Bijuteria asta roşie e înrudită cu Lada 2101 şi e superbă: un Fiat 124 Sport Spider îşi caută colecţionarul

Cu toţii ştim că Fiat le-a predat toate schiţele şi chiar linia de producţie celor de la VAZ, pentru a pune în producţie Lada 2101, un model clonat din punct de vedere tehnic pe baza sedanului Fiat 124. Dar puţini ştiu că toată istoria a mai avut după aia continuităţi frumoase şi la ea acasă, şi-n alte ţări europene.

Fiat 124 în caroserie sedan, cel care e identic cu Lada 2101, se lansase în Italia în anul 1966 şi acordul cu VAZ a fost încheiat la scurt timp după acel moment. Totuşi, punerea la punct a producţiei a mai durat până în 1970, când a început producţia lui Lada 2101. Mai mult ca atât, în primele luni de producţie aproape toţi furnizorii de piese erau aceeaşi ca şi pentru Fiat 124, până când tot lanţul logistic a fost pus la punct după planul dorit.

Fiat 124 Sedan

Între timp, însă, după lansarea sedanului Fiat 124, italienii şi-au dorit să creeze şi modele mai pasionale şi mai exclusiviste, derivate tehnic din acelaşi model — un coupe şi o decapotabilă! Desenarea coupe-ului a fost pusă în sarcina diviziei proprii de design Centro Stile Fiat, sub egida lui Felice Mario Boano, însă decapotabila fusese considerată într-atât de specială, încât designul său a fost încredinţat casei de design Pininfarina! Aceştia au lucrat într-atât de inspirat şi rapid, încât modelul final a fost gata în acelaşi an 1966, fiind prezentat în Torino cu mare mândrie. Îi spunea Fiat 124 Sport Spider, iar numele 124 sugera faptul că acest model, la fel ca şi coupe-ul, se baza pe aceeaşi platformă tehnică, ca şi sedanul Fiat 124 şi, deci, ca şi Lada 2101 pe care o ştim cu toţii.

Da, frumuseţea asta de decapotabilă roşie italiană, desenată de Pininfarina, e înrudită masiv din punct de vedere tehnic cu renumita Lada 2101!

Modelul a debutat, însă, cu un motor mai avansat decât sedanul, fiind perfecţionat de către un fost inginer Ferrari, pe nume Aurelio Lampredi. Motorul făcea uz de aluminiu în construcţie sa şi avea o cilindree de 1,438 cm cubi, din care scotea 90 CP şi 108 Nm. El folosea un carburator Weber, considerat printre cele mai bune la vremea sa. Doar că inginerii italieni nu s-au oprit la această primă iteraţie a motorului şi au continuat să lanseze noi şi noi versiuni, tot mai performante şi mai impresionante.

Motorului i-a fost mărită cilindreea în anul 1970 până la 1,608 cm cubi, iar odată cu asta puterea a crescut la 110 CP! În 1973 cilindreea a fost ajustată la 1,592 cm cubi, iar puterea — la 108 CP. În 1974, însă, a apărut cea mai delicioasă ipostază din acei ani a motorului, una de 1,756 cm cubi, care dezvolta tocmai 118 CP şi 153 Nm! Decapotabila asta putea atinge deja o viteză de până la 185 km/h! Şi exemplarul roşu, despre care vorbim noi azi, e tocmai o asemenea ipostază de Fiat 124 Sport Spider, cu motor de 118 CP, produs în 1974!

Fiatul ăsta a fost livrat atunci, în 1974, în Elveţia — una din ţările care savura decapotabilele italiene cele mai mult, or oamenii de acolo adorau să deţină asemenea caroserii ca a doua sau a treia maşină în familie, cu care să savureze priveliştile Alpilor din primăvară până în toamnă, sau să viziteze cu ele coastele lacurilor elveţiene, sau chiar să tragă o fugă până la Coasta de Azur. Da, în vremurile când pe aici, prin Est, preocupările erau cu totul altele, elveţienii prinseseră deja gustul vieţii dulci de la bordul unor decapotabile italiene frumoase!

Şi acest Fiat 124 Sport Spider a avut parte tocmai de un asemenea regim lejer de exploatare, fiind în mâinile primului său proprietar elveţian din 1974 până în 2003. De atunci şi până astăzi e în mâinile actualului proprietar. Maşina nu a trecut prin vreo restaurare completă, pentru că n-a avut nevoie, dar totuşi, proprietarul de azi i-a tapisat complet interiorul cu piele nouă, după specificările originale, întrucât pielea autentică nu mai rezistase timpului.

Maşina a primit şi tratament de protecţie anticorozivă pentru partea inferioară, pentru a-i păstra şi mai departe starea ei impecabilă, iar în rest totul a însemnat doar întreţinere tehnică corectă, şi multă dragoste din partea posesorului ei.

Apropo, dacă privim ceasurile de bord ale acestui Fiat, putem recunoaşte designul similar cu cele de la Lada 2103, lansată mai târziu de ruşi, şi asta pentru că şi aceste ceasuri veneau dintr-o sursă comună! La fel de asemănătoare sunt şi celelalte cadrane de bord, precum temperatura uleiului sau a motorului. Şi dacă faci un zoom out la felul în care arată această maşină, e aproape neverosimil faptul că ea ar fi atât de înrudită tehnic cu Lada 2101 sau 2103 pe care le ştim, nu-i aşa?

Şi ştii, modelul ăsta chiar a fost popular! Ba chiar Fiat l-a exportat şi în America de Nord, iar producţia lui a durat până în anul 1985, la 18 ani de la lansare! Prin urmare, nu e de mirare că s-au produs şi vândut peste 200,000 de asemenea Fiat-ul superbe!

Iar cifra asta de producţie mai mare permite azi achiziţia acestor bijuterii la preţuri mult mai pământeşti. Chiar şi asemenea exemplare cu istorie curată, precum acesta din Elveţia, păstrează oricum decenţa în preţurile cu care sunt ofertate. Maşina asta, apropo, are 13,356 km pe bord pentru că odometrul are doar 5 cifre, dar, de facto, e vorba de 113,356 km. Iar preţul ei e de doar 16,000 franci elveţieni, adică echivalentul a vreo 14,500 euro!

Ce zici, ţi-ar surâde ideea unei asemenea maşini speciale de colecţie, cu o asemenea istorie?