Un autobuz Ikarus 256 în stare impecabilă şi parcurs mic, scos la vânzare în Rusia la un preţ piperat

Vă mai amintiţi de renumitele autobuze Ikarus şi istoria lor glorioasă de cândva? Fabricate în Ungaria, pe platformă modulară, cu motoare RABA-MAN şi cutie de viteze ZF, la vremea lor aceste autobuze erau cu adevărat un produs reuşit, cu un succes comercial formidabil.

Acum un an noi am scris despre varianta urbană articulată a acestui autobuz, numită Ikarus 280, cea care a slujit zeci de ani Chişinăul. Dar exista şi varianta de călătorii interurbane şi internaţională, mult mai confortabilă, numită Ikarus 256.

Aici motorul putea avea o putere cuprinsă între 180 şi 210 CP, în funcţie de versiuni şi an de producţie, dar cel mai răspândit e motorul de 192 CP. Avea o cilindree de 10.3 litri şi livra un cuplu de aproape 700 Nm.

De asemenea, odată ce modelul 256 era considerat o versiune turistică, în care pasagerii puteau merge şi 12 sau 24 de ore, uneori chiar mai mult, autobuzul a beneficiat de suspensie pneumatică! Asta a făcut ca Ikarus 256 să obţină o ţinută de drum lină, plutind peste textura asfaltului! Şi toate astea se lansau tocmai în anul 1977! Modelul ăsta s-a produs până la mijlocul anilor 90, însă.

Exemplarul despre care vorbim noi azi, scos la vânzare în Rusia, e o excepţie absolută. Or, dacă la maşini sunt tot felul de situaţii posibile, prin care un automobil nou ajunge să fie exploatat într-un tempou redus — de la bătrânica ce-l exploatează doar duminica până la maşina numărul 4 din colecţie, care stă mai mult în garaj — atunci în cazul unui autobuz nimeni nu-l cumpără ca să-l ţină de decor, ci să-l pună la muncă.

Şi totuşi, acest Ikarus 256, fabricat în 1992, are doar 3,000 km pe bord! Autobuzul ar 43 de locuri la bord şi toţi 3,000 km i-a făcut în primul său an de la fabricare, atunci când a fost livrat pe propriile roţi de la uzina Ikarus din Ungaria către Rusia. Odată ajuns la destinaţie, toată vâltoarea elementelor şi instabilităţii sociale şi politice de atunci a făcut ca vehiculul să fie parcat în garajul parcului de autobuze, apoi la un alt depozit şi să fie uitat acolo.

În 2014 a fost redescoperit şi cineva chiar a investit în reanimarea lui şi pregătirea de exploatare. Planul era să se pună în munca obişnuită, pentru rute extraurbane. Dar şi de această dată planul n-a mers, iar autobuzul a mai stat 7 ani nemişcat. Acum, după 29 de ani de la momentul producţiei, proprietarii lui îl vând deja ca obiect de colecţie şi cer 15 milioane de ruble pe el, adică vreo 174,000 euro.

Ce zici, se va găsi un cumpărător suficient de excentric să-şi cumpere un ditamai autobuz Ikarus 256 de colecţie?