Istoria neştiută a drumului Timmelsjoch din Alpi, deţinut de doi fraţi gemeni, pasionaţi de automobile

Pasul montan Timmelsjoch e supranumit şi trecătoarea secretă a Alpilor, pentru că e mult mai puţin folosit ca traseul dintre Austria şi Italia, în comparaţie cu autostrada montană Brenner, aflată la doar 25 km mai spre est sau Reschen Pass, aflat la 60 km spre vest. Timmelsjoch e un drum mult mai îngust, plin de serpentine, care urcă la altitudini mult mai mari, iar dacă vrei să traversezi repede distanţa dintre cele două ţări învecinate, cu siguranţă e mai bine să alegi autostrada. Dacă vrei să o traversezi frumos, însă, cu multă plăcere în condus şi pasiune pentru maşini, atunci acest drum montan e tocmai pentru asemenea oameni.

Paradoxal, dar întregul pas montan e deţinut de doi fraţi gemeni, Attila şi Alban Scheiber, care au moştenit dreptul de concesiune asupra drumului de la tatăl lor, care l-a primit la rândul lui de la tatăl său şi bunicul celor doi gemeni, bunicul fiind şi cel care a avut viziunea de a desăvârşi construcţia acestui pas montan în forma lui actuală şi de a face posibilă experienţa prin care să poţi întâlni soarele de dimineaţă printre gheţarii din regiunea Otztal, iar după amiază să poţi sta la o cafenea sub frunzele de palmier din Merano. Trecătoarea în sine a fost folosită încă din timpurile antice, pentru călătorii pe jos, apoi şi pentru negustori cu mici trăsuri, însă primul pavaj pe aici a apărut abia în secolul XX. În anii 30 s-a pornit construcţia unui asemenea drum modern, însă a fost oprită în 1939, iar în perioada războiului Italia construise doar căi de acces pentru vehicule militare. Abia după război lucrurile s-au mai mişcat în direcţia unui drum civilizat, în anii 60 făcându-se cea mai mare pare a lucrărilor, iar în 1967 drumul fiind deschis circulaţiei în forma sa de azi.

Aşa cum spuneam, pasul montan Timmelsjoch e unul îngust, exact cât pentru două benzi, şi conţine foarte multe serpentine ascuţite, motiv pentru care circulaţia camioanelor şi a vehiculelor cu remorci este interzisă pe aici. Asta face ca drumul să poată fi savurat în voie de către cei care conduc maşini sau motociclete, mai ales dintre cele performante, iar toată experienţa e condimentată cu privelişti magnifice, mai ales în partea de sud. Drumul urcă până la o altitudine de 2,509 metri, iar undeva la mijloc e situat şi hotarul dintre Austria şi Germania.

Vara trecută, în road trip-ul nostru cu BMW M3 Competition, am urcat până spre vârful acestui drum montan, însă nu am intrat în Italia, din cauza restricţiilor mai dure din context pandemic, impuse la acea perioadă. Totuşi, chiar şi condusul pe partea austriacă a unui M3 a fost unul cu senzaţii extraordinare.

Apropo, s-ar putea să fi auzit despre cei doi fraţi şi despre acest drum montan în ianuarie anul trecut, în contextul ştirii că unul din cele mai frumoase muzee de maşini şi motociclete clasice din Austria, situat lângă Hochgurgl, a fost mistuit de flăcări. Ei bine, acel muzeu a fost creat tot de către fraţii Attila şi Alban Scheiber, în urma multor decenii de eforturi de a aduna modele superbe acolo şi de a ajuta la transformarea acestei zone într-un cu atracţii turistice unice, care să aducă beneficii întregii zone. La un an distanţă, există veşti incredibil de bune: cei doi fraţi au reuşit să reconstruiască muzeul, să salvând şi renovând vehiculele care au putut fi renovate, iar în noiembrie au deschis din nou uşile muzeului! Nu le-a luat nici un an să facă asta!

Şi totul pentru că au o pasiune imensă pentru maşini şi motociclete, dar şi pentru regiunea în care trăiesc. Încă în 1962, când construcţiile abia mergeau, tatăl lor luase un Porsche 356B al familiei şi urcase până sus, spunându-le tuturor că viitorul drum avea să fie unul fantastic pentru amatorii de maşini cu spirit sportiv. Când lucrurile au început a funcţiona, tatăl lor a insistat ca familia să cumpere acţiunile guvernului austriac în compania care gestiona drumul, şi astfel au devenit oficial ei deţinătorii lui şi cei care sunt responsabili să-l opereze în siguranţă. Asta le asigură şi un venit deloc neglijabil, inclusiv din dreptul de a încasa taxe pentru traversarea drumului montan, dar le impune şi obligaţia de a asigura mentenanţa drumului şi circulaţia în siguranţă.

Timmelsjoch e deschis doar câteva luni pe an, din cauza altitudinii mari. În funcţie de cât de multă zăpadă a căzut iarna, deschiderea are loc de obicei între mijlocul şi sfârşitul lunii mai, iar închiderea se face de obicei în octombrie. Dar înainte de a deschide drumul circulaţiei, cei doi fraţi şi angajaţii companiei pe care o deţin au nevoie de 3-4 săptămâni pentru a-l curăţa de zăpadă. Şi asta pentru că din cauza vântului, altitudinii şi reliefului, stratul de zăpadă peste asfaltului traseului ajunge să atingă între 6 şi 10 metri înălţime! În schimb, odată deschis, în cele 5 luni pe aici reuşesc să treacă circa 100,000 maşini şi alte 80,000 motociclete, proprietarii cărora ştiu despre acest drum secret.

Cei doi fraţi gemeni au o pasiune specială pentru Porsche, până în zilele noastre, odată ce această dragoste le-a fost inspirată de mici copii. Au şi un Porsche Taycan electric modern, pe care-l folosesc pe aici adeseori. Dar au şi un Porsche 911 Targa clasic, din 1967, de o nuanţă superbă, iar unul identic mai e şi în muzeu.

Şi dacă luăm la socoteala că întreg muzeul le aparţine, atunci colecţia acestor doi fraţi de la munte e pur şi simplu magnifică, numărul motocicletelor şi maşinilor din ea fiind de ordinul sutelor.

Foto: Muzeul renovat şi redeschis în noiembrie 2021 de lângă Hochgurgl, situat pe traseul Timmelsjoch