Singurul troleibuz din lume, care a circulat vreodată într-un sat, a fost în Moldova, şi are o istorie curioasă

Cu toţii ştim nenumărate exemple de oraşe în care circulă frumos troleibuzele, acesta fiind unul din cele mai eficiente transporturi publice. Dar cum ar fi ca să există un troleibuz, care circulă doar în interiorul unui singur sat mic, izolat de alte reţele ale oraşelor mari? Ei bine, în Moldova a existat un asemenea sat şi un asemenea troleibuz, iar istoria lui e unică în lume.

Satul în care a existat una ca asta se numeşte Solonceni, şi e situat pe malul Nistrului, în raionul Rezina. Aici a existat într-adevăr o rută de troleibuz, cu linii trase pe stâlpi, cu staţii şi cu tot acaretul, în anii 1992-1994. Iar troleibuzul a apărut ca rezultat unui surplus major în bugetul satului. Da, surplus!

Satul Solonceni era unul foarte activ economic la acea perioadă, având una din cele mai mari ferme din Moldova. Satul învecinat, foarte apropiat, era Tarasova, care e azi parte din comuna Solonceni, şi oamenii veneau inclusiv din Tarasova ca să muncească la ferma din Solonceni, parcurgând pe jos 2.7 km. În acelaşi timp, în 1989 la bugetul satului se acumulase un surplus de bani, care trebuia cheltuit, altfel, banii trebuiau transferaţi la bugetul central, iar în următorul an satul urma să aibă buget micşorat. Ca să evite o asemenea situaţie, primarul satului de atunci, sau liderul sovietului, cum se numea în acele vremuri, propusese să construiască o linie de troleibuz pe o distanţă de 2.5 km, care ar avea staţia terminus aproape de fermă, şi ar trece pe strada principală din Solonceni, coborând până în Tarasova.

Foto: fosta staţie terminus a rutei de troleibuz din satul Solonceni, Moldova

Exista şi un argument economic. Ferma cheltuia deja cam 94 de ruble pe zi pentru a acoperi costurile unui autobuz, în timp ce troleibuzul ar fi necesitat cheltuieli de numai 15 ruble pe zi. Până la urmă, ideea a fost aprobată în anul 1989. Aşa că au fost plătiţi rapid bani pentru construcţia liniei de troleibuz, în sat venind o echipă de la Chişinău, care asigura mentenanţa liniilor din capitală.

Foto: acesta era troleibuzul din Solonceni

Oamenii din Solonceni au fost suficienţi de ingenioşi, încât să nu cumpere un troleibuz deodată, ci să închirieze unul de la parcul de troleibuze numărul 2 din Chişinău. Lor le-a fost alocat troleibuzul cu numărul 2049. Inaugurarea rutei a avut la 1 mai 1992.

Troleibuzul a ajuns tractat în Solonceni şi a început a circula pe aici, existând doi şoferi care lucrau în ture — Toader Crăciun şi Mihail Zavidie, care au mers la cursul de 6 luni la capitală. Nu exista un parc de troleibuze în Solonceni, aşa că acesta era parcat la fermă, pur şi simplu, în aer liber. Cam o dată la fiecare jumătate de an după el venea un camion Kraz din capitală şi-l tracta până la Chişinău, pe o distanţă de circa 115 km, pentru lucrări de deservire tehnică. La cât consuma un asemenea camion, probabil două asemenea ture anulau orice economii făcute de troleibuz...

Foto: troleibuzul din sat, parcat în curtea fermei din Solonceni

Troleibuzul făcea între 6 şi 8 ture pe zi, la ore fixe, orientate la orele când angajaţii mergeau la fermă, copiii la şcoală sau invers, când toţi se îndreptau spre casă.

Povestea frumoasă a durat puţin, însă. Peste numai doi ani, într-o perioadă în care în Moldova se fura ca-n codru din averea statului, fostul lider şi iniţiator al acestei idei, Zaiaţ, a fost rugat să plece din funcţie, iar fierul firelor electrice a dispărut repede, rămânând doar urmele stâlpilor. Astăzi printre noi nu mai există nici iniţiatorul, nici cei doi şoferi care au muncit la troleibuz.

Troleibuzul 2049, însă, a fost dus la Chişinău după slujba sa din Solonceni, şi a mai muncit pe rutele capitalei încă 12 ani, până în 2006, când a fost pensionat.