(VIDEO) Acesta e Renault-ul clasic care costă cât un Lamborghini. Pentru că e geniu ingineresc

Am putea spune că nouă din zece oameni n-au auzit niciodată de modelul ăsta Renault şi am avea dreptate. Am putea vedea mirare pe feţele multora dintre noi, la citirea titlului de mai sus, dar totul e cât se poate de veridic, fără câtuşi de puţină exagerare. Până şi cei care nu prea privesc cu mare admiraţiile maşinile franceze, vor fi de acord că o asemenea creaţie îşi merită calificativul de geniu ingineresc şi poate şi preţul exorbitant cerut azi pe puţinele exemplare vândute pe ici-colo prin lume. Îi spune Renault R5 Turbo şi e poate cel mai demenţial automobil creat vreodată de cei de la Renault!

Modelul de bază Renault 5 era o maşinuţă compactă absolut banală, lansată în 1972 de către cei de la Renault. Motoare mici, dimensiuni mici, tracţiune faţă, factură bugetară şi până şi designul fusese o inspiraţie mai mult accidentală, dar reuşită, a unui angajat Renault care s-a gândit la el în timpul său liber. Maşina ajuns în producţia de serie iar popularitatea nu s-a lăsat aşteptată.

Versiunea standard a lui Renault 5

Mai mult ca atât, în 1976 cei de la Renault deja se gândiseră la o versiune condimentată de hatchback, lansând versiunea Renault 5 Alpine, cu două luni înainte ca germanii să lanseze Golf GTI. Da, francezii au fost primii! Sub capota acelei versiuni fusese montat un motor de 1.4 litri, aspirat natural, cuplat la o cutie manuală cu 5 trepte, iar puterea maximă era de 93 CP, dublu faţă de un Renault 5 standard, în motorizare de bază. În acelaşi timp, era mai puţin decât Golful GTI ce avea să urmeze, dar şi dimensiunile celor două erau diferite. Totuşi, în următorii ani francezii au început pregătirile pentru o versiune turboaspirată a aceluiaşi motor, căreia i-au montat o turbină de origine Garrett, ce avea să ducă puterea până spre 112 CP, depăşind cu 2 cai-putere Golful GTI.

Renault R5 Alpine

Toate astea sunt frumoase, dar nu sunt decât o prefaţă pentru adevărata nebunie inginerească. În zone curselor de raliu, foarte populare în acei ani, cei de la Renault se simţeau cam înghesuiţi de italienii de la Lancia, care făceau minuni cu bolidul lor cu motor montat central, Stratos. Aşa că în 1977 celor de la Renault le-a venit ideea de încerca să producă o maşină cu motor poziţionat central, bazată pe Renault R5 Alpine de mai sus, pe care tocmai îl lansaseră. O asemenea maşină a fost trimisă celor de la Bertone, care trebuiau să creeze designul, iar între timp, un grup de ingineri francezi, trebuiau să zămislească ingineria acestui viitor model. Şi se cerea o inginerie într-atât de surprinzătoare, încât să poată concura Stratos, un model ce obţinuse deja statut notoriu în performanţele de raliu.

La bază s-a luat acelaşi motor de 1,397 cm cubi de pe Alpine-ul standard, dar acesta primit injecţie electronică Bosch K-Jetronic şi o turbosuflantă aproape experimentală la acea vreme de la Garrett, ajutată şi de un intercooler, unul din primele intercooler-e montate vreodată pe o maşină de serie! După nenumărate setări şi teste, inginerii francezi i-au adus puterea motorului de doar 1.4 litri la tocmai 160 CP, iar cuplul maxim ajungea la 221 Nm!

Şi cum sarcina principală era să se obţină nu doar o maşină cu motor mai puternic, ci şi poziţionat central, aproape întreaga construcţie a maşinii a fost modificată. Motorul şi-a găsit locul în spatele celor două scaune faţă care au mai rămas în acest Renault, fiind poziţionat longitudinal, în faţa axului spate! Inevitabil, tracţiunea avea să fie transmisă punţii spate, iar astfel acest micuţ Renault R5 Turbo tocmai obţinute un format de supercar-uri! Motor pe mijloc, tracţiune spate — exact ca o mulţime de modele Ferrari, sau Lamborghini, că nu în zadar i-am menţionat în titlu!

O asemenea putere şi un asemenea format, avea nevoie să fie ţinută în frâu corect, aşa că inginerii Renault al apelat la o cutie de viteze pe un model mai mare al mărcii, iar bara de torsiuni simplă a fost înlocuită cu suspensie cu dublu braţ de pe modelul sportiv Alpine A310 V6! O suspensie similară a fost pusă şi pe puntea faţă.

Şi odată ce interiorul fusese refăcut, toate elementele lui fuseseră gândite diferit. Alte scaune, altă planşă de bord cu o mulţime de indicatoare. Totul era unic pentru acest model, ceea ce ne spune că maşina asta sigur a fost dezvoltată doar de ingineri şi designeri, iar contabilii au fost pe undeva legaţi, pe la subsol.

Atunci când a fost lansată, în anul 1980, maşina asta era cea mai puternică maşină franceză aflată în producţie! Iar cu o greutate de doar 970 kg la gol, micuţa era o adevărată rachetă! Dar poate cea mai mare senzaţie a făcut-o curajul nebunesc al celor de la Renault de a pune în producţie o versiune într-atât de formidabilă inginereşte a celui mai popular model! Asta a sporit inevitabil şi mai mult respectul pentru modelul de bază, deşi la un Renault R5 Turbo majoritatea oamenilor puteau doar visa.

Pentru că Renault voia să participe în curse cu acest model, avea nevoie de un anumit număr de maşini vândute publicului ca să poată fi omologat. La început planul a fost să se producă 1,000 exemplare pentru ca modelul să fie omologat pentru grupa 3, apoi francezii s-au gândit că această maşinuţă nebună ar putea fi şansa lor de a domina America şi totodată de a spori producţia până la aproape 5,000 unităţi pentru omologarea în grupa 4 internaţionaşă. Aşa că au planificat să vândă încă 3,000 maşini şi acolo, dar cu numele de Le Car. Un nume bizar, fireşte, care n-a rezonat deloc la americani. Dar totuşi, Renault R5 Turbo a ajuns să fie produs în aproape 5,000 exemplare pe durata carierei sale — 4,987 dacă e să fim mai exacţi, probabil celelalte 13 fiind maşini pentru uz intern al uzinei, care n-au fost vândute vreodată publicului.

Şi cariera acestui micuţ Renault R5 Turbo a fost marcată de glorie şi admiraţie. Maşina asta putea umili un Ferrari 308 GTB în viraje cu o diferenţă copleşitoare. Pe stradă entuziaştii îşi adorau maşinile şi adorau să-i umilească pe cei cu supercar-uri. Iar în cursele WRC maşinuţa şi-a adjudecat o serie lungă de victorii, inclusiv la raliul Monte Carlo, şi mai ales, obţinuse o victorie simbolică la Criterium des Cevennes împotriva Lanciei Stratos. Dar R5 Turbo nu s-a impus niciodată ca şi câştigător absolut anual în raliu. Şi asta pentru că între timp intervenise în ecuaţia de raliu Audi Quttro, care o spulberase şi pe Lancia. Dar nu e mare pagubă, maşinuţa asta a rămas oricum un geniu adorat!

Maşinuţa a fost produsă până în 1986, până s-au împlinit numărul de exemplare necesare. Dragostea pentru ea, însă, cerea o continuare, aşa că franezii i-au creat un urmaş, derivat din ea foarte aproape, dar simplificat în costuri de producţie, numit R5 Turbo 2. Acel model a fost adorat pentru că a fost mai democratic, dar în materie de valoare de colecţie, azi, R5 Turbo 1 e, de obicei, mult mai scump.

Un asemenea Renault R5 Turbo 1 e prezentat şi-n imaginile acestui articol, fiind scos la vânzare în Germania şi aparţinând unei case de colecţie a maşinilor clasice. E fabricat în 1981 şi a fost livrat iniţial în Franţa, păstrând şi azi plăcuţele de înmatriculare franceze originale şi înmatricularea din patria sa.

După câţiva ani de exploatare iniţială, maşina a fost conservată într-un garaj special o perioadă lungă de timp, cu mentenanţă şi urmărirea umidităţii, pentru păstrarea condiţiei originale şi a funcţionalităţii, iar ulterior, odată reanimată, a necesitat doar mici lucrări de actualizare. Asta a făcut-o, însă, să se poate lăuda azi cu un parcurs original de doar 38,376 km! Şi vorbim aici de un legendar Renault R5 Turbo 1 original, păstrat în condiţie originală, fără modificări şi tuning! O adevărată bijuterie franceză, deci!

Cât costă? Cam cât un Lamborghini Huracan modern! Serios! Maşinuţa asta franceză se vinde cu un preţ de 169,000 euro şi sunt mari şansele că se va vinde ca pâinea caldă, la cât de legendară e! Iar ca să înţelegi şi mai bine identitatea legendară a ceea ce înseamnă Renault R5 Turbo, am inclus mai jos şi două video-uri foarte explicite, care vorbesc despre diverse iteraţii ale acestui model.

Ce zici, e un geniul al ingineriei, nu-i aşa? Îşi merită acest Renault preţul?