Istoria neştiută a motocicletei Ij Planeta Sport din URSS, modelul care era mai rapid decât Jawa, CZ, Yamaha şi Suzuki

2 Ianuarie 2022, 14:04
Ilie Toma
Aproape toţi cei care au copilărit prin ţările Europei de Est cunosc motocicletele Ij, sau modelele lor uzuale, precum Planeta sau Jupiter. Însă mult mai puţini ştiu că la un moment dat Ij a produs o motocicletă aproape inexplicabil de desăvârşită ca inginerie şi incredibil de rapidă, care era disponibilă publicului larg. E vorba de Ij Planeta Sport, una din cele mai extraordinare şi reuşite motociclete produse în URSS, care-i făcea cu adevărat mândri pe proprietarii săi.
Denumirile cosmice de Planeta sau Jupiter nu erau doar o admiraţie generală pentru cosmonautică, obişnuită pe atunci. Uzina din Ijevsk chiar era parte a programului de cosmonautică şi producea componente pentru staţiile spaţiale, începând de la staţia folosită de Gagarin la zborul lui din 1961 până la navele ulterioare Soiuz, Buran şi chiar staţia internaţională Mir. Prin urmare, cei de la Ij s-au simţit îndreptăţiţi să folosească asemenea nume pentru motocicletele lor.
Însă dacă motocicletele obişnuite Ij aveau un spirit practic, fiind proiectate pentru exploatări mai ales în regiuni rurale la început, atunci lansarea lui Ij Planeta Sport a fost cea mai neaşteptată mişcare a uzinei, şi în general a industriei moto din URSS. Practic, Ij Planeta 5 a fost creată drept o motocicletă sport, de performanţă, pentru a o savura pe drumuri de orice calitate, iar în URSS nu prea se lansau lucruri destinate hobby-urilor populaţiei generale, sau pentru a stimula dorinţa individuală de performanţă. Tocmai de asta, pasionaţii de motociclete au avut parte de cele mai fericite momente din viaţa lor când au auzit despre motocicleta asta pentru prima dată, în anul 1973, iar ingineria pe care au descoperit-o ulterior cei care au ajuns să şi le cumpere, i-au făcut s-o venereze pe bună dreptate.
Motorul era unul cu un singur cilindru, în doi timpi, de o cilindree apropiată de motorul folosit pe Planeta 3 din acea perioadă. Planeta 3 avea 346 cm cubi, iar Planeta Sport avea 340 cm cubi, diferenţa venind din ranforsarea blocului motor şi din adăugarea canalelor de răcire, lărgirea valvelor de admisie şi evacuare, etc. Au existat motoare lubrifiate prin sistem separat, de concepţie proprie, dar şi dintre ele care foloseau amestec de ulei şi benzină.
Marele paradox era că inginerii Ij au reuşit să scoată din acest motor o putere maximă de 32 CP, faţă de doar 18 CP cât scotea un motor standard de Ij Planeta 3. Mai mult ca atât, deoarece au folosit materiale ranforsate în construcţia motorului, i-au putut asigura capacitatea de a prinde turaţii apropiate de 7,000 rpm!
Puterea motorului spre cutie nu mai era transmisă prin lanţ, ci prin roţi dinţate. Transmisia puterii către roata spate, însă, rămăsese prin lanţ, dar acesta era ranforsat.

Marea fascinaţie a acestei motociclete era puterea mult mai mare, raportată la greutatea redusă. Cei 32 CP erau o cifră simţitor mai mare decât a multor motociclete concurente, iar greutatea de doar 135 kg a lui Ij Planeta Sport îi asigura un raport de putere/greutate de 237 CP per tonă, raport care era net superior faţă de Jawa 350, de exemplu, care avea 141 CP per tonă. Ij Planeta Sport devansase la acest parametru şi motocicletele concurente globale spre care tindea — Suzuki T250 Super Six, Yamaha 350R5 şi Kawasaki A1 Samurai. Şi putea accelera de la 0 la 100 km/h în numai 11 secunde. Deci, pentru tinerii din URSS, cărora aproape că nici nu li se permitea să asculte Beatles în libertate, apariţia unei asemenea motociclete performante era o adevărată revelaţie.
Iar pentru că fusese construită mult mai temeinic, cu aplicare de componente ranforsate, Ij Planeta Sport s-a dovedit a fi o motocicletă mult mai rezistentă, în contrast puternic cu motocicletele obişnuite Ij, care aveau reputaţia de a fi destul de stricăcioase.
Primii proprietari erau încântaţi să descopere că o mulţime de componente de pe motocicletă erau de import. Farul, de exemplu, era de origine Hella. Stopul spate şi indicatorul de direcţie erau de origine Stanley, iar generatorul electric, care la modelele Planeta 3 dădea permanente bătăi de cap, la Planeta Sport venea de la producătorul japonez Denso. Claxonul venea de la Nikko, iar câteva din comenzile de pe ghidon — de la Yamaha şi Honda. Iar carburatorul era tot japonez, venind de la Mikuni. Bujia era de origine italiană, de la Magneti Marelli, iar lista de componente de import era foarte mare.
Producţia acestei motociclete a început în 1974, dar exemplarele produse în acel an au fost vândute în 1975, trecând prin verificări suplimentare la fabrică. Un Ij Planeta Sport costa la început 1,050 ruble, după care preţul a fost redus la 1,000 ruble, iar tinerii erau pur şi simplu înnebuniţi după el. Îl adorau şi cei care nu-şi putea permite cele o mie de ruble. Îl visau în reviste, îl lipeau de perete şi visau să strângă suma necesară ca să-şi cumpere într-o zi această motocicletă despre care se vorbea deja că probabil a fost creată pentru export, pentru că era prea bună ca să fie adevărată ideea de a fi fost făcută doar pentru populaţia locală.
Nu ştim dacă intenţia iniţială confirmă acest zvon sau nu, dar ştim că Planeta Sport s-a vândut excelent de bine şi la export, cele mai masive vânzări fiind înregistrate în Finlanda, Marea Britanie şi Olanda!
Iar partea şi mai frumoasă, poate, a fost că la doar un an distanţă, Ij Planeta Sport a dat naştere şi unor versiuni profesioniste pentru enduro şi cross, numite Ij M-15 şi K15. Iar astfel, practic, a luat naştere şi sportul cu motociclete în URSS.
Ulterior, către anul 1983 motocicleta a început a fi simţitor simplificată, ajungându-se la înlocuirea multor componente de import cu cele de producţie locală, dar şi la reducerea puterii motorului de la 32 CP la 28 CP, împreună cu scăderea turaţiilor maxime admise. Asta a tăiat din entuziasmul tinerilor care o adorau şi cererea pentru ea a scăzut, iar în 1984 motocicleta a fost scoasă din producţie. Aşa că adevăratele Ij-uri Planeta Sport sunt considerate cele produse până spre anii 1980-1981, când a început procesul de înlocuire a componentelor de import cu cele locale.
Deci, per total au fost doar 5 ani de glorie inginerească adevărate, în care inginerii au reuşit cumva să scape de vizorul ochiului propagandistic de sus şi să creeze o bijuterie, până când agiotajul prea mare din jurul acestei motociclete geniale a indus o aplatizare a calităţilor ei şi sistarea din producţie. Gloria ei, însă, în memoria celor care au avut ocazia s-o cumpere sau cel puţin s-o îndrăgească, a rămas una de o intensitate unică.
1
27,649
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!