Maşina care întruchipa ingineria avansată şi luxul de acum 94 de ani: o superbă Hispano-Suiza, scoasă la vânzare în Elveţia

Maşina asta a fost produsă într-o epocă despre care prin părţile noastre se ştie prea puţin în materie de automobile. Dar, când pătrundem în esenţa unor modele care dictau trendul pe atunci, rămânem consternaţi de cât de inovaţionale şi performante puteau fi asemenea maşini, produse acum aproape un secol! Automobilul despre care vorbim azi e unul dintre ele. E un Hispano-Suiza H6B şi e una din cele mai rare şi sofisticate maşini de colecţie pe care le poţi avea în zilele noastre. Iar acest exemplar, pregătit acum pentru a fi licitat în Elveţia, ne dă ocazia să aruncăm o privire mai detaliată, pentru a vedea cât de special este!

Marca Hispano-Suiza va suna cunoscută doar pasionaţilor mai avansaţi ai istoriei auto, or, această marcă a fost defunctă cam de după al doilea război mondial încoace, cu mici excepţii şi cu excepţia tentativei moderne de a o reînvia în formă de maşini electrice. Am putea spune „Eh, care maşini electrice, ar fi o blasfemie pentru o asemenea marcă notorie clasică!”. Dar n-am avea dreptate, pentru că Hispano-Suiza a luat naştere ca marcă producătoare de maşini electrice!

În 1898, un spaniol pe nume Emilio de la Cuadra începuse a produce maşini electrice lângă Barcelona, cu numele său, La Cuadra. În scurt timp, a întâlnit un inginer elveţian, pe nume Marc Birkigt, pe care l-a angajat să dezvolte viitoare motoare cu ardere internă, pentru că lumea era încă la răscrucea dintre a alege dintre propulsia electrică şi cea cu benzină. Primele motoare au apărut rapid, dar compania a avut dificultăţi financiare, aşa că a fost falimentată pentru a renaşte în 1904 cu susţinerea unui nou proprietar cu denumirea Fabrica Hispano-Suiza de Automoviles, sau, simplu, Fabrica Spaniolo-Elveţiană de Automobile. Da, anume asta înseamnă Hispano-Suiza, spaniolo-elveţian, iar inginerul elveţian Marc Birkigt a fost un om cheie în companie pe toată durata existenţei sale.

Tot Marc a fost cel care a proiectat motoare V12 de avion, fabrica fiind impusă să le producă pentru necesităţi militare în timpul primului război mondial. Elveţianul îşi câştigase deja reputaţia pentru un inginer extraordinar de talentat şi inovativ. După finalizarea războiului, însă, Hispano-Suiza şi-a dorit să revină la producţia de maşini, iar primul model lansat în acea epocă nouă a fost anume H6, modelul despre care vorbim şi noi azi.

Pentru a fi perceput din nou ca un automobil de lux, aşa cum fuseseră maşinile mărcii înainte de război, Marc Birkigt a proiectat un model inovaţional din punct de vedere inginesc. A luat motorul V12 de avion, şi l-a înjumătăţit, creând un propulsor cu 6 cilindri pentru H6 şi H6B, care o variaţie uşor diferită din familia H6. Acum imaginează-ţi, că în anul 1919, când a fost lansat acest model, motorul avea bloc realizat integral din aluminiu! Azi, în anul 2021, producătorii auto încă se mai laudă cu asemenea realizări, deşi motoarele cu bloc de aluminiu sunt destul de răspândite. Iar noi vorbim de o perioadă de 102 ani în urmă!

Pentru a avea o rezistenţă extraordinară, arborele cotit al fiecărui motor de pe Hispano-Suiza H6B se rodea la un special dintr-o bucată integră de oţel, care cântărea 272 kg. Doar că ea se rodea şi şlefuia în formă de arbore cotit, piesa finală cântărind doar 16 kg. De ce se făcea asta? Ca arborele cotit final să fie o piesă unică structural, fără suduri sau elemente de unire, iar astfel să fie cel mai rezistent arbore cotit din lume!

Motorul rezultat, cu 6 cilindri în linie, avea 6.6 litri volum şi dezvolta 135 CP, fiind cuplat la o cutie de viteze cu 3 trepte. Mai târziu au existat versiuni de până la 195 CP. O altă inovaţie majoră erau frânele asistate hidraulic. De fapt, acest model a fost primul din lume care a avut frâne asistate de un sistem adiţional! Iar sistemul folosea un mic arbore cardanic ce ieşea din cutia de viteze, iar astfel cu cât viteza era mai mare, cu atât şi forţa asistată era mai mare. Ulterior, tehnologia asta a fost preluată prin contract de alţi producători, inclusiv Rolls-Royce!

Cu alte cuvinte, acum o sută de ani maşina asta era un vârf al ingineriei supreme. La nivel de lux, maşina avea o asemenea imagine, doar că-n acele timpuri de la producătorul auto îţi cumpărai şasiul cu motorul, după care mergeai de obicei la un atelier care producea caroserii şi-ţi comandai caroseria. Iar exemplarul despre care vorbim are o istorie unică şi la partea de caroserie.

Şasiul a fost produs în 1927 şi importat în SUA, primul cumpărător rămânând necunoscut, dar prima înmatriculare a avut loc în 1928. În 1930, însă, maşina a primit o nouă caroserie, realizată de atelierul Spohn, iar paradoxul e că această caroserie fusese iniţial creată pentru un Maybach Zeppelin. Pentru că dimensiunile nu erau tocmai exacte, a fost nevoie şi de un mecanic de la Hispano-Suiza pentru a face mici adaptări constructive maşinii, dar şi de cineva de la Spohn. În rezultat maşina asta e ieşit absolut unică în lume, deşi numărul total de H6 şi H6B a fost de circa 2,350 unităţi.

Maşina are o lungă perioadă de istorie neclară, abia prin 1990 fiind înregistrată în colecţia unui renumit apreciator de asemenea comori din SUA. În 2003 a fost importată în Germania, unde a mai avut doi proprietari, iar în 2012 a fost importată în Elveţia, unde a mai avut doi proprietari. Aceştia doi din urmă au cheltuit pe restaurarea şi recondiţionarea maşinii o sumă totală de 130,000 franci. În schimb acum maşina are paşaport FIVA de autenticitate, întrucât şi azi motorul său e cel original, instalat pe acest şasiu acum 94 de ani, când a fost produsă maşina. Iar arhivele Hispano-Suiza au confirmat asta.

Azi maşina e într-o stare de muzeu, dar şi la nivel tehnic e absolut capabilă să se deplaseze şi să-şi încânte proprietarii. Ultima revizie tehnică din mai 2021 a trecut-o pe propriile roţi în Elveţia, aşa că are toate actele oficiale de a putea fi exploatată.

Cât costă o asemenea bijuterie de 94 ani vechime, care a fost cândva un etalon al ingineriei şi luxului şi care e într-o stare impecabilă acum? Totul depinde de cât de mult vor lupta cei de la licitaţie pentru ea, dar estimările sunt în jurul a 350,000-400,000 franci elveţieni. Dar s-ar putea la fel de bine să se găsească mai mulţi colecţionari, care să şi-o dorească cu tot dinadinsul şi să lupte pentru ea până la mize mult mai mari. Or, asemenea maşini deja pot costa oricât, pentru că ele au trecut demult de orice limite raţionale de preţ. Iar la cei 94 de ani vechime, putem constata cu toată admiraţia că o asemenea Hispano-Suiza ar cam avea dreptul să coste oricât de mult!