de ei. Parţial, răspunsul e chiar în alineatul de mai sus — o mai bună sinergie între modele, unificări de platforme tehnice şi astfel reducere de costuri. Concurenţa în lumea auto e tot mai acerbă, iar metodele clasice de a face afaceri rămân cu profituri minimaliste, iar ca aceste profituri să fie protejate, e nevoie de asemenea conglomerări, zic acţionarii celor două grupuri.

Dar le dă unificarea vreun avantaj strategic acestor acţionari oare? Adevărul e că avantajele reale sunt foarte puţine, pentru că foarte multe din mărcile celor două mari grupuri se suprapun între ele, concurând între ele ca poziţionare de piaţă şi chiar fiind puternice în aceleaşi regiuni ale planetei. Spre exemplu, toate cele 15 mărci împreună au o cotă de piaţă de circa 1% în China, una din pieţele pe care nici un producător auto inteligent nu şi-a permis s-o neglijeze în ultimele decenii. Şi totuşi, cele două mari companii au neglijat-o cu succes, iar împreună nu sunt decât o companie neglijentă şi mai mare, şi mai greu manevrabilă.

Ambele companii au prezenţe mari în Europa, cu multe uzine şi capacităţi uriaşe de producţie departe de a fi folosite în întregime. Vor fi nevoiţi să închidă uzine aici, dar vor avea de înfruntat rezistenţe politice. Păstrarea uzinelor ar însemna ducerea unor pietre de balast în apele furtunoase ale mediului economic pandemic şi post pandemic.

Şi apoi, paradoxal, dar din toate cele 15 mărci auto, doar câteva din mărcile europene ale grupului PSA se pot lăuda cu nişte modele noi 100% electrice, lansate în ultimul an, care sunt cu adevărat interesante — e-208 şi paralela sa Corsa-e, e-2008 şi paralela sa Mokka-e. Dar aceste modele încă sunt departe de a se fi afirmat cu adevărat ca modele electrice dorite în lumea mare. De cealaltă parte, micuţul electric Fiat 500e a fost scos cu totul din oferta americană, un prim Jeep electric abia e promis pentru viitor, iar dacă ne uităm la modelele cu propulsie tradiţională — Chrysler încă mai vinde modele cu platforme de dinozaur, precum Chrysler 300, Voyager sau Pacifica.

Chrysler 300, un model care încă mai e bazat pe o platformă de Mercedes-Benz E-Class W210, adică acum 3 generaţii

Prin urmare, o companie atât de mare, cu atât de multe mărci şi atât de multe uzine şi oameni care muncesc pentru ea, e la ani distanţă de o companie start-up mult mai mică şi mai tânără, precum Tesla, de exemplu, care a anunţat de curând că a vândut jumătate de milion de automobile electrice în 2020 şi că a avut un an record.

Deci, pandemia şi schimbările majore îi favorizează mai degrabă pe cei inovatori şi suficient de mici sau de atleţi încât să fie agili în a se adapta radical necesităţilor de schimbare. Fuziunea celor doi giganţi într-un gigant şi mai mare, însă, are şanse doar să facă această companie uriaşă într-una şi mai inerentă, care pur şi simplu va însuma problemele cronice ale celor două componente în probleme şi mai mari şi mai greu de rezolvat. Dar, cine ştie, poate cineva acolo, are un plan minune, pe care-l vom vedea pus în aplicare în viitorul apropiat?

Tu ce crezi despre această fuziune istorică? Va însemna ea ceva bun pentru mărcile vizate şi pentru fanii lor?