Acest şofer de camion din Canada s-a pensionat abia la 90 de ani, după 66 de ani de muncă şi 14 milioane de km la volan

Cât de mult trebuie să-ţi iubeşti munca, încât să nu vrei să te pensionezi la o vârstă normală, la care ai avea deja dreptul, dar să-ţi doreşti să tot continui şi să continui, ca şi atunci când ai 90 de ani împliniţi? Canadianul Peter Klassen cu siguranţă poate răspunde cel mai elocvent la întrebarea asta, or, el e un şofer de camioane de curse lungi, care a muncit o viaţă întreagă şi a acceptat să se pensioneze abia după ce a împlinit 90 de ani, după 66 de ani de muncă şi 14 milioane de km adunaţi la volanele camioanelor pe care le-a mânuit la viaţa sa!

Peter a fost angajat la ultima companie vreme de 20 de ani, compania având sediul în acelaşi oraş în care trăieşte şi el, Windsor. Iar Windsor e un oraş canadian foarte bine poziţionat pentru o companie de transport, or, el se află pe cel mai sudic picior al Canadei, exact la hotar cu SUA, aproape lipit de Detroit, despărţit doar de râul cu acelaşi nume, Detroit. Astfel, compania poate opera mai uşor comenzi atât pe drumurile din Canada, cât şi pe cele din SUA, iar întreaga carieră Peter anume asta a făcut — a condus milioane de kilometri pe drumurile din cele două ţări nord-americane.

Pe parcursul ultimilor 20 de ani, şoferul canadian a parcurs cam câte 210,000 km pe an, dar, de fapt, asta a fost şi media cam pentru toţi cei 66 de ani de muncă. Şi când spunem 66 de ani, trebuie să ne imaginăm ce înseamnă asta, de fapt! Omul ăsta a început a conduce primul camion în anul 1955, când Elvis Presley era în topul popularităţii sale, când Marylin Monroe era o vedetă, şi când, de fapt, camioanele de distanţă lungă nici nu erau aşa cum le ştim azi. Nu existau pur şi simplu camioane atât de mari, capabile să transporte atât de mult. Aşa că Peter şi-a început cariera pe un camion mai compact, Chevrolet, lucrând direct pentru General Motors. Iar între General Motors şi ultima companie, Peter a mai lucrat încă într-un singur alt loc, deci a avut trei locuri de muncă în 66 de ani!

Şoferul de 90 de ani spune că nici acum nu prea se simte în apele sale de decizia de a se pensiona. Ar mai vrea să muncească, pentru că se simte ca şi cum ar avea doar vreo 65 de ani, după cum zice. Iar în ultimii ani s-a refugiat şi mai mult în muncă, or, acum 4 ani şi-a pierdut un fiu din cauza cancerului. Mai are o fiică, însă, pe care a ajutat-o recent să cumpere o casă, sfătuind-o să nu plătească o chirie istovitoare, ci să cumpere una. A ajutat-o el cu o sumă de bani, că a muncit la viaţa sa, iar el nu are nevoie de prea multe, se bucură să-şi vadă mai degrabă familia împlinită.

„Mulţi îmi spuneau că ar trebui să mă pensionez, să mai savurez viaţa. Dar, sincer, eu savurat viaţa în fiecare minut în care am lucrat, pentru că mi-am iubit profesia. Astăzi puteam fi în Texas, iar mâine, în Vancouver. Anume asta am iubit eu, să văd lumea în permanenţă. Anume asta am vrut eu de la viaţă” — spune şoferul de 90 de ani, proaspăt pensionat.

Iar şeful lui, de la compania la care a lucrat până la pensionare, spune că Peter e cel mai tânăr om în suflet din toată compania lor, deşi are cea mai mare vârstă în calendar. Zice că e unul din şoferii ăia, de aur, care şi-a făcut întotdeauna munca cu o responsabilitate din aia, de şcoală veche. „Până şi la ultima sa livrare înainte de pensionare, a ajuns cu 3 ore mai devreme la destinaţie”, conchide şeful său. „Peter reprezintă generaţia aia de aur de şoferi, care ştiau totul despre camionul lor, atât acum 66 de ani, cât şi cu 40 de ani în urmă, sau cu 20 de ani în urmă, sau de curând, când Peter conducea un Volvo VNL modern, ăsta fiind ultimul său camion. Ştia tot despre construcţia lui, ştia cum să-l exploateze cu respect, ca acel camion să muncească şi să reziste mai bine, iar în orice situaţie de drum, înţelegea întotdeauna care a soluţia cea mai corectă. Iar dincolo de toate, e generaţia aia de şoferi care ştia mai bine decât ne putem închipui ce înseamnă respectul faţă de colegi şi faţă de muncă, ce înseamnă ajutor reciproc în condiţii dificile de drum şi ce înseamnă să-ţi iubeşti cu adevărat munca. Pensionarea acestui om şi plecarea din această industrie lasă un gol imens, pe care nu-l vor umple nici 2-3 alţi şoferi”, mai spune şeful său.

Peter a primit ca memorie de la colegii săi o poză cu ultimul său camion, acel Volvo VNL de care pomenisem mai sus, pusă într-o ramă, cu dedicaţii de la fiecare coleg. Nu ştie exact ce va face la pensie, că nu e obişnuit cu ideea. Bănuieşte că-şi va căuta vreun hobby şi că se va vedea mai des cu cei din familia sa. După 66 de ani şi 14 milioane de kilometri de mişcare permanentă, staţionarea, chiar şi la 90 de ani, e de neimaginat pentru Peter.