ZIL 4102, sedanul sovietic uimitor, care trebuia să bată Mercedes, BMW, Volvo, Cadillac şi Lincoln

15 Mai 2021, 21:25
Ilie Toma
Acest automobil e probabil unul din cele mai necunoscute şi totodată fascinante, create vreodată în URSS. Iar ceea ce vedem aici a fost produsul unei mari ambiţii, de a crea o maşină care să bată nu doar Volga sovietică, ci toţi concurenţii premium consacraţi laolaltă — Mercedes-Benz, BMW, Volvo, Cadillac şi Lincoln.
Îi spune ZIL 4102, iar uzina ZIL, deşi o ştim mai mult pentru camioanele sale, avea deja modele mari şi luxoase în producţie, destinate transportării demnitarilor de stat. La acest capitol exista chiar o oarecare concurenţă cu cei de la GAZ şi maşinile lor de top — Volga şi Chaika. Noul model ZIL, însă se dorea un sedan de lux, însă nicidecum o limuzină lungă şi greoaie. Inginerii au primit sarcina de a dezvolta cel mai modern şi mai luxos sedan posibil, echipat cu generozitate şi dotat cu multă forţă sub capotă! Sună ca un vis, nu-i aşa? Însăşi Gorbaciov a semnat decretul de creare a acestui model!
Aşa că inginerii s-au pus pe treabă în serios. Au decis că vor construi un automobil pe caroserie autoportantă, nu pe cadru dur, cum se construiau asemenea modele înainte. Şi pentru că trebuiau să bată aproape toţi concurenţii premium, au ţintit şi mai sus drept sursă de inspiraţie şi au cumpărat un Rolls-Royce Silver Spirit, pe care l-au desfăcut în căutarea ideilor geniale.
Din start, însă, s-au gândit şi la greutatea finală, ţintind spre o masă relativ mică, fapt care avea să-i asigure maşinii o ţinută de drum şi mai bună. Pentru a atinge acest scop, mai multe piese de caroserie au fost produse dintr-un amestec de plastic şi fibră de sticlă — acoperişul, uşa portbagajului, capota şi barele de protecţie. În rezultat, maşina asta, care era cu jumătate de metru mai lungă decât o Volga, cântărea cu 500 kg mai puţin decât aceeaşi Volga.
Sub capotă a fost montat un motor V8 mai vechi din arsenalul ZIL. Acesta avea o cilindree de 7.7 litri, şi livra 315 CP! Imaginează-ţi, 315 cai-putere, pe un sedan mult mai uşor! Motorul era cuplat cu o cutie de viteze automată şi putea accelera de la 0 la 100 km/h în numai 10.5 secunde — o cifră foarte demnă pentru asemenea sedanuri mari din anul 1988.
În habitaclu luxul e pur şi simplu fascinant până şi dacă aflăm abia azi de el. ŞI nu suntem ironici. Maşina asta chiar fusese produsul unor ingineri care au vrut tot ce e mai bun pentru ea! În primul rând, tapiseria era una de culoare bej deschis sau gri, fiind condimentată cu inserţii de lemn, iar partea superioară a planşei de bord era neagră, ca să nu se reflecte lumina soarelui în condus.
În al doilea rând, levierul cutiei automate a fost plasat într-un apendice al tunelului central, fiind cumva doar în atenţia şoferului. În schimb, consola a rămas a fi lată şi masivă, cu o mulţime de butoane pe ea, în stilul sedanurilor gen Mercedes-Benz W140 care apăruse abia ulterior! Şi, desigur, un pic aduce şi a modelele Cadillac, Seville şi Eldorado. Ține-te bine: maşina asta avea sistem audio cu 10 difuzoare, toate de înaltă fidelitate, pentru a crea o ambianţă acustică de calitate excepţională!
Dar mai departe lucrurile sunt şi mai uimitoare. Acest ZIL avea deja un fel de calculator de bord, care făcea o diagnostică electronică permanentă a maşinii şi putea să te anunţe în cazul unor nereguli. Iar în zona sistemului audio exista un mic monitor cu afişaje, iar unele confirmări de comenzi sau notificări maşina le putea vocifera pentru cel de la volan, printr-un soft de sintetizare a vocii! Da, science-fiction adevărat! Un fel de Hey Mercedes de azi, conceput încă atunci de nişte ingineri geniali!
Mai mult ca atât, multe din sistemele esenţiale ale maşinii fuseseră dublate, după principiul aviaţiei, pentru ca în cazul eşuării circuitului primar, să existe unul secundar!
Bancheta spate era adăpostirii a doar două locuri, la început din necesitate, pentru că, în lipsa cadrului dur, cardanul consuma prea mult din spaţiul interior cu tunelul său. Dar ulterior asta a fost transformat într-un avantaj, aşa că acolo au fost create două tronuri luxoase după standardele acelor vremuri.
Suspensia era una independentă pe ambele punţi, dar nu s-a recurs la soluţii pneumatice, acestea fiind considerate prea complexe şi pretenţioase pentru drumuri mai rele.
Nu s-a economisit nici la furnizori şi ajutor extern. Farurile faţă, de exemplu, au fost comandate de la compania italiană Carello, care furniza şi celor de la Volvo pe atunci asemenea piese pentru sedanurile lor.
Ei bine, şi iată că-n anul 1988 cei de la ZIL au construit două exemplare de prototip şi erau gata să le aprobe la comitetul central şi la Gorbaciov şi să înceapă a cuceri lumea. Inginerii le botezaseră Mişka şi Raika pe cele două, mai în glumă, mai în serios, după numele lui Gorbaciov şi a soţiei sale. Şi se pare că atunci când Gorbaciov ajunsese să vadă cu propriii ochi această maşină, pentru a-i da undă verde, aceste porecle ale maşinilor ajunseseră deja la urechile lui. Aşa că marele şef al ţării le-a acordat maşinilor o atenţie minimă şi superficială, dându-le un verdict negativ. Şi anume aşa a ajuns să fie îngropat un proiect aproape genial, poate a celui mai bun automobil pe care l-ar fi putut produce URSS vreodată.
Doar cele două prototipuri au fost produse. Unul a fost ulterior nimicit la uzină, rămânând doar o parte din el, iar altul a rămas în proprietatea uzinei şi e astăzi expus la muzeul ei.
0
5,085
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!