Cum erau văzute Moldova şi România în anul 1994 de către un şofer de camion din Norvegia şi cum s-a ajuns azi la o comunitate de norvegieni ce ţin la ţara noastră

30 Noiembrie 2021, 16:44
Ilie Toma
Ce-ţi aminteşti tu despre anul 1994, despre oraşul tău, despre ţară? Mai ţii minte câte erau diferite, cum se trăia, ce maşini circulau pe străzi? Acum imaginează-ţi cum era văzută pentru prima dată România, apoi şi Republica Moldova, în anul 1994, de către un şofer de camion din Norvegia, dar şi de către un lucrător în serviciul public din aceeaşi ţară — ambii prieteni, care vizitau pentru prima dată aceste ţări pe atunci. Recent, unul din cei doi amici, pe nume Kare Ness, şi-a publicat mai multe memorii cu imagini din acea primă vizită din 1994, iar noi am reuşit să discutăm cu el direct, aflând mai multe detalii. Şi e o istorie aproape neverosimilă a unui om care a fost de atunci de atunci încă de 45 de ori în Moldova! E o istorie care s-a dezvoltat până azi într-o comunitate de norvegieni ce sunt pur şi simplu îndrăgostiţi de Moldova şi o ajută până azi în moduri în care nici nu bănuim!
Aşadar, Kare Ness a fost cel care şi-a împărtăşit aceste memorii. Astăzi el lucrează la cea mai mare companie ce operează autobuze, dar în trecut a lucrat şi în serviciul public a mai multor localităţi din Norvegia. Pe amicul său, şoferul de camion Nils Fredrik Nilsen, s-ar putea să-l recunoşti dintr-un reportaj de-al nostru de anul trecut, când el venise în Moldova cu noul său camion Scania S770, cel mai puternic din lume, şi noi filmasem o discuţie cu el. Kare Ness fusese alături atunci, pentru că şi atunci, la decenii distanţă de la primele lor vizite în Moldova, cei doi veniseră tot împreună în ţara noastră. Aşa că atunci am reuşit să-l cunoaştem pe viu şi pe Kare, iar acum, odată ce am văzut memoriile publicate de el, am fost intrigaţi să aflăm direct de la el mai multe.
Foto: Scania S770, fotografiată de noi anul trecut în Moldova, în cadrul reportajului special dedicat ei

Era anul 1990, la scurt timp după ce dictatura lui Ceauşescu căzuse în România. În presa norvegiană începuseră să apară reportaje despre condiţiile inumane din casele de copii, necunoscute anterior. Mai ales copiii cu dizabilităţi erau sortiţi unui tratament de neconceput. Un norvegian, pe nume Arnstein Kristiansen, a fost primul care a coagulat în jurul său câţiva oameni pentru a aduna împreună resurse de a-i ajuta pe copiii din România. În doar 3 luni de la revoluţie, primul transport cu ajutor era pregătit şi pornise spre România.
Foto: echipa de norvegieni care a venit cu primul transport din 1990 spre România

Acelaşi grup, odată ce văzuseră cât de gravă era situaţia, ceruseră ajutorul companiei de autobuze din oraşul Bregen, dacă aceasta ar putea să le împrumute un autobuz până spre România. Compania a refuzat, întrucât nu avea autocare libere. Atunci cei cu iniţiativa au întrebat dacă nu ar putea dona autobuze vechi. Răspunsul a fost pozitiv şi s-au donat 3 unităţi Volvo pentru România, iar această practică avea să fie folosită mai târziu şi pentru Moldova la alte tipuri de tehnică. Primele trei autobuze pentru România au ajuns la Oneşti. Tot în Oneşti şi în împrejurimi au ajuns primele ajutoare, acolo existând pe atunci şi un orfelinat cu 430 de copii. În întreaga Românie a anului 1990, însă, existau 200,000 copii instituţionalizaţi. Şi ceea ce-au văzut norvegienii iniţial, i-au motivat să continue, pentru că era mare nevoie de asistenţă.
În scurt timp grupul de norvegieni s-a coagulat într-o organizaţie de caritate, înregistrată în oraşul Bregen, iar astfel au putut acumula mai multe fonduri şi ajuta în mod regulat pe cei care aveau nevoie de ei în România. Iar în scurt timp şi Moldova a intrat în vizorul lor. În 1993 au fot trimise şi primele ajutoare în Moldova. În toamna anului 1994 a venit momentul pentru ca şi Kare Ness să meargă spre România şi Moldova, pentru prima dată în viaţa sa.
Atunci ambele ţări solicitau vize pentru călători norvegieni, iar Kare a obţinut în avans viza pentru România şi direct la hotar cea pentru Moldova. Vehiculul lor transportat donaţii importante pentru Moldova, dar asta nu le dădea lor pe atunci nici un coridor de trecere. Doar Moldova l-a exceptat de la plata taxei de viză, pentru ce veniseră cu scop umanitar. Ajutoare au mers atunci către raionul Basarabeasca din Moldova, unde tocmai avuseseră loc inundaţii, în care 700 oameni îşi pierduseră casele.
Şi România, şi Moldova, arătau într-o stare jalnică pe atunci. Trecuse suficient timp de decadenţă în lucrurile să degradeze grav, iar redresarea şi progresul erau întârziate de corupţie. Pentru Kare Ness şi amicul său şofer, era curios să vadă drumurile rele, căruţele pe ele, şi multe cutume ciudate.
Văzuseră oameni în haine bizare, oameni necăjiţi şi derutaţi, dar buni la suflet şi foarte deschişi peste tot. Kare îşi aminteşte că până şi în acel sat afectat de calamităţi din Baarabeasca, cei de acolo au avut grijă să le pregătească o cină cu tot ce aveau mai bun în gospodării. E o grijă faţă de oaspetele tău cum doar prin acest părţi ale lumii o poţi vedea.
Norvegienii au împărţit acele prime ajutoare şi au găsit repede limbă comună cu cei din Moldova. Au identificat ulterior şi orfelinate în stare deplorabilă, unde era nevoie de ajutor imediat.
Kare Ness îşi aminteşte că oraşul Chişinău păstra încă o alură de arhitectură sovietică, interesantă, dar atrăgătoare. I-au atras pe atunci atenţia edificiile cunoscute de noi drept porţile oraşului, dar şi hotelul Naţional, despre care ştia că se numise anterior Inturist.
A făcut poze pe care le are şi azi în arhivă, dar ele îi sunt şi mai plăcute memoriei sale pentru că acea primă călătorie a fost un punct de start pentru 45 care au urmat şi pentru o organizaţie caritabilă care există azi în Bregen şi se numeşte Help Moldova. Da, în Norvegia, azi, există o asemenea organizaţie, formată de acei oameni din primele călătorii de atunci, la care s-au mai alăturat şi alţii!
Foto: Harta cumpărată de cei doi în prima lor călătorie, într-o perioadă în care nu te puteau ajuta sistemele GPS

Încă după primele vizite, Help Moldova a identificat că o problemă majoră ţine de copiii cu vedere slabă, pe care nu prea avea cine să-i ajute, întrucât optometria era slab dezvoltată şi unii copii pur simplu erau privaţi de educaţie şi apoi de muncă în rol de adult din cauza lipsei unui diagnostic şi a unui tratament sau a unor ochelari speciali.
Aşa că norvegienii au demarat cursuri de instruire pentru medici şi echipări de centre medicale. Peste 15,000 copii şi adulţi au fost ajutaţi de atunci şi până azi. Organizaţia susţine şi azi un centru medical specializat pentru copii, din Moldova, unde copii primesc consultaţii şi tratamente gratuite.
Foto: Kare Ness şi câţiva conaţionali, în momentul înmânării în Moldova a unui vehicul de pompieri drept donaţie

De la prima călătorie din 1994 şi până azi, grupul de norvegieni care au îndrăgit Moldova au expediat în ţara noastră 75 de camioane de ajutor, 65 dintre care au fost conduse de către amicul lui Kare, Nils, cel cu care am vorbit anul trecut. Au fost ajutate nenumărate case de copii, centre medicale pentru copii, pentru ca aceştia să beneficieze de tratamente complexe. Unii norvegieni se alăturau uneori vizitelor de donaţie, pentru a vedea situaţia pe viu, de la faţa locului.
Dar azi există deja a o comunitate bine coagulată de norvegieni, care ţin la Moldova mai mult decât o fac adesea propriile autorităţi. Din dragoste pentru ţara noastră, susţinerea acelor oameni s-a extins şi dincolo de organizaţia de caritate, trecând şi la promovarea vinului moldovenesc în Polonia, şi la donaţii de autospeciale pentru pompieri, ambulanţe pentru medici şi pur şi simplu la un ataşament faţă de ţara noastră pe care e aproape incredibil să-l descoperi acolo unde am fi aşteptat cel mai puţin. Şi oamenii ăştia nu se prea laudă cu ceea ce fac în ţara noastră, deşi uneori autorităţile cu care interacţionează prin prisma unor proceduri le mai dau câte o diplomă în sens de mulţumire. Dar aceşti norvegieni nu cheamă presă când donează ceva, nu cheamă fotografi, nu prea taie panglici, nu pun bani în publicitate ca să-i vadă lumea cum fac binele. Îl fac pur şi simplu din sufet. Un bine care chiar schimbă vieţi. Şi ar fi de bun simţ ca măcar acum, după 27-28 de ani de eforturi, să le spunem şi noi un mulţumesc imens!
Foto: Kare Ness, îndrăgostit de Moldova în întreaga ei esenţă, de la pământuri până la oameni
Foto: cea mai nouă ambulanţa pregătită de comunitatea de norvegieni pentru a fi adusă în Moldova şi donată
0
1,943
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!