(VIDEO) În jurul lumii, cu o simplă Vespa şi buget minim: povestea unei aventuri ce durează de 8 ani încoace

Dacă ar fi să porneşti în jurul lumii, care ar fi vehiculul pe care l-am alege cei mai mulţi dintre noi? Poate un offroader bine pregătit, să facă faţă celor mai dure trasee pe care inevitabil le vei avea în cale? Sau poate un camion de expediţie, mai mare, care să-ţi dea confortul unei întregi case mobile?

Bine, şi motocicleta e o opţiune atractivă, mai ales pentru călătorii solitari, care vor să simtă cumva libertatea nefiltrată. Dar parcă şi printre motociclete gama alegerii e foarte variată. E una să porneşti la drum cu un model renumit pentru durabilitate, şi e alta să porneşti cu un scuter Vespa, pe care de obicei îl iei aşa, pe străzile oraşelor italiene, ca să mergi să savurezi un espresso! Mare nebunie ar fi să te pomeneşti înaintând prin Africa sau America de Sud, în mijlocul pustietăţilor şi reliefului neprietenos, cu o ditamai Vespa! Şi totuşi, nebunia asta e cât se poate de reală! Anume despre ea vorbim azi, despre istoria unor oameni care par să sfideze toate regulile de precauţie, şi care călătoresc în jurul lumiii, de 8 ani încoace, cu o Vespa!

Le spune Alexandra şi Stergios şi sunt un cuplu originar din Grecia. Dar n-au pornit împreună de acasă în aventura lor. Ambii au părăsit Grecia în anul 2013, separat, fără a se cunoaşte încă, impuşi de condiţiile crizei de atunci, care părea să nu mai ia sfârşit în ţara lor. În cazul lui Stergios, criza şi lipsa de perspective l-a făcut să-şi privească Vespa sa din garaj şi să se gândească să pornească în marea aventură a vieţii lui cu ceea ce avea la îndemână, fără a aştepta să adune mai mulţi bani sau un moment mai prielnic.

Vespa din garajul său era una de model PX200, clasică am putea spune. Avea deja o vârstă de 10 ani de exploatare în mâinile lui pe atunci, iar parcursul pe odometru arăta 120,000 km încă atunci, în 2013! Pentru o Vespa, asta ar fi însemnat deja statut de veteran, dar Stergios n-avusese luxul de a se alinta, iar scuterul părea într-o stare tehnică bună.

Vespa PX 200 are un motor de 198 cm cubi, cu un cilindru, în doi timpi, care dezvoltă 12 CP, fiind şi cea mai puternică motorizare din seria clasică PX. Motoreta poate atinge o viteză maximă de 95 km/h, iar în rezervorul său încap doar 8 litri de combustibil, dintre care 2.5 litri sunt rezerva. Dar motoreta are şi un consum modest, de circa 4 litri la sută. Aşadar, după pregătiri tehnice la un atelier, în octombrie 2013 Stergios a urcat pe Vespa sa şi a pornit în marea aventură. Doar că între timp i se alăturase încă un prieten, tot cu Vespa, care-l şi ajutase la atelier. Nu-şi făcuseră vreo promisiune de a călători un anumit timp, pur şi simplu au pornit împreună, cu cele două Vespa ale lor, iar ce urma — avea să se vadă.

Au început prin a se deplasa spre Italia, după care au apucat-o spre coasta sudică europeană, până au ajuns la Gibraltar, de unde s-au gândit să ajungă pe continentul african. Au traversat marea cu feribotul şi au intrat în Africa prin Maroc. Era noiembrie 2013, deci încă la puţin timp de la startul călătoriei.

Maroc i-a recompensat rapid cu experienţe intense, iar aventura lor părea deja a fi cea mai inspirată decizie din viaţă. Condiţiile de înaintare nu erau dure, costurile erau moderate, iar oamenii întâlniţi în cale şi senzaţia negrăbită a unei libertăţi totale era recompensa supremă.

În Mauritania condiţiile au început a fi mai dure, distanţele mai mari şi s-a întâmplat să rămână şi fără petrol din cauza staţiilor dispersate. Către începutul anului 2014 erau deja în Senegal, iar aventura lor africană continua. Şi a continuat către luna mai, până în Camerun, unde cei doi s-au despărţit, prietenul lui alegând să mai exploreze Camerunul. Dar chiar în ţara următoare — Republica Democratică Congo, Stergios avea să-şi întâlnească partenera de azi de călătorie, conaţionala sa Alexandra. La scurt timp după ce s-au cunoscut întâmplător în Congo, au decis să meargă împreună în Africa de Sud, la bordul singurei Vespa pe care o aveau. Doar că Stergios a mai trebuit să călătorească singur până acolo vreme de câteva luni, până s-au reunit în ţara sudică.

După ce au explorat Africa de Sud împreună, au decis să-şi continue aventura împreună pe continentul sud african. Iar după 438 de zile de Africa, Stergios a făcut şi nişte totaluri de costuri pentru călătoria sa africană cu Vespa, care rezistase dârz, cu excepţia unor mici probleme tehnice rare. Vespa a călătorit încă 34,310 km pe teritoriul Africii, consumând 1,480 litri de petrol — deci un consum mixt de 4.3 litri/100 km.

Toate vizele din Africa, împreună, l-au costat 752.50 euro, petrolul — 1,268 euro, toate vizitele la supermarket în decurs de mai mult de un an — 1,164 euro, iar rarele hoteluri sau camping-uri au mai însemnat 886 euro pe parcursul celor 438 zile. Piesele de schimb, uleiul şi reparaţia Vespei l-au mai costat 128 euro, iar în total, toată călătoria sa din Africa de 438 zile l-a costat 5,491 euro, sau 12.53 euro pe zi. Şi a finanţat-o în mare parte din donaţiile celor care îi urmăreau relatările regulate.

Aşadar, în martie 2015 Vespa lor a plecat pe calea Americii de Sud. A fost cea mai scumpă operaţiune din toată călătoria sa, întrucât livrarea Vespei spre Argentina, cu toate costurile adiţionale, i-a costat cam 2,200 euro! Dar anume aşa au ajuns cei doi greci să dea startul părţii sud-americane din povestea lor, începând cu aprilie 2015.

Ruta de aici pare foarte încurcată, repetitivă chiar, dar asta pentru că nu exista nici o grabă spre nicăieri, iar călătoria era plină de spontaneitate. Ea a însemnat încă doi ani şi încă peste 30 mii km sud-americani pentru Vespa, până când, în 2017, cei doi au decis să ia o pauză, revenind în Grecia, dar cu promisiunea de a relua totul mai departe. Şi-au lăsat şi Vespa în America de Sud, în speranţa că vor reveni în acelaşi punct.

Pauza a durat doi ani, până în 2019, timp în care cei doi au lansat şi o carte cu experienţele lor, numită Rice and Dirt, şi s-au pregătit de revenirea în America de Sud. În martie 2019 au ales să reînceapă explorarea cu Brazilia. Au putut organiza ca şi o Vespa identică să-i aştepte în Sao Paolo. În cazul lor nu se mai pune întrebarea de ce Vespa, nebunia e perfect argumentată deja.

Aşa că toată povestea lor sud americană a luat din nou amploare, ei revenind la starea lor naturală de existenţă: mişcarea nomadă. Pandemia i-a prins în Argentina şi în cazul lor izolarea a fost mai mult în mijlocul naturii, fără a renunţa la libertatea de a fi unul la unul cu natura şi cerul liber. Au fost inevitabil restricţionaţi la distanţele şi traversări de hotare, dar în ţări atât de întinse ca suprafaţă şi atât de slab populate, au putut să facă abstracţie de aceste limitări, încercând să-şi păstreze spiritul liber.

Au mai reuşit între timp să intre în Chile şi Uruguay, dar tot în Argentina au revenit şi tot pe meleagurile acestei ţări se află şi azi. Vespa lor are enumăraţi kilometri pe bord şi le slujeşte dârz, aşa cum n-ai fi crezut niciodată că ar putea rezista un mic scuter italian!

Cât îi priveşte pe cei doi greci — călătoria lor a devenit una care nu se planifică să sfârşească vreodată. Vor să fie în mişcare permanentă, până vor fi vizitat fiecare colţişor al planetei noastre, dacă vor ajunge vreodată la o asemenea etapă. În orice caz, e clar, nu e o călătorie cu destinaţie finală marcată pe o coordonată geografică. Nu e o călătorie cu o dată în calendar marcată drept sfârşit. E o drumeţie a vieţii, sau se poate chiar spune că e o viaţă pe care ei au ales s-o trăiască doar în mişcare.

Iar toată nebunia asta de mişcare continuă, se întâmplă cu o Vespa! Nu cu o motocicletă enduro, nu cu un vehicul expediţional, nu cu un offroader! Cu o simplă Vespa! Cu siguranţă povestea asta e o lecţie că se poate! Simplu, fără bani mulţi, dar cu o dorinţă imensă de libertate!