Una din cele mai bizare şi populare maşini franceze: un Renault 21 în stare impecabilă, scos la vânzare ca piesă de colecţie în Spania

Au fost vremuri când maşinile franceze erau obligatoriu un pic bizare, pentru că doar aşa francezii ştiau să le facă bune. Şi pe cât ne neobişnuite erau, pe atât de fascinante adeseori erau ca inginerie. Uneori fascinante prin complexitate, alteori, dimpotrivă, prin simplitate genială, iar alteori prin perseverenţa creatorilor aceste maşini de a integra soluţii inutile, dar frumoase. Ei bine, Renault 21 a fost cu siguranţă unul din cele mai bizare nu doar pentru marca franceză, ci pentru întreaga industrie. Dar în acelaşi timp, noi, cei de prin părţile noastre, nici nu bănuim ce succes enorm a avut acest model, pentru că s-a produs în mare parte când noi vedeam cu totul alte maşini pe drumurile noastre.

În primul rând, Renault 21, sau R21 cum i se mai spune, se lansase în acea caroserie de liftback adorată de francezi, în care ei erau cei mai buni. În timp ce pentru restul lumii existau ori sedanuri, ori break-uri din segmentul ăsta, francezii au încercat decenii la rând să ne convingă că liftback-urile sunt mult mai interesante şi mai practice. Iar acest Renault 21 a fost în primul rând un liftback, după care au mai apărut alte variaţii de caroserie.

Şi apoi, în perioada în care s-a lansat el, a fost cât se poate de diferit ca stil de design faţă de ceea ce exista deja pe piaţă. S-a lansat în anul 1986, atunci când Opel avea modelul Ascona, de exemplu, când Ford avea Sierra, iar VW avea încă Passat B2 în producţie şi-l pregătea pe al 3-lea. Renault, însă, a mers pe un stil de design cu linii mult mai ascuţite, considerând că asta îl va face mai atemporal, mai clasic, mai estetic. Şi designul acestui Renault n-a fost creat de un francez, ci de un italian. Unul renumit. Giorgetto Giugiaro, de la casa de design Italdesign. Şi designerul n-a greşit deloc cu formele lui.

Iar substratul ingineresc al acestui Renault aduce adevăratele ciudăţenii. Francezii s-au pornit cu ideea de a-l face cu tracţiune faţă şi, evident, s-au gândit să monteze montorul transversal. Au luat motorul de 1.7 litri, pe care-l aveau, şi l-au cuplat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, montându-l, aşa cum au planificat, transversal. Apoi, în procesul de pregătire a modelului de producţie, s-au gândit că e nevoie şi de motoare pe benzină mai puternice, ba chiar ar fi cazul să se mai pună şi cel puţin un motor diesel. Şi Renault avea un motor de 2.0 litri mai puternic, dar nu şi o cutie de viteze corespunzătoare. Aşa că s-a ajuns la ideea că motorul de 2.0 litri pe benzină şi cel diesel să fie instalate longitudinal pe Renault 21, iar tracţiunea să rămână tot pe puntea faţă, cam în stilul la Audi. Deci, acest model putea avea atât motoare ce stăteau transversal sub capotă, cât şi longitudinal! Iar asta făcea ca ampatamentul să difere cu câţiva milimetri cele două tipuri de amplasament.

Inevitabil, asta a făcut producţia mult mai scumpă şi inutil de complexă. Dar inginerilor nu le-a păsat. Şi maşina a avut oricum un succes răsunător din primele sale luni pe piaţă. A câştigat titluri de cel mai bun sedan de familie, apoi şi de cel mai bun break, ba chiar şi marele titlu de maşină a anului în Europa în 1987.

Maşina a fost adorată pentru confortul său, pentru stilul deosebit, dar şi pentru o ţinută de drum bună, versiunea cu motor de 2.0 litri putând atinge 200 km/h. Popularitatea a fost atât de mare, încât pe parcursul carierei sale Renault 21 a fost pus în producţie nu doar în Franţa, ci şi în ţări precum Turcia, Columbia, Argentina, Chile, Venezuela, ajungând a fi produs peste 2 milioane de exemplare! Maşina asta s-a vândut chiar şi în SUA, acolo un Renault nu prea avea o notorietate.

În 1989 Renault 21 a trecut printr-o actualizare majoră, care i-a adus motoare mai puternice, dar şi mai multe versiuni. A apărut un motor de 2.0 litri cu 3 valve per cilindru, având astfel 12 valve. Acesta dezvolta 140 CP şi 173 Nm şi e tocmai şi motorul maşinii din Spania, despre care vorbim în articolul de azi. Inginerii erau atât de mândri de acest motor, încât au inscripţionat şi pe el cifra 12. Această maşină franceă putea atinge prima sută în numai 9.2 secunde, iar viteza maximă era de 210 km/h!

Pe lângă asta, a mai apărut o versiune turbo a motorului de 2.0 litri cu 8 valve, care scotea 175 CP, iar ca ingineria bizară să meargă şi mai departe, francezii au lansat şi versiunea Turbo Quadra, unde Quadra însemna... tracţiune integrală! Acea versiune 4x4 prindea prima sută în numai 7.8 secunde şi cam cea mai rară dintre toate, dar a existat ca un exemplul al curajului şi ambiţiei inginerilor francezi.

Maşina despre care vorbim noi, azi, însă, e un Renault 21 cu acel motor de 2.0 litri şi 3 valve pe cilindru, fiind fabricată în anul 1992. Maşina a fost cumpărată nouă în Spania şi din 1992 până în prezent, vreme de 30 de ani, a stat în mâinile aceluiaşi proprietar. Clima spaniolă a protejat de orice rugină, caroseria fiind în stare fascinantă, de parcă abia a ieşit din uzina franceză.

Iar pasiunea proprietarului a protejat-o de orice uzură la interior. Aici totul pare să fi înţepenit aşa cum era 30 de ani în urmă. Velurul e impecabil, toată planşa de bord e în stare excelentă, totul e magnific de bine păstrat.

Câţi kilometri crezi că a parcurs acest Renault R21? Vreo 30 mii? Mai puţin? Nu, adevărul e că are aproape 117 mii km parcurşi, ceea oricum nu e mult, dar starea lui insuflă o cifră şi mai mică.

Şi cât să coste, atunci, un asemenea exemplar de Renault 21? Datorită faptului că a fost produs în peste 2 milioane de bucăţi — încă nu costă mult. Exemplarul ăsta impecabil e scos la vânzare în Spania cu doar 6,900 euro. Dar e o mostră excelentă a ceea ce a însemnat Renault 21 cândva, dar şi maşinile franceze în general, în epoca lor de glorie absolută!