Când să folosim corect farurile de ceaţă şi de ce să nu le conectăm pe timp cu vizibilitate bună

Cu toţii, probabil, am fost cel puţin martorii unora din situaţiile de mai jos. Spre exemplu, când pe o ceaţă densă, luminile spate plăpânde ale unei maşini se fac vizibile la doar câţiva metri distanţă de ea. Sau când noaptea cineva merge în spate doar cu luminile de poziţie şi cu farurile de ceaţă conectate. Sau când pe timp absolut senin, farurile de ceaţă ale unei maşini sunt conectate nenecesar. Subiectul e atât de prezent în traficul nostru, încât în ultimele luni am primit mai multe sugestii de la mai mulţi dintre voi, pentru a-l descoase un pic mai profund. Să-l descoasem, deci.

Simplu vorbind, farurile de ceaţă sunt exact ceea ce pretind a fi prin însăşi denumirea lor — faruri pentru timp de ceaţă. Lărgind spectrul lor de utilizare la mai multe situaţii de trafic, am putea spune că utilizarea lor e recomandată în condiţii de ceaţă, ploaie intensă cu vizibilitate redusă, ninsoare intensă. Într-un cuvânt, atunci când vizibilitatea e cu adevărat redusă. Dar, aici trebuie să vorbim un pic separat despre farurile de ceaţă din faţă şi cele din spate.

Cele din faţă sunt neapărat în pereche, dacă există, şi sunt de obicei poziţionate mai jos, mai aproape de pământ, cu scopul de a oferi o altă proiecţie de iluminare, îndreptată spre suprafaţa drumului, în imediata apropiere a maşinii. Adeseori aceste faruri au fascicule mai concentrate de lumină, tocmai pentru a străbate mai bine condiţiile de vizibilitate redusă. În condiţii de vizibilitate normală, ele nu au foarte multă utilitate, de obicei. Există excepţii practice în ţări cu drumuri rele — uneori aprindere lor asigură observarea gropilor mari un pic mai din timp pe un traseu necunoscut, dar asta e o excepţie mai mult impusă de condiţiile de drumuri pe care n-ar trebui să le avem. În mod normal, deoarece acestea luminează în jos, ele nu orbesc al trafic din întâmpinare, însă, fiind fixate pe o zonă mai flexibilă a barei de protecţie, ar trebui şi ele verificate din când în când dacă nu au un unghi de incidenţă greşit. Dacă îl au, atunci devin total inutile pentru funcţia lor de bază şi provoacă doar deranjamente altor şoferi.

Cândva există un soi de modă urbană la unele modele de a merge cu luminile de ceaţă pornite, î timp ce farurile normale erau puse doar pe lumina de poziţie. Părea ceva cool atunci când erau o raritate, amintea de anumite imagini din jocurile video. Dar adevărul e că o asemenea maşină în trafic poate fi foarte greu vizibilă pentru alţi şoferi. Din cauza că fasciculele farurilor de ceaţă sunt îndreptate în jos şi poziţionate jos, maşina nu e percepută ca una normală în trafic, ci e observată de obicei târziu. E un efect optic al percepţiei umane, ce funcţionează prin excludere, mai ales când sunt mai multe maşini. De aia, farurile de ceaţă trebuie pornite doar ca ajutor suplimentar celor normale, nicidecum să le înlocuiască pe acestea.

În vreme de vizibilitate bună, ziua sau noaptea, folosirea lor e nenecesară, iar în unele ţări — şi interzisă prin regulament. În Ungaria, de exemplu, poliţia amendează şoferii pentru farurile de ceaţă pornite atunci când nu e ceaţă.

Acum, trecând la farurile de ceaţă spate, situaţia de aici e mai specifică. La unele maşini pot exista două asemenea faruri, la altele — unul singur, pe partea stângă. Adeseori sunt integrate în blocurile optice principale, nu neapărat poziţionate mai jos. Rolul lor primordial e să facă vehiculul văzut de mai de departe în condiţii de vizibilitate redusă. Iar reieşind din acest rol, fasciculele lor nu sunt îndreptate în jos, ci înainte, cât mai departe în spate. E ca şi cum am include o fază lungă mai mică, de culoare roşie, foarte uşor înclinată în jos, aproape deloc, ca să se vadă de departe.

În condiţii de vizibilitate dificilă, acestea sunt de un mare ajutor şi, de obicei, există chiar şi la maşinile care nu au faruri de ceaţă frontale, fiind obligatorii în UE. Iar asta înseamnă că e foarte recomandat să le includem, pentru propria noastră protecţie, atunci când condiţiile meteo sunt foarte dificile.

Dar e la fel de important să le deconectăm atunci când vizibilitatea e bună. Acel mic far roşu e foarte puternic, şi devine deranjant pentru alţi şoferi în condiţiile de timp bun, fie că e zi, fie că e noapte. Să vorbim de utilitatea lui în condiţii meteo bune e de prisos — nu aduce nimic util în plus. De asta, trebuie să fim precauţi ca să nu le avem incluse atunci când nu e cazul.

Deci, condusul cu farurile de ceaţă pornite atunci când vizibilitatea e bună nu e doar nenecesar, ci şi deranjant pentru ceilalţi şoferi din trafic de cele mai multe ori. Tocmai de asta unele ţări şi aplică amenzi, pentru a disciplina şoferii să nu le folosească atunci când nu ne cazul. Însă, în condiţii meteo dificile, ele sunt de un ajutor importat pentru un condus mai sigur şi atunci ar fi cu adevărat necesar să le folosim. În rest, ne rămâne să le verificăm din când în când funcţionalitatea, unghiul de incidenţă şi să le conectăm doar atunci când e necesar, din considerente de siguranţă şi respect reciproc în trafic!