De ce fug unii şoferii de la locul accidentelor în Moldova? Propunere publică

Un caz produs ieri noaptea pe traseul Chişinău-Orhei a scos din nou în evidenţă in fenomen nu foarte dominant, dar în continuare prezent în Moldova: fuga de la locul accidentelor a unor şoferi, inclusiv a celor ce accidentează pietoni, de multe ori oamenii răniţi fiind lăsaţi fără ajutor, fără ca acei şoferi să depună toate eforturile pentru a le salva viaţa şi a acorda minimul de ajutor, chiar dacă se fac vinovaţi în unele cazuri de producerea accidentului. Parcă asta ne dictează conştiinţa şi bunul-simţ, dar totuşi, periodic, astfel de cazuri se repetă, mai des decât am crede, iar statistica adevărată şi completă o au doar poliţiştii.

Totuşi, probabil cu toţii ne-am pus măcar o dată întrebarea ce-l face pe un şofer să fugă de la locul accidentului, lăsând victima sau victimele neajutorate? Laşitatea? Stresul? Starea de şoc şi nerealizarea situaţiei de facto? Fireşte, poate fi oricare dintre acestea sau mai multe la un loc, dar mai există o cauză, mult mai calculată şi mai perfidă, valabilă în mai multe cazuri decât am crede: mascarea stării de ebrietate în momentul accidentului.

Cum se întâmplă asta: spre exemplu în momentul unui accident precum cel de la Ivancea, şoferul se pomeneşte că a lovit un pieton. Poate iese să vadă dacă acesta e viu, poate nu. Însă acel şofer ştie că se află în stare de ebrietate, iar provocarea unui accident cu vătămarea corporală gravă sau cu decesul unei persoane se pedepseşte în câteva feluri în Moldova:

1. Dacă victima a fost doar rănită, dar poate fi tratată fără a rămâne cu dizabilităţi — cel mai des se aplică amendă până la 1,350 u.c. sau muncă neremunerată în folosul comunităţii, şi foarte rar închisoare până la 4 ani.

2. Dacă victima a fost afectată cu vătămarea integrităţii corporale sau a decedat — cu închisoare de la 3 la 7 ani.

3. Dacă, însă, victima a fost la fel de mult afectată ca în punctul 2, dar şoferul era beat — pedeapsa creşte brusc de la 7 la 12 ani de închisoare.

Se simte diferenţa, corect?

În acelaşi timp, fuga de la locul accidentului poate fi pedepsită contravenţional sau penal dacă sunt lăsate în urmă victime cu vătămare corporală gravă sau decedate. Părăsirea locului accidentului în sine, conform articolului 266 al codului penal, poate fi pedepsită maxim cu închisoare de până la 2 ani în cel mai grav caz, sau cu amendă penală de la 550 la 880 u.c.

Respectiv, care a avantajul obţinut de un fugar în stare de ebrietate? Tocmai acela că el părăseşte locul accidentului beat, iar a doua zi revine treaz la poliţie, chiar recunoscând fuga uneori, spunând că a fost foarte stresat de accident şi, respectiv, regretă fapta. Poliţiştii pornesc procedura de documentare şi îi fac şi testul de alcoolemie, care iese deja negativ, adică şoferul pare a fi treaz. Respectiv, şoferul riscă doar pedeapsa pentru fuga de la locul accidentului, de obicei administrativă, şi cea pentru provocarea însuşi a accidentului, dar această din urmă pedeapsă nu mai e calificată ca fiind săvârşită în stare de ebrietate, ci în stare trează. Respectiv, pedeapsa riscată e mult mai mică, şi în foarte multe cazuri se rezumă la amenzi şi suspendări de permisuri pentru ceva timp, foarte rar ajungându-se la închisoare.

Desigur, sunt şi şoferi care fug din simpla impesie că nu i-a văzut nimeni şi speră să nu mai fie găsiţi niciodată ca făptaşi şi să scape basma curată. Însă, în epoca camerelor video, a geolocalizării telefoanelor mobile şi a multiplelor alte metode de investigaţii, e relativ mai simplu să fie prinşi. Prin urmare, tot mişcarea aia calculată de a-şi masca starea de ebrietate este, de fapt, principalul promotor, din practică.

Aşadar, ce am putea face? După atâtea ştiri similare, cu şoferi fugari, procesate în ultimul an, de exemplu, nouă ne-a venit o idee simplă, inspirată din cea a refuzului şoferilor de a fi testaţi alcoolscopic. Ştiţi, dacă te opreşte poliţia şi vrea să-ţi facă test de alcoolemie, iar un şofer refuză, nu se prezumă că şoferul e treaz, ci dimpotrivă, se prezumă automat că el se încadrează în cea mai gravă categorie a stării de ebrietate, cea mai dură pedeapsă şi automat dosar penal. Tocmai asta ar fi şi propunerea noastră pentru modificarea codului penal în raport cu aceşti şoferi fugari, care lasă victime grav rănite sau chiar decedate şi dau bir cu fugiţii — să fie trataţi automat ca şi cum ar fi săvârşit fapta în cea mai avansată stare de ebrietate! Dacă acel şofer nu e în stare de ebrietate şi vrea să fie luată în considerare starea sa şi efortul său de a salva o victimă, nu are decât să facă ceea ce-i impută legea şi să stea la faţa locului, să ajute victima, să cheme ambulanţa şi poliţia, poate salvează o viaţă şi astfel într-adevăr demonstrează că nu a fost vreo rea intenţie la mijloc, ci un caz nefericit, care merită tratat poate cu mai multă indulgenţă. Din păcate, nimeni dintre noi nu este absolut ferit de situaţii nefericite pe drumuri, cu sau fără vina noastră, dar contează cum ajungem să ne comportăm în acea situaţie, dacă depunem efort pentru salvarea vieţilor şi minimizarea consecinţelor.

Ce părere ai despre acest fenomen, despre această analiză şi această propunere? Crezi că ar fi necesară o asemenea tratare a şoferilor fugari care lasă victimele neajutorate să zacă pe drumuri?