Ingineria neştiută a celui mai lung tunel rutier subacvatic din lume, Ryfylke, din Norvegia, creat în zilele noastre, cu siguranţă modernă şi durabilitate

Norvegia a inaugurat aproape pe neobservate cel mai lung tunel rutier subacvatic din lume, construcţia căruia a durat doar un pic mai mult de 6 ani, iar deschiderea către circulaţie a aut loc în 2021, urmată de nişte probleme logistice în context pandemic, ce vizau taxarea, şi abia în 2021 tunelul a devenit complet funcţionat. Noului tunel îl spune Ryfylke şi acesta este cel mai lung tunel subacvatic operaţional din lume, destinat circulaţiei automobilelor, iar ingineria sa arată abordarea din zilele noastre a unor asemenea construcţii complexe, într-o ţară precum e Norvegia.

Pentru că atunci când vorbim de asemenea construcţii, cu titlul de cel mai lung şi cel mai mare, apar uneori neclarităţi, vom spune din start că există tunele mai lungi pe mapamnd, terestre, cum ar fi Gootthard Base Tunnel, în Elveţia, despre care am scris. Azi vorbim de un tunel sub apă, însă. Există şi tunele subacvatice mai lungi, cum ar fi Canalul Mânecii dintre Marea Britanie şi Franţa, dar acolo e vorba de un tunel feroviar, unde maşinile şi camioanele urcă pe platforme de tren. Ryfylke, însă, e un tunel prin care se poate circula normal cu maşina, pe propriile roţi, şi măsoară 14.3 km lungime. Şi tot aici vom mai aminti de recent lansatul tunel cu autostradă din China, care e mai lat, având 3 benzi pe fiecare sens şi mai grandios în acest sens, având limită de viteză mai mare, dar are o lungime mai scurtă, de 10.79 km. Şi, în fine, în noiembrie vorbeam de tunelul care se construieşte între Germania şi Danemarca, care va avea 18 km lungime şi care va conţine atât căi rutiere, cât şi feroviare. Deci, atunci când va fi inaugurat, acel tunel dintre Germania şi Danemarca va fi cel mai lung tunel rutier subacvatic din lume, iar până atunci, proaspăt-lansatul tunel din Norvegia deţine acest record mondial.

Astea fiind clare, vom spune că tunelul despre care vorbim are, Ryfylke, e un vis şi o necesitate a norvegienilor de multe decenii încoace, venind să scurteze distanţa de călătorie între Stavanger şi districtul Ryfylke. E parte a unui proiect de traseu ce cuprinde 3 tunele, numit Ryfast, iar tunelul Ryfylke e cel mai mare dintre ele.

Construcţia lui a început în vara anului 2013. Tunelul a fost proiectat să aibă două tuburi, fiecare pentru câte un sens de circulaţie, iar în fiecare din acele două tuburi să existe câte două benzi. Până totul e admirabil, dar e oarecum obişnuit, or, Norvegia are o lungă experienţă în a construi tunele subacvatice pe teritoriul său. Prima provocare vine de la faptul că tunelul coboară până la 290 metri sub nivelul mării, ceea ce l-a făcut şi cel mai adânc de felul său, iar asta impune deja o construcţie mult mai rigidă, care să reziste unei presiuni externe uriaşe şi să fie şi etanşe. Tocmai de asta, tot betonul folosit la pereţi e armat cu ajutorul unor armături ce folosesc o fibră de oţel specială, numită KrampeHarex, care sporesc rigiditatea structurii de câteva ori faţă de betonul armat obişnuit. Compania care a livrat e şi cea care deţine patentul pentru acest produs, ea fiind de origine germană.

Apoi, pentru că proiectanţii tunelului şi-au dorit o durabilitate de multe decenii înainte fără intervenţii, numai asfaltul turnat de-a lungul benzilor de circulaţie din tunel are 22 cm grosime, şi asta chiar dacă temperatura din tunel nu oscilează la fel de mult ca şi cea de afară. S-a pus un strat de 22 cm, însă, pentru ca acesta să reziste, iar stratul de uzură superior e format dintr-un amestec de bitum şi polimer, numit Nypol 82, care asigură o durabilitate excelentă în timp, fără crăpături apărute mai devreme de câţiva zeci de ani!

O abordare interesantă a existat şi la designul interior al podului din perspectiva siguranţei. Pentru că 14.3 km e o distanţă lungă, condusul prin tunel cu aceeaşi privelişte monotonă poate predispune la adormire la volan. Tocmai de asta, proiectanţii au conceput două „zone de respiro” în tunel, unde tunelul e acoperit pe tavan cu elemente de iluminare LED de culoare albastră, ce dau senzaţia de apă, iar pe margini există balustrade, care dau efectul de pod. Astfel, şoferii au senzaţia de parcă ar ieşi din tunel pentru distanţa acelei zone şi ar merge pe un pod, apoi ar intra din nou, această schimbare de atmosferă ţinându-i mai tonifiaţi.

În fine, în decembrie 2019 construcţia era finalizată deja, după doar 6 ani şi un pic de la start. De fapt, în octombrie 2017 tunelul era deja săpat complet, iar ultimii doi ani s-au făcut lucrările de aşternere a asfaltului interior şi amenajare. În decembrie s-a anunţat că până în aprilie 2020 compania spaniolă care trebuia să implementeze sistemul de taxare pentru pod va testa totul şi va implementa. În aprilie, însă, compania spaniolă nu respectase termenii, acuzând contextul pandemic. Autorităţile norvegiene au decis că publicul nu e de vină cu nimic şi au deschis tunelul spre circulaţie gratuită, până când vor fi rezolvate probleme logistice. După încă o serie de amânări, peste alte 3 luni norvegienii au reziliat contractul cu spaniolii şi au găsit un alt furnizor care să implementeze ultima parte logistică. Şi abia în 2021 lucrurile au devenit complet funcţionale, iar o traversare costă cam 11 euro cu o maşină normală şi 6.50 euro cu o maşină electrică.

Aşa că acum tunelul Ryfylke din Norvegia e complet funcţional şi, până titlul nu îi va fi luat de alt tune, acesta deţine recordul de a fi cel mai lung tunel rurier subacvatic din lume!