Noua generaţie Suzuki Hayabusa debutează controversat: mai puţină putere, acelaşi motor şi multă electronică

Suzuki anunţă astăzi lansarea noii, multaşteptatei, generaţii pentru legendara sa motocicletă Hayabusa. Iar noi vrem să aruncăm o privire mai detaliată spre noua iteraţie a unui model care a făcut istorie şi şi-a câştigat respectul, pentru a vă spune tot ce trebuie să ştiţi despre el.

De ce e Hayabusa o legendă? În primul rând pentru senzaţia care a făcut-o în momentul lansării primei sale generaţii, în 1999, când, în pofida unui preţ accesibil, a debutat drept cea mai rapidă motocicletă de serie din lume, fiind capabilă să atingă o viteză maximă de 303 km/h. Temerile de siguranţă au limitat mai apoi viteza maximă, dar, necăutând la asta, Hayabusa şi-a câştigat o reputaţie de motocicletă sport cu performanţe ameţitoare şi totodată fără pretenţii elitiste. Prima generaţie, apropo, a fost propulsată de un motor de 1.3 litri, cu 4 cilindri, care pretindea o putere cuprinsă între 173-175 CP, însă măsurările puterii efective la roată indicat valori în jur de 155-162 CP. Acea primă generaţie de Hayabusa a fost produsă până în 2007.

Cele 3 generaţii Suzuki Hayabusa, de la cea mai noua (stânga) spre predecesoare

În 2007 a venit cea de-a doua generaţie a lui Hayabusa, cea care a rămas ultima până la data premierei de azi. A doua generaţie a fost, însă, o perfecţionare a substratului tehnic de pe prima, pentru că acesta era deja unul aproape genial. Construcţia motorului a rămas similară, însă acestuia i-a fost crescută cilindreea până la 1,340 cm cubi. A fost schimbată geometria interioară a cilindrului, au fost aplicate valve de titan, pistoanele şi bielele au devenit mai uşoare, iar în rezultat motorul a devenit capabil să atingă în mod absolut firesc turaţii de 10,100 rpm! Fireşte, un efect al schimbărilor la motor a fost şi creşterea semnificativă a puterii, până la 200 CP declaraţi la motor şi până la 175 CP măsuraţi la roata spate. Viteza era limitată la 299 km/h, iar puterea a fost ajustată ulterior la 195 CP în majoritatea regiunilor.

Cea de-a doua generaţie Suzuki Hayabusa

Cea de-a doua generaţie a primit doar un facelift minor în 2013, care i-a adus frâne Brembo şi sistem ABS standard. Iar cele două generaţii au reuşit să se vândă în total în aproape 200,000 exemplare în toată lumea.

Acum, cea de-a treia generaţie are o misiune importantă şi oarecum dificilă. S-a lăsat aşteptată prea mult, poate, ar zice unii critici, iar venirea ei abia acum, pentru a continua o poveste atât de importantă, îi conferă o semnificaţie aproape simbolică. Aşa că ne putem aştepta că inginerii de la Suzuki au pregătit o nouă generaţie gândită temeinic, nu-i aşa?

Pe partea de design, misiunea principală a fost ca noua motocicletă să fie recunoscută imediat drept o Hayabusa, aducând totodată şi elemente noi clare. Pe partea instrumentariului de bord s-a mers de asemenea pe o cale a evoluţiei, nu revoluţiei. Mai interesante sunt informaţiile despre dezvoltarea motorului.

Inginerul responsabil de echipa ce avea în sarcină dezvoltarea acestuia, Naoki Mizoguchi, a dezvăluit că în procesul de pregătire s-a experimentat cu o mare varietate de motoare posibile pentru noua Hayabusa — inclusiv motoare cu cilindree mai mari, un motor cu 6 cilindri şi chiar un motor turboaspirat, fiind construite prototipuri de teste pentru a estima care ar fi cel mai potrivit motor pentru noua generaţie. Dar ceea ce vom spune mai departe poate suna a dezamăgire. S-a renunţat la toate aceste idei experimentale şi s-a optat pentru păstrarea aceleiaşi formule clasice de motor aspirat natural, în 4 cilindri, tot de 1,340 cm cubi. Deci, practic, Hayabusa a rămas cu acelaşi motor lansat în 2007, doar că acesta a trecut acum printr-un proces de modernizare.

Iar modernizarea a presupus ceva mai multă gestionare electronică din partea creierului motorului, pentru a da senzaţia unei elasticităţi mai mari la turaţii joase şi medii. Până şi manivela acceleraţiei a devenit electronică acum, deci nu există o conexiune mecanică între ea şi motor, ci doar una electronică. Motocicleta are acum şi un sistem Anti-Lift Control, care poate limita puterea motorului la acceleraţii intense, exact cât roata faţă să nu se desprindă de sol. Un pic controversată, deci, reţeta aleasă de Suzuki — pe de o parte rămânem la motorul de şcoală veche, pe de altă parte îl filtrăm cu un milion de chestii electronice.

Paradoxal, dar toate modificările şi perfecţionările motorului n-au adus o creştere de putere, ci dimpotrivă, o reducere a ei până la 190 CP. Şi cuplul maxim de asemenea s-a redus cu 5 Nm, ajungând la 150 Nm.

Motocicleta de nouă generaţie a rămas limitată electronic la 299 km/h, dar pretinde că accelerează mai rapid de pe loc. Producătorul nipon publică o cifră de 3.2 secunde drept timp de accelerare de la 0 la 100 km/h.

Şi la partea de cadru s-a optat pentru aceeaşi reţetă de a perfecţiona ceea ce a existat anterior, fără schimbări revoluţionare. Perfecţionarea a adus un ghidon montat un pic mai spre spate şi o uşurare totală a greutăţii cadrului cu... 700 grame.

Iar revenind la partea electronică ea e şi mai multă decât am putea menţiona, într-atât de multă, încât sunt nenumărate sisteme de gestionare a tot ce vrei — de la nivele de launch control până la moduri de condus, măsurări de inerţie, asistenţă la urcare în pantă, asistenţă la coborâre, asistenţă la distribuţia forţei de frânare între roţi, asistenţă la turaţii mici ale motorului, asistenţă la schimbarea vitezelor, cruise control şi lista poate continua şi mai mult.

Deci, ce părere ai de noua generaţie a legendei Suzuki Hayabusa? Consideri că japonezii au ales o cale şi o reţetă corectă pentru noua generaţie?