Acesta e arhitectul din spatele unor clădiri magnifice ale lumii şi două cele mai îndrăgite automobile ale sale

Îi spune lord Norman Foster. Cei cu predilecţie spre arhitectură au auzit cu siguranţă de el de nenumărate ori, însă publicul general nu-i cunoaşte numele, de obicei. Cu toţii, însă, îi cunoaştem munca, iar când ajungem să tragem cu ochiul pe întreaga listă a locurilor şi construcţiilor din lume, unde acest om şi-a pus creativitatea la treabă, inevitabil vom ajunge la concluzia că Normal Foster e unul din arhitecţii geniali ai timpurilor noastre.

Foster s-a născut în Marea Britanie, în 1935, deci azi are deja aproape 86 de ani. În mod normal, orice alt om cu cariera sa, la vârsta de 86 de ani ar fi un pensionar fericit şi şi-ar petrece timpul explorând serpentinele frumoase ale Alpilor, or, Foster trăieşte în Elveţia în prezent. Însă acest arhitect munceşte la fel de productiv şi azi, fără semne că vrea să reducă turaţiile.

Încă din anii de demult, când asemenea termeni nu prea erau importanţi, Foster a început să se gândească la eficienţa energetică a edificiilor proiectate de el. Totodată, a fost arhitectul care a avut întotdeauna curajul de a adopta tehnologii ultra-sofisticate în proiectele sale. Iar drumul său în arhitectură a început cu o admitere interesantă la un liceu bun, unde Foster îşi dorea să înveţe. A scris un eseu de admitere, iar subiectul la libera alegere era un duel între două maşini pe Nurburgring. Cele două maşini din textul elevului de atunci erau două Porsche-uri, cu tracţiune spate. Zice că atunci, după ce a scris acel eseu, şi-a dat seama cât de pasionat de maşini e, şi cât de pasionat era de ceea ce făcea Porsche. Pentru el, acele forme, şi construcţia lor, erau adevărate opere de artă.

Imagine: proiectul edificiului InnHub La Punt, din valea Engadin, Elveţia, aflat în construcţie în prezent, cu finalizare în 2022, şi proiectat de Norman Foster

Însă, din motive financiare, a trebuit să părăsească şcoala la 16 ani, căutându-şi de lucru într-o agenţie. Cu liceul neterminat, te-ai fi gândit că toată cariera de mai departe a acestui om va fi condamnată la mediocritate. Dar de câte ori ne convingem că nu diploma garantează succesul!

La scurtă distanţă, a mers în armată, fiind desemnat să se antreneze în forţele aeriene. De acolo a prins dragostea pentru pilotarea avioanelor, şi azi încă mai are licenţă de pilot, şi încă mai pilotează din când în când. Revenit după serviciul militar, o carte de arhitectură, pe care a descoperit-o într-o bibliotecă, l-a entuziasmat să urmeze acest drum. A început chiar el să schiţeze proiecte de edificii şi şi-a creat un portofoliu propriu de idei, pe care l-a transmis la Universitatea din Manchester. Aceştia l-au acceptat, iar primul său premiu acesta l-a câştigat în semestrul doi de la universitate, pentru designul curajos al unei mori de vânt. Ulterior, ajunge printr-un program universitar şi în SUA, la Yale, unde a avut ocazia să înveţe de la maeştri americani ai arhitecturii. Tot în SUA, în mediul arhitecţilor, s-a îndrăgostit şi de Porsche 356, un model pe care îl vedea pe atunci frecvent în mâinile oamenilor foarte creativi şi nonconformişti.

În imagine: clădirea The Gherkin din Londa (stânga), Hearst Tower, New York (dreapta)

Lista de creaţii a lui Foster începe în 1967, când şi-a fondat biroul de arhitectură, iar până azi ea numără circa 100 de edificii finalizate şi câteva încă aflate în construcţii! Printre acestea, se numără, de exemplu, renumitul viaduct Millau din Franţa, care deţine mai multe recorduri, precum cel mai lung pod cu cabluri suspendate din lume şi, având o înălţime de 343 metri în punctul său maxim, e şi cel mai înalt edificiu din Franţa.

Foto: Viaductul Millau din Franţa

Mai nou, Foster a fost cel care a creat şi renumita clădire în formă de cerc a celor de la Apple, care a fost inaugurată în 2017 şi e sediul central al companiei până în prezent.

Foto: sediul central Apple, proiectat de Foster

Iar lista de edificii renumite e extrem de lungă, fiind greu de ales pe cele mai notorii din ele — stadionul Wembley din Londra, clădirea poreclită The Gerkin din Londra, sediul HSBC din Hong Kong, sediul de cândva al celor de la IBM, aeroportul London Standsted, turnul Collserola din Barcelona, renumitul turn Commerzbank din Frankfurt, aeroportul din Hong Kong, reconstrucţia Reichstag-ului din Berlin după reunificarea Germaniei, centrul Al Faisaliyah din Riad, Arabia Saudită, sediul Deutsche Bank din Sydney, Australia, Hearst Tower din New York, turnul Cepsa din Madrid, clădirea guvernului din Buenos Aires, Argentina, turnul Ilham din Kuala Lumpur, Malaysia, precum şi foarte multe altele peste tot în lume. Pentru merite deosebite, regina Marii Britanii i-a conferit lui Foster titlul de lord în 1999.

Foto: stadionul Wembley din Londra

Tot Foster a fost care a proiectat clădirea Chesa Futura din St. Moritz, Elveţia, tradusă drept Casa Viitorului din limba retoromană. E un clădire de o formă futuristă, oarecum circulară, ce adăposteşte 40 de apartamente de lux în cea mai luxoasă staţiune din Alpii elveţieni, iar pereţii ei sunt acoperiţi de 250,000 de bucăţi de lemn, lucrate manual. Anume această clădire i-a devenit lui Foster şi casa sa actuală, arhitectul alegând să se stabilească aici, în Elveţia.

Foto: clădirea Chesa Futura din St. Moritz, Elveţia

În garajul său stau parcate două dintre automobilele lui preferate — două Porsche-uri 356, într-o condiţie superbă ambele. Asemenea maşini azi costă de la 150 mii euro până la cifre de ordinul milioanelor, dacă sunt în asemenea condiţii ca şi cele din garajul lui Foster. El are un coupe şi un roadster.

Despre coupe-ul său Porsche 356, zice că adoră să-l conducă prin serpentinele din jurul St. Moritz, însă maşina are pe odometru doar 6,000 km! Spune că asta s-ar putea schimba în curând, întructâ fiul lui cel mai mic şi-a luat permisul de conducere, aşa că cifra kilometrilor ar putea începe a creşte mai rapid.

Decapotabila e fabricată în 1950 şi fost livrată iniţial în Hamburg, Germania. În 1955 a fost cumpărată şi importată de un comandant din aviaţia regală britanică şi importată în Marea Britanie. Iar azi are parte de o viaţă relaxată şi bine întreţinută în garajul elveţian al arhitectului.

Zice că-şi adoră ambele maşini, le adoră designul şi felul în care se conduc. Şi mai zice că se simte norocos că poate savura şi azi aceste creaţii Porsche, la 70 de ani după ce au fost produse. Asta înseamnă adevărate creaţii nemuritoare în timp!