Mai mult ne zdruncinam, decât înaintam: un cuplu din Elveţia a vizitat Moldova de curând cu un camion Mercedes şi şi-au împărtăşit impresiile

Se pare că regiunea transnistreană le dă bătăi de cap mai multor expediţionişti europeni, mai ales dintre cei care o văd doar ca o destinaţie exotică, dar nu se pregătesc corespunzător de a o traversa. Am aflat istoria unui cuplu de expediţionişti din Zurich, Elveţia, delegaţi într-o expediţie majoră de anduranţă a camionului Axor chiar de către producătorul acestui camion Mercedes-Benz, iar cuplul a avut parte acum ceva timp de aventuri nedorite prin Republica Moldova.

Cei doi elveţieni sunt soţii Andrea şi Mike Kammermann, care călătoresc împreună cu câinele lor. Acum câţiva ani au efectuat o călătorie cu un camion Mercedes Axor prin Europa şi Asia, alternând zone aride cu temperaturi extrem de mici din Oymyakon, Rusia. Au sfârşit acea expediţie cu bine, dar şi-au dorit alta mai lungă, pentru ani la rând, la bordul unui nou camion Axor. Aşa au ajuns să fie delegaţi în mod oficial de către Mercedes-Benz să petreacă o expediţie de anduranţă cu camionul lor, iar toate impresiile acestei familii elveţiene apar doar pe revistele online şi pe hârtie ale celor de la Mercedes-Benz, dedicate şoferilor de camioane, fără prea multe reţele sociale.

Aşadar, la sfârşitul lunii septembrie cuplul de elveţieni se îndrepta dinspre Transilvania din România spre Republica Moldova. Spun că erau intrigaţi să ajungă mai repede în Ucraina, fiind o ţară post-sovietică pe care voiau s-o viziteze, iar Moldova era privită de ei doar ca o ţară de tranzit rapidă. Nu planificau nici să oprească în ţara noastră, de fapt.

Au trecut cu bine vama şi-şi doreau să ajungă în Ucraina cât mai curând, iar harta le arăta că cea mai rapidă cale ar fi prin regiunea transnistreană. Zic că orice alt traseu ar fi însemnat un număr semnificativ de kilometri în plus, pe care n-au vrut să-l facă. Aşa că în scurt timp s-au pomenit la aşa-numita vamă transnistreană.

Aici spun că au fost întâlniţi relativ ok şi li s-a permis intrarea în regiune. Completaseră hârtiuţe, dăduseră paşapoartele la control, iar într-un final aşa-zişii vameşi de acolo le-au spus că le-a mai rămas doar să plătească vinieta transnistreană şi atât, sunt liber să meargă mai departe. Iar aici cetăţenii veniţi din ţara băncilor s-au împotmolit, pentru că nu aveau la ei bani cash în formă de lei moldoveneşti sau ruble transnistrene. Cardurile de credit nu sunt acceptate la aşa-numitele vămi, dolarii şi leii româneşti la fel, nu sunt acceptaţi. Aşa că elveţienii s-au pomenit în imposibilitatea de a plăti acea vinietă şi au trebuit să facă, spre iritarea lor, cale întoarsă prin Moldova, alegând să meargă spre Ştefan-Vodă şi spre Odessa în Ucraina.

Elveţienii au avut aşadar mai mult timp să cunoască starea drumurilor prin Moldova, în special cele din zona Căuşeni. „Mai mult ne zdruncinam, decât înaintam” — scriu elveţienii despre drumurile din Moldova. „Cu greu am parcurs covorul asfaltic peticit cu smoală, pietriş sau beton. Poate părea greu de crezut, dar traseele offroad sunt mult mai puţin dăunătoare pentru camion decât muchiile dure de asfalt ale gropilor de pe drum. Mike a trebuit să controleze periodic dacă toate şuruburile importante erau strânse corespunzător la camion.”

Fireşte, o asemenea descriere despre Moldova a unor expediţionişti elveţieni nu are cum să ne încânte, dar, din păcate, asta e impresia lăsată de drumurile ţării noastre până şi unor oameni care ne traversează ţara bordul unui camion pregătit de expediţii şi teren offroad. Şi n-ar trebui să ne consoleze nici faptul că mai departe, tot ei spun că situaţia drumurilor din Ucraina e mai rea, ci ar trebui mai degrabă să ne gândim la drumurile ţării noastre, care chiar au toate şansele să lase asemenea impresii oamenilor care vizitează Moldova. Traseul spre Anenii-Noi şi Căuşeni a fost, de această dată, decisiv în formarea impresiilor acestor călători din Elveţia despre Moldova.