(VIDEO) La început de an, începe cea mai dură cursă a planetei, raliul Dakar 2021. Acum şi cu maşini clasice. Tot ce trebuie să ştii despre ea

1 Ianuarie 2021, 12:16
Ilie Toma
Raliul Dakar e cu siguranţă cea mai dificilă, cea mai dură şi mai solicitantă cursă a planetei, o cursă care reuşeşte să reziste într-un format veritabil, aşa cum era motorsportul cândva. Din păcate, ea fiind atât de complexă şi cuprinzătoare în zilele noastre, cele mai multe entităţi de presă aleg s-o reflecte fie deloc, fie foarte superficial, alegere dictată uneori şi de interesul mai redus al publicului pentru ea. În acest an, noi ne-am propus să reflectăm toate lucrurile importante din ea, dar s-o facem concentrat şi succint, cu un limbaj care să relateze clar pentru oricine despre lucrurile magnifice şi complexe care se întâmplă acolo. Mai ales că în 2021 cursa Dakar devine şi mai intrigantă! Şi vă spunem imediat de ce.
Istorie: peste 40 de ani în câteva alineate, pentru a înţelege cursa

Aşadar, să începem cu o reamintire despre ce e, în esenţă, raliul Dakar. O cursă a celor mai durabile vehicule, trasată prin cele mai neumblate şi provocatoare locuri ale planetei, care pune la încercare atât rezistenţa vehiculelor, cât şi a piloţilor. Se organizează în fiecare an în primele zile, iar durata ei este, de obicei, de circa 12 zile sau mai mult! Da, 12 zile de cursă continuă, pe segmente zilnice, prin deşerturi, nisipuri, roci şi teren pur şi simplu neumblat! Deci, inevitabil zeci sau chiar sute de vehicule din cele peste 200-500 prezente la start de obicei nu vor rezista. Unele se defectează din cauza durităţii cursei, altele eşuează din cauza unei erori de pilotaj, iar în 12 zile de pilotaj inevitabil apar şi erori umane. Ba chiar şi vieţi umane pierdute. Vă spuneam că raliul Dakar e una din cursele alea ce rezistă într-un format veritabil, cum era motorsportul cândva, iar asta înseamnă şi duritatea condiţiilor de înaintare, dar şi riscul real pentru piloţi de a suferi accidente grave şi chiar să moară. Până şi în ultimii ani, aproape în fiecare ediţie au fost piloţi care au decedat în această cursă.
Raliul Dakar a început în 1979, după ce doi ani mai devreme fondatorului său, un pilot francez de raliu pe nume Thierry Sabine s-a rătăcit în deşertul Sahara, încercând să traseze rute pentru un alt raliu. Era o vreme când raliurile în condiţii dure erau înfloritoare. Aşa că după acea experienţă el a decis să organizeze primul raliu mondial care să traverseze întreaga Sahara. Aşa s-a născut în 1979 raliul Paris-Dakar, pe o rută ce pornea din frumuseţile Parisului şi a Europei de Vest şi ajungea apoi pe continentul african, traversând Sahara şi ajungând până în oraşul Dakar, capitala Senegalului. În acel prim an s-au aliniat la start 182 de vehicule de diverse categorii. Şi doar 74 au ajuns la final, după cei 10,000 km ai cursei! O motocicletă Yahama învinsese atunci raliul la clasamentul general, iar vestea acestei curse nebune s-a dus rapid în toată lumea, ea întronându-se imediat drept cursa regină dintre toate. De fapt, ea a devenit atât de populară şi printre cei care doreau să participe, încât în următorii ani numărul vehiculelor a crescut la 216, apoi la 291 în 1981, iar în 1982 — tocmai 382. În acel an cursa fusese învinsă de acelaşi motociclist, doar că de această dată cu o Honda, iar la categoria autoturismelor învinseseră fraţii Marreau, cu un Renault 20. Iar această victorie devenise un motiv enorm de mândrie pentru Renault.
Aşa că anul următor şi Porsche începuse să se pregătească să participe, iar în 1984, anul în care au intrat pentru prima dată, au şi câştigat, în categoria generală, avândul ca pilot pe Rene Metge, un pilot care învinsese la categoria autoturismelor trei ani mai devreme. Cursa Paris- Dakar dvenise testul suprem de onoare al marilor producători auto. Dacă nu te încumetai să participi, însemna că nu erai sigur de fiabilitatea maşinilor tale. Se poate spune chiar că această cursă a contribuit la popularizarea noţiunii de fiabilitate în anii 1980-1990, atunci când producătorii munceau la ea cu esenţă şi se mândeau cu rezistenţa maşinilor lor până şi în spoturile publicitare, iar cumpărătorii căutau obligatoriu această calitate în automobilele vremii. Acelaşi lucru devenise valabil şi la motociclete, iar în paralel BMW reuşise să se impună cu victorii consecutive cu motocicletele sale.
În anul următor a învins Mitsubishi, cu prima sa victorie din următoarele 12 de atunci pe parcursul multor ani, victorii care n-au fost consecutive, dar oricum i-au înrădăcinat pe cei de la Mitsubishi ca participanţi redutabili în raliu. În 1986, fondatorul evenimentului, pilotul francez Sabine, a decedat într-un accident de elicopter, ceea ce a umbrit evenimentul. Tatăl său, însă, a preluat frâiele organizării, iar astfel raliul şi-a continuat istoria.

Anul următor cei de la Peugeot şi-au zis că nu pot nici ei evita participarea. Aşa că s-au pregătit intens, or, regiunea Africii de nord şi sahariene le era foarte cunoscută din fostele sale colonii, iar maşinile lor înregistrau deja vânzări bune şi o reputaţie de durabilitate excelentă prin acele condiţii dure. Iar cursa din 1987 a confirmat această reputaţie, Peugeot învingând raliul din prima sa participare!
Între timp, numărul participanţilor la raliu crescuseră până la peste 600 către anul 1988, acest an fiind cel de apogeu pe atunci, în acest sens. Participau atât echipe de uzină, cât şi echipe de entuziaşti, care depuneau eforturi considerabile de a aduna oameni cu priceperi mecanice şi de a se aventura în povestea incredibilă a vieţii lor. Raliul era la fel de dificil pentru toţi şi oarecum îi punea în condiţii egale, deşi, fireşte, suportul echipelor varia în funcţie de bugetul pe care-l aveau. Dar Paris-Dakar n-a fost niciodată un raliu alintat, or, echipele de suport tehnic trebuiau să meargă după participanţi, pentru că raliul nu se desfăşoară în cercuri infinite pe acelaşi traseu, ci înaintează pe o distanţă enormă, iar eventualele reparaţii se fac ori direct în câmp, ori în pauzele nocturne dintre segmente.
Într-o astfel de pauză, în 1988, în Bamako, fusese furat pur şi simplu bolidul favorit al cursei, un Peugeot. Iar astfel Peugeot n-a putut învinge în acel an. Abia în 1989 producătorul francez a putut obţine din nou victoria, urmată de altă victorie în 1990. Însă în 1991 marca franceză Citroen, parte din acelaşi grup, intrase în raliu cu toată experienţa de la Peugeot, şi a învins din nou.

Între timp, numărul de participanţi scăzuse dramatic, pentru că pe acelaşi traseu deja toţi producătorii fie dovediseră ce pot, fie renunţaseră să mai încerce. Aşa că în 1992 finalul a fost mutat de la Dakar la Cape Town, tocmai în Africa de Sud, iar piloţilor li s-a permis pentru prima dată să folosească tehnologia GPS. În acel an a învins Mitsubishi, dar raliul a fost unul lung şi ententuant, aşa că-n următorul an şi mai puţini participanţi şi-au anunţat prezenţa — doar 153. În acelaşi an finalul a fost setat din nou la Dakar, fiind învins tot de Mitsubishi, iar tatăl lui Sabine a decis că e ultima dată când de organizare se mai poate ocupa el, înmânând toate drepturile şi împuternicirile Organizaţiei Amaury Sport (ASO).
Anul ce-a urmat a fost şi mai istovitor ca 1992, noii organizatori având ideea ca maşinile să facă o distanţă dublă, revenind înapoi la Paris după ce ajung la Dakar. Asta a generat situaţii revoltătoare, precum cea a piloţilor Mitsubishi, care au ales să urmeze întreg traseu şi au rămas blocaţi în deşertul din Mauritania, cursa fiind învinsă de piloţi Citroen, care au ales să sară peste acel segment, pierzând câteva puncte, dar oricum învingând. În anii ce-au urmat punctul de start s-a mutat la Granda, în Spania, iar Citroen devenise învingător constant. Mai apoi, în 1997, raliul se mutase exclusiv pe teritoriul Africii, iar Citroen nu mai vruse să participe, ceea ce a pavat calea pentru un şir de victorii Mitsubishi.

Însă ulterior au urmat ani ai unei noi renaşteri a raliului. Ruta se modifica aproape în fiecare an, în 2001 raliul fusese învins pentru prima dată de o femeie pilot din echipa Mitsubshi, iar în 2005 numărul participanţilor crescuse la 688. Erau anii în care Mitsubishi domina, în 2006 marca niponă luând a 6-a victorie consecutivă la Dakar.
Anul 2008 avea să aducă o schimbare majoră pentru raliu. Din cauza riscurilor iminente de atacuri teroriste în Mauritania, cursa a trebuit regândită pentru a ocoli Africa. În acel an cursa fusese pur şi simplu anulată. Erau luate în calcul rute de rezerve, inclusiv prin Europa de Est — prin Ungaria şi România, dar acestea au fost considerate prea simple. Aşa că până la urmă organizatorii au acceptat invitaţia Argentinei şi Chile de a muta cursa în America de Sud şi de a o redenumi simplu, Dakar. Aşa că evenimentul din 2009 a avut loc acolo, având la linia de start peste 500 de participanţi şi fiind învins de Volkswagen, care eşuase doi ani mai devreme din cauza problemelor mecanice. În acelaşi timp, Mitsubishi avusese o cursă extrem de slabă şi a părăsit raliul cu totul, fără a mai reveni vreodată.

Aşa că au urmat ani de dominaţi VW, până au ajuns şi bolizii MINI în raliu. În 2016 a revenit şi Peugeot, învingând la categoria maşinilor, francezii mai învingând raliul încă în cei doi ani care au urmat. Iar raliul din 2019 a fost învins pentru prima dată de Toyota, pentru ca ediţia de anul trecut, din 2020, să fie învinsă din nou de un bolid MINI. Tot anul 2020 a fost şi cel care a adus o altă schimbare majoră în raliu — locul desfăşurării lui a fost schimbat din America de Sud în Arabia Saudită, făcându-se uz de deşertul Rub al-Khali.
Ar fi păcat să nu menţionăm de luptele majore din terenul camioanelor, care s-au dat dintotdeauna la Dakar. Între 1982 şi1986, dominaţia a fost asigurată de camioanele Mercedes-Benz, după care au urmat victorii singulare ale DAF şi Tatra, urmate de 4 victorii consecutive ale celor de la Perlini. După încă doi ani de victorii Tatra, a venit şi prima victorie Kamaz, în 1996. După trei ani cu alţi învingători, Kamaz a obţinut o nouă victorie în 2000. În acei ani, concurentul lor principal era Tatra 815, care învinsese în 1998, 1999 şi apoi în 2001. Dar din 2002 cei de la Kamaz s-au impus dominant şi au avut 5 ani consecutivi de victorii, oprite de o victorie MAN în 2007. Din 2009 şi până în 2020 Kamaz a învins încă de 10 ori, adică în 10 ani din 12, doar în 2012 şi 2016 victoria fiindu-se luată de cei de la Iveco. Aşa că azi inevitabil se poate spune că cei de la KAMAZ au cea mai glorioasă istorie în raliul Dakar.
Raliul Dakar în 2021

Şi aşa ajungem la raliul din 2021, care se va desfăşura tot în Arabia Saudită. Ruta este absolut nouă în comparaţie cu anul trecut, iar acum ea măsoară 4,800 km, divizaţi în 12 segmente, pentru 12 zile. La start în acest an se vor alinia 555 concurenţi, la bordul a 321 de vehicule ce vor participa în cursă! Deci, o cifră ca-n vremurile bune! Din ele 70 sunt maşini, 54 — buggy, 129 — motociclete, 42 sunt camioane, şi, cel mai frumos — 26 de vehicule clasice.
La 1 şi 2 ianuarie 2020 au loc verificările şi pregătirile, toate echipele fiind prezente în Jeddah, unul din cele mai importante oraşe ale Arabiei Saudite. Mâine, la 2 ianuarie, va avea loc un prolog de 10 km al raliului în împrejurimile capitalei saudite. Iar adevărata cursă începe pe 3 ianuarie.
Revenind la camioane, echipele ce merită neapărat menţionate ar fi mai multe unităţi KAMAZ, mai mutle Iveco, Tatra şi MAN, dar şi două echipe MAZ din Belarus! La motociclete lista participanţilor e dominată de KTM, urmată de o prezenţă mai mică dar improtantă, cu motociclete Yamaha, Honda, Husqvarna. Şi, în fine, la maşini participanţii cei mai aprigi după victorie sunt echipele celor de la MINI şi Toyota, dar mai sunt şi alte maşini interesante, inclusiv o echipă maghiară sub egida Opel, care participă cu un bolid numit Grandland X, ca şi SUV-ul mărcii.
Dakar Classic în 2021

Aşa cum menţionasem mai sus şi cum anunţasem într-un articol încă prin luna august, raliul Dakar din 2021 va avea o nouă categorie, dedicată maşinilor clasice. Aici sunt admise maşini şi camioane care au făcut cândva istorie la Dakar, cu alte cuvinte vehicule care au participat cândva la Dakar şi care vor să revină după decenii, pentru a-şi apăra din nou onoarea şi gloria de altă dată. Lor li se va permite să circule pe o rută mai uşoară, paralelă cu ruta principală.
Aici vor participa Land Cruiser-e care au avut momente de glorie de demult, dar şi vedete precum Porsche 911 din raliul din 1984, Volkwagen Iltis din 1980 sau Citroen ZX din 1994. Vor fi şi mai multe Range Rovere, G-Class-uri, câteva Nissan-uri şi chiar o Skoda LR130.

Ce ne putem aştepta la raliul din acest an?

Aşadar, se prefaţează un raliu interesant, care a reuşit să ajungă la cifra de 555 participanţi după ce pandemia prevestea că numărul de participanţi va fi mult mai mic, record de scăzut chiar. Totuşi, s-au găsit echipe şi entuziaşti, oameni căliţi care au ajuns la linia de start în pofida tuturor impedimentelor. Pentru că Dakar n-a fost niciodată un raliu al participărilor comode, ci un raliu care a sfidat mai mult ca oricare altul provocările din calea sa.
Noi îl vom urmări şi vom reveni cu ştiri şi sinteze pe măsura evoluţilor importante. Poate unele din ele vor avea doar scurte video integrate, altele se vor referi punctat la unele aspecte, nu ştim nici noi cum va derula cursa. Dar am vrea să arătăm mult mai multe lucruri intrigante din ea aici, pentru ca să le urmărim împreună. Iar mai jos avem câteva video scurte pentru a înţelege mai bine ce urmează şi la ce să ne aşteptăm de la cursa din acest an.
0
842
GALERIE VIDEO (2 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!