(VIDEO) Cât de adevărată e reputaţia lui Range Rover de a fi o maşină extraordinar de problematică, în viziunea mecanicilor

Despre mai multe modele Land Rover şi despre Range Rover L322 în mod special se spune adeseori că e una din cele mai problematice maşini din câte ţi-ai putea cumpăra vreodată. Iar bancurile şi glumele despre acest model — că proprietarii nu se salută niciodată între ei pentru că s-au văzut dimineaţă la service, sau că dacă vezi unul pe drum, or se duce spre service, ori vine de la service — sunt parte a folclorului urban. În acelaşi timp, există şi posesori de Range Rover ca spun că maşina lor nu e mai problematică decât oricare alta comparabilă. Aşadar, care e adevărul de fapt, în viziunea mecanicilor, cei care văd sute de automobile similare şi care pot ajunge la concluzii obiective, din experienţă?

Iar concluziile mecanicilor din video-ul de mai jos încep direct la obiect, fără echivoc. Da, în mare parte reputaţia de maşină problematică e adevărată, deşi există şi combinaţii de motoare şi transmisii foarte bune, care generează mult mai puţine probleme.

O problemă aproape universală e ruginirea caroseriei în zona hayonului spate şi a aripilor spate. Cu asta proprietarii trebuie să lupte, dacă vor ca maşina lor să nu cadă pradă ruginii ireversibile.

Maşinile produse în primii ani au avut probleme majore la sistemul electric, care dădea nenumărate probleme proprietarilor. Şi pentru că această generaţie a fost proiectată în perioada în care Range Rover era deţinut de BMW, unele din probleme iniţiale erau moştenite de la componentele de BMW care erau folosite pe acest model. Spre exemplu, senzorul de poziţie a coloanei de direcţie, care duce la probleme de ABS şi ESC. Plierea oglinzilor poate da probleme din cauza unui alt senzor. Sistemul de ventilare şi încălzire a scaunelor poate da probleme din cauza schimbătorului principal de căldură. Ventilatorul sistemului de climatizare vine tot de la BMW şi e tot problematic, iar înlocuirea lui presupune dezasamblarea planşei de bord.

La început Range Rover avea în principal motoare de BMW, inclusiv un diesel cu 6 cilindri în linie, a cărui putere fusese redusă şi care l-a făcut prea slab pentru un asemenea offroader. Motorul iniţial V8 de 4.4 litri a fost şi mai problematic, fiind un generator continuu de probleme.

Mult mai puţin problematic a fost motorul 3.6 TDV8, proiectat de cei de la Peugeot-Citroen pentru Land Rover. Din el a derivat mai târziu şi motorul de 4.4 TDV8, care a fost la fel de reuşit. Totuşi, schimbătorul de căldură poate ceda uneori, iar bujiile incandescente pot să se rupă, după care scoaterea lor necesită lucrări avansate la motor. La motorul de 4.4 litri a existat şi o campanie de recall privind canalul turbinei, care era înlocuit sau, în caz contrar, ajungea să admită scurgeri în admisie şi fumegarea propulsorului.

Ulterior au apărut şi motoarele britanice 4.2 V8 supercharged şi 4.4 litri aspirat natural. Uimitor, dar aceste propulsoare au fost mai puţin problematice decât cele de origine germană. Ulterior, ambele motoare au crescut în cilindree până la 5.0 litri. În primii ani, lanţul de distribuţie crea probleme şi putea genera urmări drastice pentru motor. De asemenea, schimbătorul de căldură e şi mai sensibil, iar ventilatorul radiatorului poate să nu mai reacţioneze dacă e expus la murdărie şi material antiderapant, care-i corodează contactele, iar în acest caz poate surveni supraîncălzirea motorului. De asemenea, rezervorul de antigel trebuie schimbat o dată la doi ani, altfel acest generează aproape întotdeauna crăpături şi scurgeri de lichid din sistemul de răcire.

Cutiile de viteze au fost de asemenea foarte problematice, mai ales în combinaţie cu motoarele bavareze. Acestea erau prea slabe în raport cu masa mare a maşinii şi scopul ei utilitar şi adeseori ajungeau la defecte grave la un parcurs de doar 100-150 mii km. Din 2005 a fost instalat o altă cutie automată de origine ZF, care era mai rezistentă, dar care era susceptibilă scurgerilor, mai ales la temperaturi foarte joase, motiv din care se recomandă schimbarea capacului inferior de plastic al băii de ulei a cutiei, împreună cu garnitura, de fiecare dată când se schimbă şi uleiul în cutie.

Frânele, în special etrierele pot fi foarte pretenţioase, manifestând semne de mici blocaje încă de la parcursuri relativ mici. Sistemul de tracţiune integrală, însă, e foarte rezistent, slujind de obicei şi 300 mii km fără mari intervenţii.

Suspensia pneumatică e foarte pretenţioasă mai ales la murdăria depusă pe ea, iar pernele pneumatice nu sunt acoperite în nici un fel. Prin urmare, după o escapadă de offroad, maşina trebuie imediat spălată, altfel acel noroi depus pe ele va eroda cauciucul pernelor şi acestea vor ajunge să se defecteze. Chiar şi cu respectarea acestei recomandări, pernele de aer pot manifesta scurgeri prin mai multe locuri, iar uneori şi compresorul întregului sistem al suspensie ajunge să se defecteze. Cei patru senzori de la roţi, care urmăresc nivelul gărzii la sol, pot da erori, iar maşina poate avea una din roţi cu gardă la sol diferită de celelalte. Nu e lipsită de probleme nici caseta de direcţie, uneori aici fiind nevoie doar de garnituri noi, alteori situaţia necesitând înlocuirea ei cu una nouă şi costisitoare.

Aşadar, dacă ţii cont de toată lista enormă de mai sus de posibile defecte şi probleme şi ai grijă de mentenanţa lor în timp util, atunci Range Rover va fi un offroader confortabil, luxos şi rezistent, iar legenda despre el va fi doar o legendă, despre care vei spune că nu e adevărată. Dacă, însă, proprietarii neglijează aceste aspecte, atunci lista a ceea ce ar putea ieşi din funcţiune e mare, iar, statistic vorbind, o dată în ceva timp inevitabil ceva va ajunge să se defecteze, iar maşina va ajunge să facă vizite frecvente la service, justificând legendele.

Vezi mai jos detalierea acestor probleme cu mai multe demonstraţii vizuale. Dacă ai nevoie, poţi include subtitre cu traduceri automatizate în limba dorită.