Da, acesta e un Renault! Un exemplar superb, scos acum la vânzare

Ştim, celor mai mulţi dintre noi nu le vine să creadă, pur şi simplu, că maşina asta, cu siluetă de supercar, e un Renault. Dar noi menţionăm adesea că inginerii francezi, mai ales în trecut, au avut perioade în care creau nişte lucruri absolut adorabile, pe alocuri demenţiale, de care suntem fascinaţi până şi azi, la peste decenii distanţă. Iar ca să te intrigăm cu desăvârşire, află că maşina asta, despre care vorbim azi, are tracţiune spate şi motor poziţionat tot în spate, cam ca la Porsche 911!

E un Alpine A310, iar unii vor spune pe bună dreptate că Alpine e aşa, doar pe jumătate Renault. Or, Alpine a fost un producător francez independent cândva, demult, focusat spre modele de performanţă sporită şi activităţi de motorsport. La începutul anilor 70, de exemplu, modelele Alpine dominaseră în raliul Monte Carlo, bătându-le pe cele ale Porsche, Lancia şi Ford! Dar în 1973, criza petrolului i-a pus pe brânci pe cei de la Alpine şi ei au fost cumpăraţi în 1974 de Renault, or, şi anterior, multe din componente erau preluate de la Renault.

Foto: Renault Alpine A110, cel mai glorioas model al mărcii, care domina în anii 1960

Modelul ăsta, Alpine A310, a avut practic două faze ale vieţii sale. A fost lansat în anul 1971, producţia începând în acelaşi an. Imaginează-ţi cât de vizionară şi inovativă arăta această maşină în anul 1971! E clar, venise timpul unui nou curent de design, cu accente de SF şi forme care se voiau a fi din viitor. Mai mult ca atât, acest model trebuia să devină succesorul clasicului şi gloriosului Alpine A110, dar schimbarea de design era enormă, aşa cum puţini producători ar risca în zilele noastre. Şi apoi, maşina devenise mai grea decât predecesoarea sa, dar nu prea adăugase putere, aşa că senzaţiile iniţiale erau dezamăgitoare.

Amplasarea motorului în spate era o moştenire de la predecesor, de fapt. Iniţial, acolo s-a regăsit un propulsor de 1.6 litri, cu 4 cilindri, de origine Renault, dar tunat la maxim de Gordini, astfel încât acesta livra 127 CP. Alpine fusese întotdeauna un producător de scară mică, dar vânzările lui Alpine A310 păreau să nu mai poată decola la altitudinea dorită — 575 unităţi în 1972, 666 unităţi în 1973, apoi 344 unităţi în 1974 şi de aici încolo au tot scăzut, chiar după preluarea de către Renault. Era nevoie de făcut ceva. Aşa au apărut două noi ipostaze ale lui Alpine A310, dar şi un facelift de design. Una din aceste ipostaze era o versiune bugetară, cu motor mai simplu de 1,647 cm cubi, care livra doar 95 CP, dar aceasta s-a dovedit a fi în scurt timp o eroare şi tot în acelaşi an a fost scoasă din producţie.

Adevărata versiunea magnifică a fost cea care primise, în sfârşit, un motor decent — un V6 de 2.7 litri! Motorul ăsta era tot de la Renault, fiind din familia PRV, dezvoltat de Renault, Peugeot şi Volvo, şi livra 150 CP. Versiunea cu V6, în cazul lui Alpine, purta numele complet de Alpine A310 V6, iar denumirea mărcii era tot mai mult menţionată ca Alpine-Renault sau Renault Alpine. Mai mult ca atât, până şi emblemele Alpine de pe maşină fuseseră înlocuite cu Renault. Anume un asemenea Alpine-Renault A310 avem şi noi azi în faţă, scos la vânzare în Elveţia.

Cu motor V6, şi o greutate relativ redusă, maşina asta în sfârşit căpătase sportivitatea pe care o merita, putând atinge 220 km/h! Din 1977 a rămas în producţie doar versiunea V6, iar vânzările s-au triplat, oscilând între 1,100 şi 1,400 exemplare pe an. Dacă exemplarele cu 4 cilindri s-au produs 2,340 în total, atunci cele cu 6 cilindri s-au produs în număr de 9,276 unităţi până în 1984, când modelul a ieşit din producţie. Spre ultimii ani a existat chiar şi o versiune de 193 CP a aceluiaşi motor, care e cea mai căutată azi.

Noi vorbim azi, însă, de un Renault Alpine A310 V6, produs în anul 1980, cu 150 CP scoşi din motorul său. Maşina asta a fost livrată încă de nouă în Elveţia, fiind bifată din start cu amortizoare sport, numite atunci Arepa.

Şi-a petrecut întreaga sa viaţă în mâinile unui colecţionar local, păstrată în garaj şi condusă foarte rar, or, maşina asta a adunat până azi doar 93,000 km în 41 de ani de când a fost cumpărată!

Ea n-a stat însă nemişcată toţi aceşti ani, ci a beneficiat de ieşiri de plăcere, care i-au şi menţinut starea impecabilă. Proprietarul său a decis doar să-i vopsească integral caroseria acum câţiva ani, însă interiorul, motorul şi tot substratul tehnic e absolut original şi autentic, nerestaurat.

Neoriginale, dar certificate, sunt doar jantele, pe care proprietarul le-a considerat al acea vreme mult mai frumoase decât cele originale. Acestea sunt PLS Nogaro, de 15 ţoli. Fireşte, un asemenea colecţionar i-a documentat întreaga istorie.

Interiorul maşinii, de fapt, pare incredibil de bine păstrat până azi, velurul său amintind de atmosfera acelor ani. Dar întreaga maşină e o adevărată bijuterie, iar să apari pe străzi azi cu o asemenea maşină, înseamnă să creezi fascinaţie şi confuzie, pentru că puţini vor fi cei care vor înţelege că acesta e un Renault Alpine.

Şi apoi, maşina asta uşoară a devenit renumită şi pentru faptul că se conducea superb, datorită motorului pe spate şi a unui centru de greutate foarte coborât. Aşa că satisfacţia şi fascinaţia e garantată şi pentru cel de la volan, nu doar pentru admiratori.

Cât costă această bijuterie franceză, cu siluetă de supercar? Ei bine, la istoria şi starea sa, această bijuterie din Elveţia a oferită la preţ de chilipir: 28,000 franci, adică vreo 25,000 euro. Dar asta e una din acele maşini care te face imediat colecţionar iscusit, cu gusturi rafinate. E ca şi cum ai cumpăra primul tău tablou un Van Gogh. Eşti automat în liga celor cu gusturi rafinate.