Volvo recunoaşte că producţia modelului său electric XC40 Recharge generează cu 70% mai multe emisii decât o maşină cu propulsie tradiţională

Volvo e unul dintre producătorii care şi-au luat angajamentul de a renunţa total la motoarele cu ardere internă într-un viitor apropiat, dar, în prezent, compania nu are foarte multe modele electrice, dacă nu luăm în considerare şi marca Polestar. Volvo are multe versiuni plug-in hirbide, dar la capitolul pur electric, în producţia de serie există deocamdată doar XC40 Recharge, care e un SUV derivat din modelul XC40, şi paralele sa aproape identică, dar cu siluetă de SUV coupe, C40.

Recent, Volvo a dat publicităţii un studiu de sustenabilitate unde şi-a analizat în detaliu operaţiunile sale de producţie şi impactul lor asupra mediului. Făcând analizele pentru acel studiu, compania suedeză a descoperit că producţia modelului său electric C40 Recharge, pe care o desfăşoară la uzina din Ghent, Belgia, generează cu 70% mai multe emisii CO2 decât asamblarea unui XC40 cu propulsie obişnuită. Concluzia e cu atât mai curioasă, cu cât vorbim de un model electric derivat dintr-unul cu propulsie tradiţională, deci cu mai puţine diferenţe tehnice.

Foto: Volvo C40 (SUV coupe electric) şi XC40 Recharge (SUV electric)

Volvo a luat în considerare impactul în emisii şi a componentelor care formează vehiculul final, de la materialele din baterie până la toate componentele minore. Şi a făcut calculele paralele, comparative între un XC40 Recharge şi un XC40 cu propulsie tradiţională, luând în considerare o durată de exploatare de 200,000 km pentru ambele maşini. Da, în zilele noastre nu se mai iau în considerare cifre de 300-400 mii sau milioane de kilometri cum se întâmpla în acum 30-40 de ani.

Aşadar, dacă s-ar lua în considerare impactul producerii de electricitate la media globală, un asemenea Volvo electric ar trebui să parcurgă 109,918 km până în momentul când emisiile sale totale de la producţie plus exploatare vor echivala un Volvo de aceleaşi dimensiuni, dar cu motor cu ardere internă. Abia după acest parcurs începe adevăratul beneficiu pentru mediu. Dar, conform calculelor Volvo, la o durată de viaţă de 200 mii km, beneficiul final al modelului electric va fi de doar 15% mai puţine emisii CO2 în comparaţie cu XC40 cu motor obişnuit.

Dacă se ia în consideraţie media cu mai multe componente de producţie regenerabilă de energie din Uniunea Europeană, atunci un Volvo electric ajunge să-l echivaleze pe unul cu motor cu ardere internă la cifra de 77,428 km parcurşi, iar până la 200,000 km parcurşi beneficiul final pentru mediu va fi de 30%.

Şi, în fine, în scenariul ideal în care ai alimenta acel Volvo electric doar cu energie electrică regenerabilă, cu zero emisii în producţia electricităţii, povara emisiilor iniţiale din etapa de producţie a acelui Volvo electric îl va face să echivaleze modelul similar cu ardere internă la un parcurs de 48,280 km. Beneficiul final pentru mediu în acest caz idealist ar fi de 50%.

Aşadar, cu toţii ştiam că povestea cuprinde aceste părţi nespuse ale emisiilor mai mari, şi cifrele, în general, nu erau un secret. Dar Volvo a avut acum curajul să contrapună două din modelele proprii, de dimensiuni identice, pentru cea mai directă comparaţie între ele. Şi e admirabil curajul acestei companii de a comunica deschis despre aceste aspecte. Posibilităţi de a îmbunătăţi lucrurile există, cu siguranţă, atât la producţia maşinilor, cât şi la producţia de electricitate şi exploatare ulterioară. Dar e important să cunoaştem şi să înţelegem aceste cifre ale tabloului general, ca să conştientizăm avantajele şi dezavantajele şi să ştim unde să acţionăm pentru îmbunătăţiri.