Un tată, un fiu şi un BMW M3 Competition: facem cunoştinţă cu maşina cu care ne aventurăm în Alpi în aceste zile

Acum două vă anunţam că ajunsesem în Germania pentru a începe un road trip special, tată-fiu, cu o maşină specială. Vă spuneam atunci despre cât de dor ni se făcuse de o călătorie departe de Moldova, cu toată perioada asta de restricţii, dar şi despre cât de frumoasă ar trebui să fie o călătorie în care porneşti tu, tatăl, şi fiul tău de 13 ani, adolescent, la bordul uneia din cele mai performante maşini din lume. Am vorbit mult despre gânduri umane atunci şi puţin despre maşina în sine. Aşa că e cazul să facem cunoştinţă cu toţii mai bine cu ea, pentru că şi noi abia aici, în Germania, am cunoscut-o în detaliu.

Când am pornit din Moldova, ştiam că e un BMW M3 Competition de culoare gri şi-i mai ştiam plăcuţele de înmatriculare. Şi atât. Nu ştiam nici măcar dacă va fi automată sau manuală, şi asta pentru că M3-ul normal poate avea doar manuală, în timp ce M3 Competition poate veni cu cutie automată. Iar automata de aici nu mai e una cu dublu ambreiaj, ci una obişnuită, cu convertor de cuplu, care promite să fie chiar mai rapidă.

Dar versiunea M3 Competition mai înseamnă mult mai mult decât cutia automată. În primul rând, înseamnă mai multă putere: dacă un M3 normal are 480 CP, atunci M3 Competition are 510 CP. Motorul e unul din cele mai adorate din epoca modernă BMW, cu numele de cod S58. E un motor de 3.0 litri, twin turbo, cu 6 cilindri în linie, iar cuplul maxim e de 650 Nm.

Ne uitam cu fiul meu de jur împrejurul acestei maşini şi n-ai cum să nu-i observi frânele de ceramică. Arată bestial, dar mai ales au performanţe demne de bestia de sub capotă.

Exemplarul ăsta e plin de elemente de carbon adevărat — acoperiş complet realizat din carbon, spoiler, contur ţeavă de eşapament, elemente la bara de protecţie faţă, corpuri oglinzi. Toate sunt din carbon adevărat, nu imitaţie.

Iar când am deschis uşa şi am urcat în habitaclu, am dat de şi mai mult carbon. Scaunele faţă sunt de tip scoică, iar structura lor e făcută tot din fibră de carbon, ceea ce a permis să devină subţiri de tot, lăsând neaşteptat de mult spaţiu pentru pasagerii spate. Pe lângă asta, scoicile astea au găuri în ele, şi până şi şezutul are profilări speciale, care te fac să te îngrijorezi de cât de comod vei sta.

Apoi, carbonul e peste tot la interior — pe planşa de bord, pe tunelul central, pe volan. Şi, atât timp cât ştii că e adevărat şi că e pus pe un model de performanţă — abundenţa de carbon nu pare exagerată.

Maşina asta mai are şi un sistem audio harman / kardon pe ea, care poate suna ca cel mai năucitor club din lume. Anume bass-urile alea tăioase, adânci, i se potrivesc caracterului acestui BMW M3.

În fine, ne-am văzut şi urcaţi la bordul acestui BMW M3 Competition, am scos-o niţel afară şi am parcat-o nu foarte departe, pentru a aranja ceva mai bine toate lucrurile în ea înainte de a porni la drum. Evident, am auzit repede şi o rugăminte din partea fiului meu: fă-mi te rog o poză cu BMW-ul acesta, că arată superb. I-am făcut fireşte, cu el la volan şi maşina staţionată, că mai are de crescut până va putea s-o conducă. Dar mi-am amintit de mine la 12 ani, în copilăria aia din anii 90, când eram fericit să urc pur şi simplu la volanul maşinii sovietice a tatălui meu şi să-mi imaginez că într-o zi o voi şi conduce. Pentru noi, pe atunci, Lada 21099 era cam vârful a ce puteai visa, iar „inomărcile” (măcile străine, adaptare din rusă, n.r.) le cunoşteam mai mult din surprizele Turbo decât de pe străzi, iar cele vechi, care erau importate, oricum ne fascinau nespus de mult, ca nişte maşini mult prea exotice. S-au schimbat timpurile, s-au schimbat mult, e clar.

Fiul meu mă întreabă, la un moment dat, în cât timp accelerează de la 0 la 100 km/h versiunea M3 Competition? Îi zic în jur de 4 secunde, apoi dau să verific online, dar nu aveam conexiune de internet la telefonul meu normal. Tot el, fiul adolescent, a găsit hotspot-ul WiFi al maşinii, a bifat 1 GB gratis şi ne-a conectat la ambii telefoanele la internet. Eh, generaţia asta tânără! În schimb am aflat repede răspunsul exact: timpul de acceleraţie 0-100 km/h e de 3.9 secunde! Ăsta e timp de supercar! Pentru că asta e, în esenţă, maşina asta: un supercar deja!

Şi înainte de a porni pe o autostradă germană fără limită de viteză spre Salzburg, am mai aflat ceva. Alesesem să oprim în Salzburg în prima seară, ca să nu fie prea departe de Munchen, pentru cazul în care am fi avut întârzieri de avion. Dar, ceea ce aflasem despre acest BMW M3 Competition, înainte de a ieşi pe o autostradă germană fără limită de viteză, e că BMW-ul care ne fusese încredinţat nouă n-are obişnuita limită electronică de 250 km/h! E setată la 290 km/h, cu pachetul opţional M Driver’s Package!

Aoleu! Un tată şi un fiu, cu o maşină de 510 CP, care poate atinge 290 km/h, pe autostrăzi unde asta chiar poate fi făcut legal! Tu ce ai face, dacă fi alături de fiul tău în asemenea mediu, cu o asemenea maşină? Ai goni-o la maxim? Sau ai încerca să fii mai temperat?

Eu i-am zis că vom vedea de cât de încrezut se va simţi BMW M3 Competition la asemenea viteze mari, iar în funcţie de asta vom vedea şi ce viteză putem atinge cu el. Dar undeva, în adâncul minţii mele, ştiam că sunt mari şansele să ajungem la cifre ameţitoare. Parcă n-aş vrea s-o fac pe tatăl prea restrictiv. Suntem totuşi, doar noi doi, tată şi fiu, într-un ditamai BMW M3 Competition de 510 CP, în ţara autostrăzilor fără limită de viteză, unde putem face asemenea lucruri condimentate absolut legal! Aşa că ţine-te, BMW M3! Următorul articol ar putea fi un video, de fapt, cu secvenţe din experienţele cu bolidul ăsta bavarez pe bucata aia de autostradă germană pe are o avem în cale!