Mercedes în aparenţă, Toyota în inginerie: acest sedan clasic are 400 CP sub capotă şi se vinde la preţ derizoriu

Această maşină clasică şi frumoasă e definiţia perfectă a lupului în blană de oaie. Pe dinafară ea nu pare decât un Mercedes-Benz 300 SE din generaţia W126, fabricat în 1991, absolut standard, iar la cât de bine păstrată estetic este, ai băga mâna în foc că e una din acele maşini în condiţie absolut originală, purtată cu sfinţenie, la care abia de apeşi acceleraţia un pic mai tare, ca s-o ţii cât mai relaxată, cât mai mult timp.

Ba bine că nu! Maşina asta e capabilă să scoată 400 CP nebunatici din ea, pentru că o mare parte din mecanica şi ingineria ei e cu totul altceva, decât ceea ce se punea din uzină. Motorul de sub capotă e unul de Toyota Supra, renumitul 2JZ-GE, aici el venind în varianta turboaspirată, cu o turbină T04E. Controlul electronic al motorului se face prin ECU standard de Toyota, dar reprogramat pentru noua putere.

La interior toate cadranele au rămas cele originale de pe Mercedes-Benz, fiind făcute să arate indicatorii motorului de Toyota, până şi turometrul afişând cu fidelitate indicii motorului nipon. Sistemul de eşapament e unul absolut nou până la partea din spate, unde a fost unic cu cel original de Mercedes-Benz, astfel încât nimeni să nu poată spune nici după ţevile de eşapament, la prima vedere, că sub blana ei ar fi un lup. Proprietarul de azi spune chiar că până la intervenţia turbinei, motorul chiar lasă impresia că e mai silenţios decât propulsorul original de pe 300 SE.

Radiatorul motorului vine tot de la o Toyota, dar nu de la Supra, ci de la... pick-up-ul Hilux! Acesta are o capacitate mai mare de răcire, are circuit separat pentru transmisie, iar ventilatorul poate fi gestionat de creierul electronic de Toyota.

Motorul japonez de 6 cilindri în linie a acestei maşini funcţionează bine, dar în acest moment are o problemă, ce se suspectează a fi la garnitura sa superioară. Proprietarul său de azi oferă o garnitură mai performantă drept bonus, dar înlocuirea ei va trebui să o facă viitorul proprietar. Caroseria arată bine, dar pentru o condiţie ideală, s-ar recomanda nişte lucrări de împrospătare, zice britanicul, care o deţine azi. Barele de protecţie sunt noi şi doar ele au costat 500 de lire, zice el.

Interiorul e într-o condiţie superbă, toate componentele electronice funcţionând perfect. Pentru noi, cei din Europa continentală, singura mare problemă a acestei maşini ar fi că ea are volan pe dreapta. Însă preţul maşinii e incredibil de mic, pur şi simplu, dacă ne gândim la toate modificările făcute pe ea, la puterea uriaşă şi la tot ce oferă ea, chiar aşa, cu volan pe dreapta fiind, tocmai de asta, ne-am gândit că poate servi drept o maşină de colecţie pentru distracţia de week-end pentru cineva, poate chiar în zone din afara drumurilor publice.

Cât costă, aşadar? Doar 4,250 lire sterline, adică mai puţin de 5,000 euro! Nu ştim dacă e un parcurs original, dar odometrul de pe bord indică doar 72,675 mile. La cât de modificată e maşina, însă, cifra asta nu prea are relevanţă.