Mecavnik Drvengrad, oraşul de vis construit de Emir Kusturica în Serbia, cu exemplare Volga, Lada şi Trabant pe străzi

10 Ianuarie 2022, 16:29
Redacţia PiataAuto.md
Imaginează-ţi un oraş, în care decorul străzilor e format de maşini clasice, cea mai mare parte a lor din cele produse cândva în fostul bloc estic. Un oraş pe străzile căruia poţi vedea şi o Volga GAZ-21, şi un Trabant, şi o Lada, şi o Zastava şi un Wartburg. Toate parcate frumos direct pe străzi, toate într-o condiţie estetică bună, aducând culoare pe fundalul caselor de lemn şi piatră. Un asemenea oraş există, fiind ascuns într-o regiune muntoasă, şi e situat mai aproape de noi decât am crede.
Orăşelului, sau sătucului, mai bine zis, îi spune Mecavnik sau Drvengrad, ambele denumiri fiind folosite fie alternativ, fie împreună. Se află în Serbia, aproape de hotarul cu Bosnia şi Herţegovina, la circa 200 km de capitala Belgrad, într-un zonă muntoasă superbă, numită Mokra Gora.
Istoria apariţiei lui e şi mai interesantă, fiind cât se poate de recentă. Aşa cum spuneam în titlu, e un orăşel de vis al lui Emir Kusturica, care e cel mai renumit regizor şi producător de filme din Serbia. Prin urmare, tot ce vedem aici e rodul imaginaţiei sale, or, anume regizorul a construit acest sătuc pentru filmările peliculei sale Life is a Miracle din anul 2004, o peliculă de succes, care a primit nenumărate premii la festivaluri europene. Filmul s-a produs aici, însă, încă de pe atunci, Emir Kusturica declara că acest oraş va rămâne să existe în acest colţ de rai şi va deveni un loc care va putea fi vizitat de public.
Kusturica spunea că şi-a pierdut în război oraşul său, Sarajevo, şi din această cauză a visat să-şi construiască altul, de vis. În Mecavnik, diversitatea culturală e excepţională şi se îmbină aşa cum doar mintea lui Emir Kusturica o putea zămisli. Toate culturile din Balcani, dar şi fostul bloc estic au ceva aici. Iar asta se simte până şi la maşinile restaurate şi puse pe străzi. Aici e prezentă şi o Volga GAZ-21, şi o Lada, şi o Skoda, şi un Wartburtg, şi chiar un Trabant alungit până la o limuzină. Se regăsesc şi câteva vehicule occidentale, precum Fiat şi Peugeot, dar, de fapt, Fiat-ul este unul cu emblemă Zastava de el, produs la uzina Zastava din Iugoslavia de cândva.
Străzile poartă numele unor personalităţi pe care Kusturica le consideră importante, de la Nikola Tesla până la strada Novak Djokovic, de la strada Bruce Lee până la strada Che Guevara. Lucruri aparent amestecate haotic, nu? Dar, în concepţia lui Kusturica, acestea sunt incompatibilităţi funcţionale. Uneori aici sunt puse alături lucruri din epoci total diferite sau locuri total diferite, care aparent nu au ce căuta împreună, dar în acest decor şi loc, simbioza lor funcţionează. Nu e de mirare, deci, că sătucul a fost poreclit şi Kustendorf, unde dorf vine de la oraş, iar Kusten de la prima parte a numelui Kusturica. Numele de Drvengrad, apropo, semnifică oraş de lemn, din sârbă.
Aşadar, orăşelul ăsta funcţionează azi ca o destinaţie turistică în toată legea. Aici există 115 camere de hotel în căsuţe, există o pârtie de schi alături, restaurante, un amfiteatru în aer liber şi neapărat cinema, unde se proiectează permanent filme deosebite de cele ce fac primele poziţii la Hollywood. Există şi un tren cu ecartament îngust, reconstruit după calea ferată de cândva din regiune, tot pentru filmul din 2004. Acum şi acest tren e o atracţie turistică.
În sătucul de lemn şi cel din jurul lui trăiesc în prezent circa 600 de oameni, mulţi dintre care sunt implicaţi în activităţi turistice. Există şi o şcoală pentru copiii acestor locuitori, unde studiază circa 30 de elevei. Şi, la fel de important, aici trăieşte de peste 15 ani şi Emir Kusturica, cel care a conceput acest oraş de vis şi care a promis demult că se va muta aici. Iar Kusturica, care are 67 de ani deja, e adeseori vizitat de actori mari, în vizite personale sau la festivalul său de film. Pentru că una din atracţiile culturale principale ale oraşului său de vis e festivalul anual de film şi muzică Kustendorf, pe care Emir Kusturica şi echipa sa îl organizează de mai mulţi ani.
În general, anual aici vin peste 100 mii turişti, deci oamenii care muncesc aici au ce face, iar toate activităţile turistice, inclusiv pârtia de schi, sunt gestionate de două companii fondate de Kusturica. Mâncarea din sătuc e una tradiţională sârbă, dar nu neapărat arhaică, şi aici fiind combinate bucate din diverse perioade şi diverse culturi estice. Totuşi, marea parte a ingredientelor se produc local, fiind crescute pe pământurile din preajmă sau produse la ferma sătucului, iar asta, împreună cu stilul autentic, prin folosirea materialelor naturale, i-a adus sătucului şi un statut de a fi eco, în trend cu preferinţele moderne ale turiştilor.
Foto: Emir Kusturica prezentând o masă sârbă specifică sătucului său de vis

În 2005 zona a fost declarată monument al naturii datorită curăţeniei solului, aerului şi apelor. La un moment dat, localnicii s-au împotrivit construcţiei unei mine de nichel, iar orăşelul are un grup de poliţişti care patrulează prin pădure pentru a contracara tăierile ilegale de lemn sau construcţiile ilegale.
Acum câteva zile, regiunea Mokra Gora şi orăşelul Dvengrad a fost nominalizată drept una din cele mai bune destinaţii rurale din lume de către Adunarea Generală a Organizaţiei Mondiale a Turismului.
Iar maşinile despre care vorbeam staţionează permanent acolo, fiind luate uneori doar pentru scurte mentenanţe. Se spune că toate maşinile sunt absolut funcţionale, fiind restaurate, dar, fireşte, parcarea îndelungată în aer liber le transformă încet mai mult în piese de decor decât în maşini pregătite să alerge pe drumuri. Orăşelul în care acestea coabitează, însă, e unul de o fascinaţie rară!
1
1,610
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!