(VIDEO) Gigantul deşertului: acesta e Berliet T100, camionul cu motor V12 de 28.0 litri

Priveşte un pic acest camion imens şi spune, înainte de a citi mai jos, când crezi că a fost creat el şi în ce ţară? Şi ca să te intrigăm şi mai mult, îţi vom spune că motorul V12 era unul diesel, biturbo!

Ei bine, începem cu ţara care a produs acest camion incredibil. E Franţa. Da, da, Franţa a dat dovadă în repetate rânduri că a avut ingineri geniali, care au adus lumii creaţii fascinante. Iar numele acestui camion — Berliet — poate aminti unor cunoscători mai versaţi ai istoriei auto de o marcă franceză de automobile şi camioane, Berliet, fondată încă în 1899, de către Marius Berliett, un inginer genial din oraşul Lyon, Franţa. Compania a avut o istorie tumultoasă, dar periodic ieşea în evidenţă cu nişte inovaţii vizionare. Spre exemplu, Berliet a experimentat cu instalarea unui motor diesel pe un camion încă în anul 1930. În anii celui de-al doilea război mondial, compania a fost naţionalizată, apoi, în 1949, ea a fost întoarsă familiei Berliet, dar deja fiului lui Marius Berliet, Paul. Şi Paul Berliet, însă, s-a dovedit a fi un inginer genial.

Iar acum vom continua cu „când”, adică perioada în care a fost lansat camionul T100, despre care vorbim azi. În ciuda faptului că are nişte noţiuni precum motor V12 biurbo, el a fost lansat în anul 1957! Incredibil, nu-i aşa? Dar asta e doar preludiul! Camionul în sine e absolut uimitor, mai ales când te gândeşti că a fost lansat acum 64 de ani!

Ideea creării lui a pornit de la activităţile Franţei în Sahara. Algeria era încă o colonie a Franţei, iar francezii au început a cutreiera Sahara în lung şi-n lat în căutarea zăcămintelor de petrol. Iar ca să înaintezi în nisipurile Saharei, era nevoie de vehicule speciale, cu capacităţi cu totul excepţionale. Aşa au început mai mult companii să creeze tot soiul de automobile pentru aceste scopuri, aşa a apărut mai târziu şi Citroen 2CV Sahara, despre care vă spuneam într-un alt articol. În cazul celor de la Berliet, ei s-au focusat spre vârful de lance, adică spre crearea celui mai mare şi mai excepţional camion din câte au existat vreodată în lume până la acel moment!

La începutul anului 1957, Berliet a trimis o misiune de studiu în Sahara, pentru a înţelege mai bine condiţiile pe care le va avea de înfruntat noul camion. Misiunea a durat doar 8 zile, iar inginerii au revenit apoi în Franţa şi s-au apucat imediat de proiectat. Camionul a fost dezvoltat în timp record şi pentru acele vremuri şi pentru cele de azi: mai puţin de 8 luni, dar în mare secret!

În toamna aceluiaşi an 1957, Berliet era gata să prezinte lumii întregi noul său camion. Fireşte, au construit un exemplar pentru acest scop şi l-au adus la salonul auto de la Paris. Camionul era într-atât de uriaş, încât nu încăpuse în nici un pavilion standard. Aşa că organizatorii au trebuit să construiască un pavilion special pentru gigantul Berliet T100. Iar noul camion i-a lăsat pur şi simplu cu gura căscată pe toţi!

Acesta măsura 15.3 metri lungime, 4.96 metri lăţime şi 4.3 metri înălţime. Avea trei axe şi tracţiune 6x6 pe atunci, deci toate trei punţi puteau fi motrice, cu diferenţiale blocabile pe fiecare dintre ele, iar blocarea lor era acţionată hidraulic.

Motorul care punea în mişcare acest gigant era produs de compania americană Cummins, la specificaţiile celor de la Berliet. Era vorba de un motor diesel cu 12 cilindri în formă de V, cele două blocuri cilindrice fiind poziţionate la 60 grade unul faţă de altul. La fiecare bloc cilindric fusese instalată câte o turbină, astfel încât motorul avea 2 turbine în total, ceea ce azi numim biturbo! Da, biturbo diesel V12 în anul 1957!

Cilindreea motorului era de 28,022 cm cubi, adică 28.0 litri! Iar puterea motorului acestui prim exemplar de Berliet T100 fusese setată la exact 600 CP, după care a fost ridicată la 700 CP! Numai motorul cântărea 2.5 tone, în timp ce întreg camionul cântărea 101 tone!

Pentru a ţine în frâu această greutate imensă, cei de la Berliet au instalat pe acest camion frâne de avion, cu discuri, pe toate 6 roţi. Roţile, apropo, erau încălţate şi anvelope Michelin de presiune joasă, create pentru a se decurca bine pe nisip. Punţile camionului exau fixate pe foi de arcuri uriaşe, stabilizate de amortizoare hidraulice şi bare de torsiune, iar direcţia, fireşte, era asistată hidraulic, pentru că altfel nici un om n-ar fi avut forţa de a roti volanul. Şi pentru că Berliet T100 fusese proiectat să opereze în deşertul Sahara, inginerii i-au gândit din start şi un sistem de aer condiţionat! Aerul condiţionat fusese gândit în aşa mod, încât să poată asigura o temperatură de 25 grade Celsius în cabină, în condiţiile unei temperaturi exterioare de 60 de grade! Camionul ăsta era cu adevărat un rege al deşertului şi un rege printre toate camioanele existente la timpul lansării sale!

Apropo, cutia de viteze era una curioasă şi ea. Avea 4 trepte pentru deplasarea înainte şi tot 4 pentru deplasarea înapoi. Camionul nu era proiectat pentru viteze foarte mari, dar în condiţii de nisip, avea nevoie de aceleaşi capacităţi de înaintare atât înainte, cât şi în marşarier.

Iar pentru a-şi alimenta motorul imens, avea două rezervoare de combustibil, fiecare a câte 950 litri. Iar pe lângă asta, Berliet T100 avea şi o staţie radio cu rază imensă de acţiune, de 300 km!

Dar există şi o parte tristă a poveştii lui Berliet T100. Faptul că a fost construit în numai 4 exemplare în întreaga sa istorie! Primul exemplar, care fusese prezentat la salonul auto de la Paris, a tot fost dus pe la saloane şi expoziţii, ajungând şi la Frankfurt, şi în Casablanca şi chiar la Geneva în 1959, după care a revenit la uzină. Între timp, către 1959 fusese asamblat exemplarul cu numărul 2, care era identic cu primul, cu excepţia că puterea motorului fusese ridicată la 700 CP, iar astfel camionul primise inscripţia 700 CV chiar pe grila radiatorului. După asta, cei de la Berliett au decis să-i înlocuiască şi motorul primului exemplar cu versiunea de 700 CP, apoi, în aprilie 1960, l-au revopsit în roşu şi l-au trimis în Algeria, în Ouargla, unde Berliet T100 şi-a început munca de deşert pentru care a fost creat, nu înainte de a fi revopsit din nou în bej. A muncit dârz ani la rând la cele mai grele munci, a tractat cele mai grele echipamente petroliere, până când a ajuns să ruginească pe un teren de lângă Hassi-Messaoud, Algeria. Rămăşiţele sale se mai află şi în prezent pe acest câmp.

Cel de-al doilea camion creat a avut cea mai frumoasă soartă. La început a fost vopsit în bej, şi la scurt timp după ce a fost produs aceeaşi unitate de sondare din Hassi-Messaoud l-a vrut imediat livrat în Algeria. Baza de muncă a acestuia a fost ceva mai la nord, totuşi, în Touggourgt, iar acest camion a funcţionat pur şi simplu ireproşabil, descurându-se cu cele mai dificile munci, fără vreo problemă tehnică serioasă. De fapt, compania care opera acest camion le-a trimis în repetate rânduri celor de la Berliet mesaje de satisfacţie pentru camionul pe care aceştia îl livraseră, şi anume acest al doilea exemplar a fost cel care a adus modelului porecla de gigant şi rege al deşertului. Pentru că atunci când apărea o misiunea dificilă, ştiai că te poţi baza pe el. Un fel de camion care rezolva misiuni imposibile.

Camionul a muncit vreme de 20 de ani în Algeria. Compania Berliet, între timp, trecuse prin schimbări majore. În 1967 ea a fost achiziţionată de Citroen, care aparţinea celor de la Michelin, ceea ce însemna, efectiv, că Michelin deţinea Berliet în acei ani. Însă, după criza de petrol din 1973, Michelin a decis să vândă aceste companii, aşa că în 1974 marca Berliett a ajuns în proprietatea celor de la Renault Trucks. În 1978 ea a fost absorbită de Renault, iar către anul 1980 marca Berliet şi-a încetat oficial existenţa. Totuşi, ca parte a acordului cu Renault Trucks, Paul Berliett a creat o fundaţie şi un muzeu, iar în anul 1980 acesta a trimis o solicitare oficială către Algeria, stat independent deja, prin care îi ruga pe algerieni să ofere camionul Berliet T100 cu numărul 2 fundaţiei, pentru restaurare şi păstrare. Algeria i-a dat curs cererii, iar la începutul anului 1981 camionul a fost livrat în Lyon, Franţa, a trecut printr-un proces de restaurare şi a fost plasat în muzeul fundaţiei, unde e adăpostit şi azi! La restaurare, camionul a fost din nou revopsit din roşu în bejul original.

Şi în fine, camionul cu numărul 3 a fost construit iniţial cu o benă imensă, având tot 3 punţi, dar 10 roţi, întrucât roţile spate erau duble. Camionul ăsta a rămas în Franţa, fiind livrat unei mine din Bessines-En-Gartempe, din centrul Franţei. A muncit acolo vreme de 4 ani, după care a revenit la uzină, a fost împrospătat şi livrat unei altei companii, care l-a folosit la construcţia de autostrăzi. Ulterior, a fost expus pe marginea autostrăzii pe care a construit-o pentru o perioadă, iar apoi a fost pur şi simplu dat la fier vechi, dispărând în nefiinţă.

Cel de-al patrulea şi ultimul Berliet T100 se deosebea şi mai mult de fraţii săi. Construit în 1959, acesta avea o cabină extra lată, în care puteau sta 5 oameni în acelaşi rând. Camionul a fost construit pentru a da un nou suflu vânzărilor şi a fost dus în SUA pentru a fi expus la noi saloane auto şi expoziţii, vreme de mai mult de un an, după care a revenit în Europa pentru noi saloane, până în 1961 inclusiv. Acesta a mai fost folosit de uzină pentru teste şi experimente, până când în 1964 a fost şi el casat la fier vechi.

Aşadar, azi rămâne „viu” doar exemplarul cu numărul 2, cel care e păstrat în muzeul fundaţiei Berliet din Franţa! Iar camionul ăsta legendar rămâne o filă de istorie fascinantă şi mult prea puţin cunoscută! Vezi mai jos şi câteva video-uri scurte, filmate la muzeul fundaţiei Berliet, cu camionul numărul 2.