Istoria neştiută a lui Yugo Florida, maşina Iugoslaviei şi apoi a Serbiei, desenată de Giugiaro şi produsă la Zastava

Când se vorbeşte despre Yugo Florida, numită de unii şi Zastava Yugo, de obicei se discută cu zâmbet pe faţă, ca despre o maşină nu prea reuşită. Şi e adevărat că au fost mulţi ani în care calitatea de producţie a acestei maşini era departe de ce ar fi fost acceptabil chiar şi pentru un model bugetar. Dar e la fel de adevărat că această maşină ascunde în istoria ei şi lucruri aproape neştiute şi neverosimile astăzi, precum faptul că a desenată de marele Giugiaro sau că a avut un succes incredibil de vânzări în SUA.

Iugoslavia de cândva a avut o fabrică funcţională, care a produs automobile şi care a fost mai cunoscută cu numele de Zastava. Fabrica îşi are începuturile în anul 1951, apărând la început cu denumirea Zavodi Crvena Zastava, ceea ce însemna, efectiv, „Fabricile Steagul Roşu”. Sună a deja-vu după fabrica din Braşov, nu-i aşa? De fapt, cei de la Zastava aveau să privească adeseori în curtea vecinilor din România, dar şi a prietenilor de mai departe din est.

În 1953, când au produs primele maşini, acestea erau nişte Jeep Willys, modele care erau concepute să fie atât e simple, încât să poată fi asamblate şi de câţiva soldaţi într-o garnizoană. Însă chiar din anul următor, 1954, cei de la fabrică au încheiat un acord cu Fiat, prin care au început să asambleze modele cu emblema Fiat, modele precum Campagnola, 1400 şi 1100B şi mulţi ani fabrica a condus în principal modele Fiat, în 1965 începând şi să le exporte. În anii 70 au venit şi primele modele cu numele Zastava, dar şi acestea erau bazate pe modele Fiat.

În anii 80, însă, Zastava începuse vinde tot mai bine pe pieţele de export, iar asta i-a încurajat la ambiţii mai mari. Aşa s-a pornit dezvoltarea modelului Florida, care primise acest nume în cinstea vânzărilor tot mai bune din SUA. Cei de la Zastava au vrut un design mai special, dar subtratul tehnic urma să fie tot unul de Fiat, de la modelul Tipo, aşa că s-au sfătuit cu italienii la partea de design, iar aceştia le-au spus despre o variantă de design pentru Tipo, propusă de marele Giorgetto Giugiaro pentru Fiat, dar care nu fusese acceptată.

Cei din Iugoslavia au văzut designul, care s-ar fi încadrat bine în aceleaşi elemente cheie de dimensiuni şi ampatament, aşa că au ajuns prin cei de la Fiat să cumpere acest design de la Giugiaro şi să poată spune că au, în sfârşit, un Yugo semnat de un mare designer.

Maşina a fost lansată cu mare mândrie, fiind cel mai scump model produs vreodată de uzină până atunci. Au fost chemaţi 150 de jurnalişti la lansare, fără ca cineva să vadă maşina anterior, iar când a fost descoperită, aceştia chiar au exclamat de admiraţie. Pentru Iugoslavia, era un pas major înainte, o adevărată maşină concepută pentru următorul deceniu al anilor 90, doar că nimeni nu ştia cât de dificili vor fi pentru ţară acei ani 90.

Gama de motoare era şi ea una de Fiat la început, cel mai răspândit fiind un motor de 4 cilindri şi 1.1 litri, dar pe parcurs şi-au regăsit loc sub capotă şi motoare de la Peugeot şi Citroen, inclusiv diesel-uri. Totuşi, la lansare s-a pus accent pe motorul de 1.4 litri şi 71 CP, tot de origine Fiat, care putea împinge foarte vioi micuţa maşină. Şi, ajutată de o suspensie McPherson pe puntea faţă şi una semiindependentă pe spate, Florida promitea o ţinută de drum modernă.

Aşadar Yugo Florida a intrat în producţia de serie în octombrie 1988. Deşi substratul tehnic era unul de concepţie italiană, furnizorii maşinii au fost la maxim localizaţi în Iugoslavia, situaţi în principal în Serbia şi Croaţia de azi, fapt care a făcut-o să fie percepută ca o maşină proprie, autohtonă.

Maşina a fost apreciată foarte favorabil şi de public în primii ani. Însă după 1992, când au început vremuri tulburi pentru ţară, şi au fost impuse sancţiuni, care împiedicau importul componentelor necesare. Prin urmare, volumul şi calitatea producţiei a început să scadă vertiginos. Atât asamblarea la uzină se făcea nepăsător, cât şi unele componente livrate de furnizori erau în afara oricăror critici. Aşa s-a ajuns în doar câţiva ani ca Zastava să aibă o reputaţie de maşină extraordinar de stricăcioasă şi prost asamblată. Şi nu e de mirare, întrucât salariile muncitorilor la fabrică scăzuseră până la un echivalent de 15 dolari pe lună în perioadele de minim istoric. Planurile frumoase de a produce 60-100 mii de exemplare Yugo Florida pe an păreau utopice deja. Iar în 1999 fabrica a fost şi bombardată, în timpul tristului război.

Totuşi, în 2000, ea a fost parţial reconstruită şi producţia lui Yugo Florida a reînceput la un an distanţă, cu o versiune uşor actualizată ca design. Problemele de calitate erau persistente, cantităţile de exemplare asamblate erau mici, dar cei de la Zastava sperau la o renaştere. Concurenţa din partea Daciei Solenza şi apoi a Daciei Logan, însă, cooptată cu calitatea slabă de asamblare şi fiabilitatea precară a lui Yugo, a subminat încet orice şansă la viaţă. Şi apoi, era deja un model îmbătrânit moral pe piaţă. E uimitor, însă, că Yugo Florida a rezistat în producţie până în 2008, când uzina din Kragujevaci, deja Serbia, a falimentat, ultima maşină produsă fiind tot un Yugo Florida.

În scurta sa perioadă de glorie, Yugo Florida s-a vândut bine în SUA, continuând succesul de vânzări pe care reuşiseră să-l atingă modelele de dinainte de el. Însă începând cu 1992, Zastava n-a mai putut exporta în SUA, iar toate celelalte probleme au determinat o soartă foarte grea a modelului, acesta fiind asamblat, în final, în nici 30 mii exemplare pe toată durata istoriei. A rămas o amintire a unei perioade foarte dificile, însă. Pentru unii, a fost una din puţine maşini produse local, cu componente locale. Pentru alţii, a fost cea mai stricăcioasă maşină din lume, întreaga istorie a căreia a fost la fel de afectată ca şi sorţile oamenilor din acea perioadă. Fabrica Zastava, însă, a renăscut la 4 ani distanţă de la faliment, fiind cumpărată de Fiat şi producând din nou, modele Fiat, în special modelul 500L.

Foto: Moment din vremurile de glorie pentru Yugo Florida, când un exemplar era încărcat la bordul avionului spre New York, SUA