Cum arată un Mercedes S-Class W116 cu V8 de 6.9 litri păstrat vreme de 43 de ani fără a fi restaurat şi scos la vânzare în SUA

Mercedes-Benz S-Class din generaţia W116 a fost un model glorios, fără îndoială. Era într-atât de bun, încât unii criticau succesorul lui, W126, că n-ar fi fost la fel de bun. Una e clar, însă — W116 a fost un model cu mult overengineering implantat în el şi cu multe elemente sofisticate ca inginerie, de la suspensia hidropneumatică, pe care o putea avea, până atenţia absolut perfecţionistă la detalii. Aşa că azi exemplarele bine conservate sau restaurate sunt la mare căutare. Exemplul despre care vorbim azi, însă, aproape că s-a vândut la un preţ infim.

L-am observat acum câteva zile, scos la o licitaţia online din SUA. Avea câteva mize aplicate pe el iar la acel moment cea mai mare miză era de puţin peste 1,600 dolari SUA. Suma părea şi mai incredibilă, pentru că nici măcar nu vorbim de o motorizare mai obişnuită a lui W116, ci tocmai de motorizarea de top, cea mai căutată, dată de versiunea 450 SEL 6.9! E o versiune care s-a produs în numai 7,380 exemplare în toată cariera sa, deci e inevitabil o bijuterie!

Motorul e un V8 de 6.9 litri, unul legendar şi el de altfel, cu numele de cod M100. Scotea 286 CP şi 550 Nm, sau 488 Nm în versiune mai temperată americană. Iar noi avem aici tocmai un asemenea S-Class din SUA.

Şi aici vine şi lipsa de dorinţă a unor colecţionari de a cumpăra aceste maşini din SUA, pentru că ele erau impuse pe atunci să fie un pic mai relaxate la motoare şi mai ales pentru că normele mai stricte de siguranţă le impuneau să aibă bare de protecţie mai mari, care să asigure o distanţă mai mare a lor faţă de marginea caroseriei. Iar asta face aceste maşini mai urâte decât versiunile europene.

Dar asta e o nimica toată, de fapt, când vorbim de asemenea bijuterii. Or, barele de protecţie americane pot fi înlocuite uşor cu altele europene, dacă se vrea, păstrând şi pe cele americane în garaj. Iar diferenţa de cuplu nu e foarte mare şi până la urmă, aceste modificări au fost prevăzute din start, de uzină, deci maşina rămâne a fi autentică.

O altă „problemă” a acestui S-Class din SUA, însă, ar fi starea lui nerestaurată. Da, e o maşină care a îndurat uzura timpului, mai ales la nivel estetic, şi n-a fost restaurată de cineva, ca să aibă acum un aspect magnific. Caroseria sa are puncte de uzură, depuneri de praf şi lubrifiant pe ea, dar cel mai importat e că nu e afectată de rugină, datorită climei calde în care a fost exploatată. Cromul s-a păstrat foarte bine, iar micile imperfecţiuni nu fac decât să-i confirme autenticitatea. Până şi parbrizul are abţibildul original cu semnătura lui Gottlieb Daimler pe el.

Interiorul e într-o condiţie admirabilă, de fapt, însă la prima vedere pare şi el uzat. Tapiţeria de piele are inevitabil cute pe ea, şi chiar zone în care a fost roasă, dar pentru 43 de ani vechime şi o maşină produsă în 1979 e absolut normal.

Polimerii planşei de bord, inserţiile de lemn — toate sunt păstrate, însă, într-o condiţie neaşteptat de bună pentru o maşină care pretinde că n-a fost restaurată niciodată.

Şi apoi, maşina asta are doar 73,065 mile la viaţa sa, ceea ce echivalează cu circa 117,590 km. Iar o asemenea cifră, pentru ingineria acestui S-Class, e ca şi cum abia s-a făcut rodajul. Motorul V8, cutia de viteze automată cu 3 trepte, diferenţialul cu alunecare limitată spate — toate sunt într-o stare bună şi ar avea nevoie în mod ideal doar de o reîmprospătare profundă a tuturor garniturilor şi canalelor de cauciuc, pentru a se asigura longevitatea lor şi mai departe. Pentru că anume garniturile dau semne de uzură.

Există scurgeri dintre motor şi transmisie, dar şi de la pompa hidraulică. Pompa de benzină e defunctă şi ea, la fel ca şi pompa pentru lichidul de parbriz. Deci, maşina are nevoie de un tratament de întinerire din cel care ar fi o plăcere pentru orice om care a lucrat vreodată la restaurarea unei maşini. Sunt lucrări pe care mulţi le-ar face oricum la o maşină de demult, chiar şi fără simptome de scurgeri, doar ca mentenanţă. Iar aici, cine va cumpăra acest Mercedes, va avea satisfacţia de a fi el cel care o readuce la condiţia ideală şi glorioasă pe care o merită acest 450 SEL 6.9!

Şi tocmai pentru că existau multe asemenea particularităţi, cei din SUA nu se prea înghesuiseră să-l cumpere. Şi e păcat, pentru că versiuni americane au fost construite doar 1,816 la număr în istorie. Iar în Europa, exemplarele europene bine păstrate cu parcursuri similare costă 45-50 mii euro. Deci, preţul de nici 2 mii de dolari era un adevărat chilipir.

Şi totuşi, vorbim la trecut despre aceste preţ. Pentru că-n ultimele ore fanii şi colecţionarii au dat peste acest Mercedes 450 SEL 6.9 din SUA, iar interesul pentru el a crescut brusc. S-au adunat 54 de mize la licitaţie, iar preţul a crescut până la ora redactării acestui articol până la 18,750 dolari SUA. Nu mai e un preţ de chilipir, deci, dar e încă unul foarte atrăgător, pentru cineva care ar avea satisfacţia să muncească frumos la acest model legendar, iar apoi să-l savureze, adus la condiţie perfectă, pentru mulţi ani înainte.