Pasiune auto cu buget mic: povestea Moskvich-ului 2140 din Moldova, modificat în stil JDM

Te-ai întrebat vreodată de câţi bani e nevoie pentru a-ţi pune în aplicare pasiunea auto şi a începe să-ţi modifici o maşină după fanteziile tale? Mii de euro, zeci de mii — asta ar fi un prag minim pe care ni-l imaginăm cei mai mulţi dintre noi. Dar, după ce am aflat povestea Moskvich-ului ăsta din Moldova, de la cel care l-a transformat în maşina de azi, am rămas fascinaţi de ce se poate face cu bani incredibil de mici. Într-atât de mici, încât suma dotală ar fi 1,700 lei moldoveneşti plus circa 1,000 euro în decurs de un an şi jumătate!

Ca să fim expliciţi din start, acest Moskvich şi-a schimbat de curând proprietarul, acum circa o lună şi jumătate. Am vorbit şi cu proprietarul actual, care a apucat să pună ultimele accente şi să-l scoată în lume, dar am vorbit şi cu Iurii Maureţ, omul care a vândut acest Moskvich acum o lună şi jumătate şi care, pe parcursul ultimului an şi jumătate, l-a salvat de la soarta inevitabilă de a fi dus la fier vechi până la 98% din aspectul de azi al maşinii. Un proiect la care s-a muncit mai mult pe perioada pandemiei, cum ne zice Iurii, atunci când activitatea mult mai slabă de la serviciul său l-a impus să stea mai mult acasă.

E un Moskvich 2140, fabricat în anul 1983. Iurii l-a cumpărat de la un prieten, căruia maşina îi rămăsese de la tatăl soţiei şi care nu prea avea ce face cu acest Moskvich vechi, aşa că intenţiona să-l dea la fier vechi. Iurii l-a cumpărat la un preţ de 1,700 lei, deci echivalentul a circa 85-90 euro, la cursul de acum un an şi jumătate sau 100 dolari, cu alte cuvinte.

Iurii e foarte pasionat de stilul JDM de modificare a maşinilor japoneze, şi admirase întotdeauna felul în care acest stil e adaptat modificării modelelor sovietice. E un stil numit „clasică de luptă” în folclor, iar în momentul când a cumpărat acest Moskvich, ştia că asta îşi doreşte să facă.

Maşina a ajuns în mâinile sale într-o stare absolut jalnică, nu în zadar prietenul său dorea s-o ducă la fier vechi. Fostul proprietar al automobilului nu l-a spălat practic niciodată, maşina se „spăla” doar prin metode naturale, de ploaie. În rest, niciodată îngrijită. Aşa că atunci când Iurii l-a luat, primul lucru pe care a trebui să-l facă a fost o spălătorie profundă. Caroseria era acoperită de un strat lipicios de praf amestecat cu grăsime, depus pe ea de decenii. A ieşit la iveală culoarea roşie originală a maşinii, dar, din cauza tratamentului prost, vopseaua a avut de suferit, aşa că Iurii ştia că maşina va trebui revopsită complet.

A început, însă, prin a căuta soluţia pentru roţi corecte, modificate, ca să-şi transpună în viaţă stilul său. Sunt nişte jante super late, modificate manual pe baza celor originale, pe care sunt încălţate anvelope relativ înguste, dar trase în lăţime, în stilul aceloraşi JDM japoneze tunate. Paradoxal, dar lucrările la aceste jante şi roţi au durat cam jumătate de an la începutul pandemiei, ele fiind cele mai lungi din întreaga modificare.

Cât timp jantele trebuiau sudate şi modificate, maşina a fost parcată în curtea blocului său, pusă pe pietre. De aici s-au început minunile cu ea. Încet, oamenii din preajmă au crezut că Moskvich-ul e abandonat, aşa că cei fără casă au început a-şi găsi culcuş în maşina asta uneori, alţii aruncau gunoi în ea. De fapt, era doar o maşină în aşteptarea jantelor sudate în stil JDM, dar cine să ştie asta?

Aşa că-n acea jumătate de an, maşina a avut multe de îndurat, sărmana. Apoi, când au venit roţile, a început adevărata modificare în tempou mai intens. Odată cu ele, Iurii a început a munci la suspensia ei şi a coborât-o mai jos, tot pentru a-i reda aspectul necesar.

S-a recurs la schimbarea aripilor faţă, care erau ruginite, şi la înlocuirea mai multor piese de caroserie, afectate de vreme.

A venit şi momentul vopsirii, dar totul s-a făcut mult mai simplu, cu forţele proprii, practic. Toată vopsirea maşinii a costat 500 lei moldoveneşti, adică vreo 25 euro! Şi asta pentru că un alt prieten i-a zis că are vopsea roşie rămasă, i-a propus să mai cumpere una şi să muncească în doi, fără vreun ban. Aşa că 500 lei a fost costul acelei cutii suplimentare de vopsea. Şi a urmat o noapte de muncă.

Partea mecanică tot a trebuit dezasamblată şi reconstruită, practic, din nou. Toate cablajele electrice au fost din nou trasate cu ajutorul unui prieten, electric auto. Motorul, cutia — la fel, au trebuit să treacă prin reparaţii capitale. Moskvich-ul e în general e o maşină minune, ne zice Iurii, cu ea poţi venea seara acasă în tare bună, iar a doua zi să nu se pornească din cauze necunoscute, defectându-se ceva între timp. Aşa că întotdeauna la ea e mai mult de lucru, în mod imprevizibil, de aia ele sunt luate mult mai rar la baza unor proiecte de modificare, în defavoarea unor Lada mai fiabile.

S-au schimbat şi pompa de benzină, şi cilindrul frânei, al ambreiajului şi cam tot ce s-a putut din cele necesare. Motorul în sine, însă, a rămas nemodificat, fiind acelaşi propulsor original de 1.5 litri, fără vreun tuning de putere. Iurii şi-a dorit mai mult aspectul în stil JDM al maşinii, dar fiind limitat al resursele financiare pe care le putea aloca proiectului, n-a intervenit cu creşteri de putere ale motorului. De fapt, Iurii ne zice că a ţintit mai exact curentul Bosozoku.

Suspensia a fost coborâtă prin tăierea arcurilor. Construcţia a rămas la fel, însă, cu foi de arcuri pe puntea spate. Odată cu asta, au fost tăiate arcurile maşinii, de vreo 5 ori, prin metoda probării şi perfecţionării. Piesele — unele era cumpărate de la piaţă, altele prin anunţuri sau comandate online şi aşteptate.

Aşa a ajuns maşina să capete contur, să pornească, să meargă plăcut, iar perfecţionările la ea să vină pe parcurs. Rămăsese să se aplice cifra 13 pe uşi şi câteva alte mici perfecţionări, dar maşina era deja funcţională şi primise şi noile plăcuţe de înmatriculare.

Totuşi, din cauza dificultăţilor financiare, Iurii a fost nevoit să vândă acest Moskvich. De îndată ce a pus anunţul, acesta a fost vizualizat de 2,000 ori într-o zi, iar cumpărătorul s-a dovedit a fi un vecin din zona de garajul, care observase Moskvich-ul şi transformarea sa. Cumpărătorul a fost deja cel care a terminat ultimele retuşări la el şi l-a scos în lume, pentru a fi observat pe străzile Chişinăului.

Totuşi, deşi Iurii a ajuns să-l vândă presat de dificultăţile financiare, nu-i pare rău, pentru că Moskvich-ul a fost un proiect la care visa demult, unde şi-a putut transpune caracterul şi fantezia sa. A făcut-o cu un buget extrem de mic, ajutat de o mulţime de prieteni şi oameni buni, exact ca vorba aia veche, ce spunea că 100 de prieteni sunt infinit mai valoroşi decât 100 de bancnote. Pentru că Iurii, a cheltuit în total, pe toate modificările, inclusiv transportări ale maşinii pe platformă, inclusiv tot ce s-a putut, circa o mie de euro într-un an şi jumătate!

Iar acum îi încurajează pe toţi care au asemenea visuri, să îndrăznească, să găsească timp şi energie! Pentru că satisfacţia e imensă!

Ce zici, ţi-ai fi putut imagina vreodată că o asemenea creaţie poate fi realizată cu doar 100 dolari + 1000 euro, şi atât?