Conducem BMW M3 Competition prin serpentinele Alpilor austrieci şi ajungem în oraşul lui James Bond

E frumos când poţi avea pasiuni comune cu fiul tău. Şi pasiunile adeseori sunt molipsitoare. Cred că pasiunea pentru maşini fiul meu a prins-o pentru că a crescut într-un mediu în care îi vorbeam mult despre ele, iar azi, la vârsta lui de adolescent deja, putem vorbi despre motoare, inginerie şi fizică atunci când ne aflăm la bordul lui BMW M3 Competition de 510 CP. Pasiunea pentru James Bond, însă, eu o aveam mai mult tangenţial mai înainte, însă am deprins-o eu mai degrabă de la fiul meu, când, acum vreo 5-6 ani, a început a se uita cu mult entuziasm la filmele lui 007 şi mă convingea să-i cumpăr noi şi noi filme, pe care să le privim împreună. Ne făcusem şi un ritual frumos din a privi împreună un nou film achiziţionat, într-o atmosferă frumoasă, pe care s-o savurăm împreună. Noroc că sunt multe filme cu 007, create în ultimii aproape 60 de ani!

Au trecut zile bune de când eu, alături de fiul meu, perindăm Alpii la bordul unui BMW M3 Competition, pe care ni l-a furnizat uzina BMW din Munchen, prin amabilitatea lor şi a celor de la BMW Moldova. E o călătorie care vine după o lungă perioadă de restricţii pandemice în toată lumea, aşa că o savurăm parcă şi mai mult. Şi e o călătorie tată-fiu, la bordul unei maşini speciale, pe care vrem s-o facem memorabilă, iar momentele-cheie să le împărtăşim şi cu voi, comunitate.

Despre unul din asemenea momente-cheie voi vorbi şi azi. În ultima relatare vă spuneam că am mers din Salzburg în Bad Hofragstein, un orăşel liniştit şi frumos din Alpii austrieci. Voi recunoaşte că acolo am stat câteva zile nemişcaţi, într-atât de mult ne-a plăcut. BMW-ul a stat în parcare, iar noi am mers pe jos şi am savurat frumosul Austriei. Pe aici viaţa a început a reveni la normal, iar la hotele, peste tot, ni se cere un lucru din trei — fie certificat de vaccinare, fie certificat medical de recuperare sau test de anticorpi, fie un test recent PCR. Noi avem certificate de recuperare, făcute în Moldova şi traduse autentificat în engleză. Iată odată ce toţi oaspeţii unui hotel au asemenea certificate, în timp ce stăteam în acel orăşel s-a scos şi obligativitatea purtării măştii în interiorul hotelelor. Pe străzi, de asemenea, se merge fără mască, iar noi savuram prospeţimea aerului alpin.

Ei bine, a venit şi ziua când ne-am zis că ar fi cazul să căutăm o altă destinaţie. N-o alesesem, încă. Am deschis laptop-ul şi am aruncat ochii spre Hochgurgl, un orăşel în care fusesem cândva la un test drive şi ştiam că e la altitudine mare. Când colo, zărim orăşelul Solden alături, iar lângă denumire — şi un comentariu: oraşul în care s-a filmat pelicula Spectre din seria James Bond. Una din cele mai bune, de fapt, după cum zice fiul meu. Ne-am uitat unul spre celălalt şi fără prea mult cuvinte era clar: mergem în Solden.

A urmat un drum de aproape 270 km, dintre care vreo 200 au fost cam plicticoşi din cauza restricţiilor de viteză. Sincer, să conduci un BMW M3 Competition, cu 510 CP sub capotă, cu 80 km/h pe autostradă în Austria, e chinuitor şi moleşitor. Noroc că mai purtăm noi discuţii în interior, mai admirăm Alpii, sau mai vine un viraj de natură să ne mai amintească ce bolid conducem, de fapt.

Abia când am ieşit de pe autostradă şi am început a urca spre Solden şi Hochgurgl, am început a simţi un pic mai multă plăcere în condus. Oh, ce bijuterie e acest BMW. Sincer, în această călătorie mi-am zis de câteva ori că asta e una din puţinele maşini moderne, despre care pot zice că e o bijuterie mai ales la nivel de inginerie şi senzaţii pure de condus, nu doar de display-uri digitale şi aspect. E un motor brut, e o senzaţie directă pe care o primeşti la volan şi e chiar mult mai plăcută în condus decât precedentul BMW M3/M3, pe care de asemenea l-am condus prin Germania mai mulţi ani în urmă. Puţine maşini în zilele noastre evoluează în sensul ăla de entuziasm adevărat, faţă de predecesori. Dar BMW M3 e una din ele.

Şi ştii, grila aia din faţă nu-mi părea cu totul urâtă nici în poze. Dar acum, văzând-o zi de zi, mi s-a obişnuit ochiul atât de mult cu ea, încât îmi place, şi parcă şi maşina pare mai atletică, cu linii mai ascuţite, ca-n anii 80-90.

Pe drumurile austriece, suspensia nu pare prea rigidă, dar când vine o succesiune de denivelări, îmi dau seama că acasă, în Moldova, aş spune despre ea că e rigidă. Probleme mai mare nu vine de la fermitatea suspensiei, însă, cu care te poţi adapta, ci de la jantele uriaşe şi anvelopele cu profil foarte mic, pe care cred că rişti să le cam tai prin gropile din Moldova. Iar când am pornit spre Solden, am observat că BMW-ul nostru M3 are roţi de dimensiuni diferite în faţă şi spate — diametrul 20 în spate şi 19 în faţă! Şi lăţimea diferă un pic. Chestii de sportivitate şi performanţă supremă, ce mai!

Când am ajuns în Solden, am înţeles că oraşul ăsta îşi datorează renaşterea lui James Bond. Fără filmul Spectre, ar fi fost un orăşel oarecum simplu, de departe nu cel mai frumos din Alpi. Dar aşa, cei de la aici au câştigat la loterie când s-a filmat 007 în orăşel la ei, şi acum totul se învârte în jurul lui. Renumita clădire de pe munte e loc de vizitat cu instalaţii cinematice, unde vezi scene de film şi apoi utilaje şi obiecte reale cu ajutorul cărora s-a filmat. Cu multe zeci de euro îţi poţi cumpăra un bilet acolo, urcând la altitudinea ei de vreo 3,000 metri cu telecabina.

Jos, primăria a cumpărat un Range Rover Sport SVR, care a fost folosit la filmări şi care e expus aşa, accidentat, pe strada principală a oraşului, de unde-ţi cumperi bilete pentru a merge în excursia la altitudine, în 007 Elements. Într-un cuvânt, pasionaţii de James Bond au ce vedea aici, de la locaţii până la obiecte ce au apărut sau au fost folosite în film. Şi totul e spus şi arătat într-un mod frumos, care să-ţi facă experienţa memorabilă.

Am dat şi peste o întâlnire a fanilor MINI la hotelul la care ne-am oprit să stăm. Vreo 40 şi ceva de maşini, într-o întâlnire a entuziaştilor. Viaţa revine la normal pe aici, vă spuneam, şi asta bucură nespus.

Iar după ce am tot explorat oraşul şi elementele lui James Bond, ne-am zis să urcăm sus, pe serpentine, spre Hochgurgl. Italia e la o aruncătură de băţ. Nu voiam să intrăm în Italia, însă voiam să urcăm sus, la mare altitudine, până aproape de hotar, conducând M3-ul nostru şi savurându-l pe serpentinele astea, ce mustesc a James Bond.

Sunt vreo douăzeci de km până sus, la Timmelsjoch. Dar sunt douăzeci de km fantastici, cu zeci de serpentine, unele la 180 de grade, cu urcări vertiginoase de altitudine, de ţi se astupă şi urechile. Alături — prăpastii montane adânci. Din când în când drumul e semiacoperit, cu pod deasupra şi coloane într-o parte, exact ca-n filmele cu James Bond. Iar noi turam BMW-ul şi după fiecare nou viraj, ne simţeam din nou lipiţi de scaun. Ochii priveau în jur şi savurau clipa. Ne-a fost dor de libertatea asta. Ne-a fost dor de frumosul acestei lumi. Ne-am privit reciproc, eu şi fiul meu, şi am dat din cap, fără a spune nimic, dar era clar ce aveam ambii în vedere: că BMW-ul ăsta e pur şi simplu fenomenal! Cred cu mâna pe inimă că e unul din cele mai geniale modele BMW din ultimii ani, pe care l-ar îndrăgi imediat orice fan de BMW-uri clasice, veritabile, din anii 80, 90 sau 2000. E un model care readuce entuziasmul şi respectul profund pentru tot ce a avut BMW mai mult în istoria ingineriei sale.

În vârf, sus, am oprit să savurăm priveliştea şi momentul. Era răcoare, la acea altitudine, însă noi eram fierbinţi de la condusul de mai devreme. Motorul îşi ventila măruntaiele după turaţiile mari pe care le livrase. Iar noi doi am decis să facem şi câteva poze cu noi, lângă acest BMW M3 Competition, ca să ne rămână nouă o amintire de viaţă, de recules cu memorii plăcute în viitor şi poate de povestit nepoţilor. Până la urmă, avem un mare noroc să fim acum în călătoria asta de tată-fiu, cu un ditamai BMW de 510 CP, departe de Moldova, prin frumuseţile din Alpi, prin locurile astea ce mustesc a James Bond.