E în condiţie de nou, dar toţi fug de el din cauza interiorului: un BMW Seria 3 E36 din Germania nu-şi poate găsi un cumpărător

Fanii BMW ştiu că mai ales prin anii ’90, modelele mărcii erau bântuite de multe stereotipuri legate de culori. Se spunea că un BMW nu poate fi alb, că ăla nu mai e BMW. Se spunea dacă interiorul trebuie să fie negru, iar alte culori nu erau recunoscute. Într-o perioadă, aproape nici o altă culoare în afară de negru nu era acceptată de un anumit grup de fani. Şi chiar dacă azi lucrurile s-au mai limpezit în această direcţie, se pare că oricum există oameni care refuză să cumpere o maşină din cauza culorii.

Faceţi cunoştinţă: acesta e un BMW Seria 3 E36 în motorizare 323i, fabricat în anul 1997. E într-o stare superbă, practic de showroom, şi a fost scos la vânzare în Germania multe luni în urmă. Fiind în versiune 323i, maşina asta are sub capotă un motor cu 6 cilindri în linie, de 2.5 litri, care dezvolta 170 CP şi 245 Nm.

Partea extraordinară a acestui exemplar BMW e cum s-a conservat el până azi, având doar puţin peste 29,000 km la bord, adunaţi în 24 de ani. Maşina musteşte într-adevăr a vehicul abia scos din showroom — nu doar caroseria şi habitaclul lucesc a nou, ci până şi partea inferioară pare să fi ieşit mai ieri din uzină. Explicaţia e simplă — maşina a fost păstrată doar în garaj uscat şi încălzit. Ultimii ani ea a stat şi mai mult, or, în 2014 ea avea deja 28,520 km pe bord, iar de atunci şi până azi a mai făcut doar vreo 600 km în 7 ani.

Proprietarul său din toţi aceşti ani n-a păstrat-o ca pe vreo piesă de colecţie, ci ca un automobil auxiliar, mai ales din 2014 încoace, care era sos mult prea rar. De asta, nici vizitele la service n-au fost făcute chiar o dată la doi ani sau la un an, ci mult mai rar, motiv care astăzi tot poate să-i îndepărteze pe unii colecţionari. Însă e suficient să priveşti vizual maşina asta pentru a-ţi confirma starea ei de automobil aproape nou.

Dar paradoxul e că nu vrea nimeni s-o cumpere, aşa nouă şi impecabilă cum e. Vin oameni s-o vadă, dar refuză într-un final. Unii se uită la poze şi nici nu mai vin. Şi motivul nu e preţul maşinii, care e mai mult decât pământesc pentru un BMW E36 savuros, cu motor cu 6 cilindri în linie sub capotă, cu cutie manuală, aşa cum erau adevăratele BMW-uri de cândva! Nu, la partea mecanică maşina asta e o adevărată bijuterie, pentru care se cere o sumă aproape infimă, de doar 15,000 euro! Da, pentru o asemenea bijuterie! Şi atunci care e motivul că n-o vrea nimeni?

Habitaclul verde, tapisat textil. De îndată ce deschizi uşa, ambianţa asta verde îţi sare în ochi şi-ţi dă impresia unei maşini foarte bugetare, zic cei mai mulţi cumpărători potenţiali, deşi la nivel estetic habitaclul este păstrat perfect. Iar explicaţia e că această culoare a fost produsă în 1997 ca un soi de ediţie de confort pentru acest model, iar doctorul care a cumpărat-o, nefiind neapărat un om foarte înflăcărat în ale maşinilor, a considerat că i se potriveşte şi a luat-o direct din stocul dealer-ului de atunci.

Şi apoi, în Germania, maşina asta, având 24 de ani de când e fabricată, e încă la 6 ani distanţă de primul statut de vehicul clasic, aşa că nu e foarte atractivă. Iar dacă mai putem la socoteală modelul şi culoarea habitaclului, aşa a ajuns acest superb BMW Seria 3 să stea luni în şir fără vreun cumpărător, care să-l ia acasă şi să-l aprecieze la adevărata valoare.

Să fie oare acest habitaclu verde într-atât de respingător încât să nu mai conteze starea impecabilă a maşinii? Până la urmă, poţi investi ulterior vreo mie-două de euro în retapisarea interiorului în ce nuanţă vrei tu, dar te pricopseşti acum cu un BMW E36 pur şi simplu impecabil? Fani BMW, voi ce spuneţi, are acest BMW o problemă cu adevărat, sau pur şi simplu a avut parte doar de potenţiali cumpărători prea alintaţi până acum?