Cum arată un Bugatti Veyron când ajunge să fie vândut la mâna a doua, cu parcurs mic

Cu toţii am admirat pe parcursul ultimului deceniu şi jumătate supremaţia a ceea ce înseamnă Bugatii Veyron în toate ipostazele sale, dar pe lângă preţul uriaş cu care s-au vândut aceste maşini şi costurile uriaşe de mentenanţă, te-ai întrebat vreodată cum ajung să arate aceste maşini peste 10 sau 15 ani, când ajung să fie vândute la mâna a doua? Ce parcursuri adună? Sunt ele supuse oare aceloraşi tipuri de uzură ca şi maşinile normale? Le scade oare asta din preţ?

Ei bine, la cât de puţine exemplare Veyron au fost, de fapt, produse în întreaga carieră a acestui model, nu e de mirare să aflăm că asemenea maşini sunt expuse la vânzare foarte rar şi că vânzarea lor durează foarte mult. Totuşi, dacă vom aduna azi cam toate maşini puse la vânzare în partea asta a globului, vom găsi maxim 10 unităţi. Şi cam toate au în comun cifre infime de parcurs, de ordinul a doar câteva mii de kilometri! Din start parcă ne vine o întrebare — la ce bun să fi dat cineva peste un milion pe o maşină, ca să meargă doar câteva mii de kilometri cu ea în toţi anii cât a deţinut-o? Din păcate, asta e problema maşinilor excesiv de scumpe, ele devin nişte piese de admiraţie, ca nişte obiecte de artă la muzeu, cărora până şi lumina solară le poate fi dăunătoare, iar orice transportare înseamnă temeri uriaşe de accidente, mici defecte, asigurări, etc.

Nouă ne-a atras atenţia, însă, un Bugatti Veyron fabricat în anul 2007, scos la vânzare acum de către o companie britanică, specializată în maşini clasice. Exemplarul ăsta e cu volan pe stânga şi a fost deţinut de un singur proprietar. Totodată e şi Veron-ul cu cel mai mare parcurs din cele expuse la vânzare, având circa 22,850 km parcurşi. O nimica toată pentru o Toyota sau un Mercedes, dar deja un parcurs onorabil pentru un Bugatti. Şi nu pentru că ar avea maşina vreo problemă tehnică în a face mulţi kilometri, ci pur şi simplu că oamenii nu ajung să facă asemenea parcursuri mari.

Aşadar, maşina asta are acelaşi motor W16 de 8.0 litri şi 1,000 CP pe care-l ştim cu toţii, răcit de 10 radiatoare. E vopsită în culoare neagră, dar pragurile maşinii tot au câteva urme de uzură şi mici zgârâieturi. Semnele uzurii normale, deci, afectează şi maşini de milioane, dacă sunt conduse.

În interior, scaunul şoferului are aceleaşi încreţituri pe partea stângă a şezutului, pe care le au milioane de alte automobile din lume. Cumva, dacă gândeşti practic, e explicabil — că e tot piele până la urmă, expusă la aceeaşi exploatare. Doar că cel care a dat un milion pe maşina asta când a fost nouă cu siguranţă n-a gândit practic şi a aşteptat că va fi ferit de aceste simptome de uzură, specifice automobilelor „de masă”.

Totuşi, trebuie să recunoaştem că restul habitaclului e într-o stare excelentă, fără alte semne de exploatare. Maşina asta, apropo, e numărul 71 din toate Veyron-urile produse vreodată, iar ele n-au fost multe la număr — 252 de versiune standard plus 198 de versiuni speciale. Deci, 450 în total.

De asta, nu ne prea putem mira la aflarea preţului acestui Bugatti Veyron la mâna a doua, fabricat acum 14 ani. E de 900 mii lire, adică aproximativ 1,050,000 euro. Cu alte cuvinte, cam cât a costat şi atunci când a fost nou! Hm!... E interesantă investiţia asta pentru cei super bogaţi, nu-i aşa? Cumperi un Veyron, îl foloseşti 14 ani pentru defilări şi ieşiri de plăcere din când în când, iar apoi îl vinzi exact cu cât l-ai luat, şi în final ieşi pe zero, că ai avut 14 ani Veyron cam pe gratis! Bună ecuaţia, iar ăsta nici măcar nu e cel mai scump Veyron, deci unii fac şi profit la revânzare!