Clasic pe dinafară, cu confort de Maybach modern pe dinăuntru: un Mercedes W100 600 Pullman unic, vândut în Germania

Maşina asta ar putea fi o bijuterie unică şi genială pentru unii, dar o totală blasfemie pentru alţii, care ar putea spune că cineva a pângărit unul din cele mai valoroase modele de colecţie din istoria Mercedes-Benz.

Şi asta pentru că modelul W100 în sine e unul din cele mai rare şi mai geniale produse vreodată, într-atât de rar, încât poţi scrie toţi proprietarii din lume într-un catalog mic de câteva pagini. S-a lansat în anul 1963 şi s-a produs timp de 17 ani, însă era atât de exclusivist şi de scump, încât şi l-au putut permite doar vedetele, oamenii de afaceri înstăriţi, preşedinţii şi uneori, dictatorii. Doar 2,667 de exemplare ale acestui model s-au produs, însă din ele 2,190 exemplare au fost cu ampatament şi lungime normală şi doar 428 exemplare au fost cu ampatament alungit, Pullman, ca şi exemplarul din imagine! Iar dintre acestea, doar 304 exemplare au avut 4 uşi, ca şi maşina din imagine, iar ale 124 au avut 6 uşi! Deci, e clar de ce proprietarii maşinilor rămase încă vii azi sunt cunoscuţi, şi nicidecum nu poate apărea de undeva un W100 Pullman ca din senin.

Aşadar, de ce e, totuşi, atât de controversată istoria acestui exemplar? Pentru că la un moment dat în istorie, cineva a decis să refacă în interiorul nu în maniera autentică, originală, ci într-una mai modernă, cu elementele contemporane ale luxului dintr-un Maybach! Iar asta taie imediat din numărul celor care vor agrea o asemenea modificare. Dar maşina asta are un as în mânecă. As care o face să nu se taie şi din preţul ei, ci doar din numărul celor ce ar putea-o dori.

Exemplarul ăsta a fost livrat în Liban iniţial, în anul 1975. Marelui şef de stat de acolo, evident. În 1997, însă, un colecţionar spaniol din Malaga a cumpărat-o şi a adus-o în colecţia sa, păstrând-o aşa, neatinsă. Maşina era în stare agreabilă, iar toată ingineria era funcţională, de la celebrul motor uriaş de 250 CP, până la sistemul hidraulic complex.

Însă, în anul 2007, maşina asta a fost cumpărată de la colecţionarul din Malaga de nimeni altul decât însăşi uzina Mercedes-Benz, prin divizia sa de maşini clasice. Nu, nu la proprie iniţiativă, ci la comanda unui client cu portmoneu foarte generos, care a vrut să stea mai în umbră. Tot acelaşi client le-a dat lista da sarcini celor de la Mercedes-Benz Classic, odată ce aveau acest W100 Pullman în mâinile lor. Maşina trebuia restaurată de uzină până la cel mai mic bulon, dar, dacă pe dinafară ea trebuia să arate ca una originală, dacă motorul şi toate componentele mecanice trebuiau păstrate autentice, atunci la interior comanditarul şi-a dorit lux contemporan, de nivelul Maybach. Uzina a scrâşnit niţel din dinţi, dar i-a îndeplinit dorinţa, păstrând, totuşi, o doză de armonie în habitaclu.

S-a instalat, de exemplu, un acoperiş panoramic preluat de la Maybach. S-a montat un perete despărţitor între zona pasagerilor spate şi şofer, care are transparenţă modificabilă prin apăsarea unui buton, ca-n Maybach-urile moderne. S-a pus şi un TV plat mare, preluat de pe S-Class W221 Pullman, care a fost adaptat să recepţioneze atât semnat terestru, cât şi digital.

Mai mult ca atât, s-au instalat şi două sisteme de navigare separate, unul pentru şofer şi altul pentru pasagerul din spate. În consola centrală există o interfaţă de lucru pentru laptop şi un DVD player. Consola centrală de mai departe a fost transformată în frigider, cu mese retractabile şi locuri pentru pahare de şampanie, ca într-un Maybach contemporan.

Sistemul de climatizare a fost perfecţionat, inclusiv pentru zona spate. Există şi un sistem de intercomunicare cu şoferul, preluat tot de la W221 Pullman. Pe uşi există inserţii de diamante Swarovski, iar pragurile au primit inserţii iluminate cu logo Mercedes-Benz, ca la modelele luxoase moderne. Maşina şi-a păstrat şi locurile de fixare a steagurilor pe aripi, pentru eventuala participare în defilări oficiale.

În fine, cam astea unt modificările controversate de la interior, pe care uni le-ar putea numi pângărire, iar alţii — o perfecţionare numai bună. Cert e că exemplarul ăsta are marele avantaj al faptului de a fi modificat în acest mod nu de orice atelier, ci de însăşi uzina Mercedes-Benz, la comanda proprietarului său, iar astfel toate aceste modificări capătă imediat o mai mare valoare şi autenticitate.

Iar asta se exprimă şi în preţ. Dacă un W100 600 Pullman într-o stare impecabilă ajunge să coste între 500 şi 800 mii euro, atunci acest exemplar costă o sumă absolut stelară de 2,320,500 euro! Deci, peste două milioane şi trei sute mii euro!