Ingineria neştiută a lui Malaxa 1C, prima maşină dezvoltată şi produsă în România

Cu mult înainte ca prima Dacia să fie produsă, în România a existat o primă încercare de a dezvolta şi produce un automobil autohton, numit Malaxa 1C. Şi, spre deosebire de Dacia de mai târziu, construită în baza modelelor Renault, cu licenţă, Malaxa pare să fi fost o creaţie inginerească locală, cu o inginerie extraordinar de curioasă şi inovativă la acea vreme.

Foto: Malaxa 1C, primul automobil produs în România

Din păcate, pentru că totul s-a produs imediat după al doilea război mondial şi pentru a sfârşit foarte repede, informaţiile despre Malaxa lipsesc aproape cu desăvârşire, iar cele disponibile sunt foarte rarefiate, iar verificarea unora din informaţii nu dă o garanţie totală de veridicitate. Prin urmare, facem o precizare din start, că informaţiile despre ingineria lui Malaxa 1C se bazează pe materialele disponibile în arhivele româneşti şi cele de cândva ale URSS, în rusă, pe care am încercat să le accesăm în ultimele luni şi să contrapunem aceste surse. Totuşi, există multe variaţii şi prin urmare, pot exista şi erori de veridicitate strecurate în acele arhive. Dar subiectul Malaxa e unul care stârneşte cu siguranţă interes şi intrigă, acest subiect fiind unul din cele mai sugerate de către cititorii noştri în ultima jumătate de an. Prin urmare, hai să cunoaştem această istorie intrigantă a maşinii care poate fi calificată drept prima produsă în România.

Numele de Malaxa vine de la Nicolae Malaxa, care a fost un inginer şi totodată un antreprenor român foarte cunoscut pe atunci, născut la Huşi. A fost unul din cei mai şcoliţi ingineri ai acelei perioade, făcând facultatea la Iaşi, apoi şi la Karlsruhe, în Germania, într-o regiune care e şi azi un centru industrial în Germania. Prima fabrică-atelier a acestuia a fost fondată în 1921, lângă Bucureşti, specializată în repararea locomotivelor. Iar în 1923 porneşte construcţia unei uzine de producţie a locomotivelor, beneficiind şi de prevederile unei noi legi, ce stimula producţia românească în domeniul feroviar. Au urmat ani de construcţie şi echipaje a uzinei, de angajare inclusiv a muncitorilor şi inginerilor din Germania, iar în 1928 a fost construită şi prima locomotivă Malaxa. Era propulsată cu abur, însă deja în 1931 a început şi producţia locomotivelor cu motoare diesel, preluate din Germania, de la compania Ganz. Deja în 1933 fabrica număra cea de-a 100-a locomotivă.

După o perioadă mai tensionată din timpul crizei economice din 1932-1933, au urmat ani de creşteri majore, în 1935 livrându-se aproape 100 locomotive într-un singur an, iar în 1936 fiind concepută prima locomotivă diesel de concepţie proprie. Au fost ani în care în România nu s-a importat nici o locomotivă. Iar între timp, Nicolae Malaxa se ţinea de construit noi fabrici, de ţevi de oţel, de aparatură optică şi chiar de armament, începând cu 1938. Această direcţie avea să devină foarte importantă pentru următorii ani, pe perioada războiului uzinele Malaxa producând şi muniţii, dar şi tancuri compacte, la fabrica din Reşiţa.

Foto: Locomovită românească, produsă la Malaxa

Odată finalizat războiul, în 1945, însă, cererea pentru aceste vehicule a scăzut brusc, iar Nicolae Malaxa trebuia să-şi reinventeze o direcţie nouă de activitate. Atunci a pornit dezvoltarea primului automobil românesc. Şi, având o experienţă atât de onorabilă în spate cu locomotivele, motoarele şi transmisiile pentru acestea, proiectul lui a fost tratat cu încredere. Totuşi, războiul şi activitatea lui Nicolae Malaxa de până la acesta şi în timpul lui, inclusiv cooperarea cu industriaşii germani, i-au adus o reputaţie controversată, fapt care a făcut transpunerea de mai departe a ideilor inginereşti în realitate mai dificilă.

Foto: Şeniletă produsă la uzinele Malaxa

Totuşi, Malaxa 1C a fost dezvoltat şi chiar produs pe parcursul a doi ani. La ea au muncit inginerii de la ASAM şi uzinele Malaxa din Bucureşti, dar şi o echipă de ingineri sub egida lui Petre Carp, de la IAR Braşov. Maşina era una compactă, dar putea adăposti 6 oameni la bord pe cele două rânduri de scaune. La fel cum făcuse Tatra cu modelele sale şi VW cu Kafer-ul inspirat de la Tatra, Malaxa a ales să folosească un motor răcit cu aer, poziţionat în spate. Însă inginerii din România n-au copiat vreun concept aici, cu au creat un motor probabil unic în lume pentru maşini, cu cilindrii orientaţi în formă de stea, după ideea folosită la unele motoare de avion anterior. Doar că în cazul lui Malaxa 1C motorul avea 3 cilindri, iar ventilarea cu aer reuşea să răcească foarte eficient motorul cu această poziţionare. De asemenea printr-un asemenea amplasament se rezolva problema vibraţiilor nedorite ale motoarelor obişnuite cu 3 cilindri în linie — existenţa a 3 cilindri dă întotdeauna un ciclu complet în care cei 3 cilindri lucrează consecutiv, iar asta creează o vibraţie a întregului bloc. În zilele noastre, motoarele cu 3 cilindri în linie sunt echilibrate prin contrabalansări, de obicei. În cazul lui Malaxa 1C, însă, însăşi geometria diferită a motorului rezolvase problema.

Foto: Pagină de ziar cu un articol despre Malaxa 1C

Iar inginerii s-au preocupat foarte mult de răcirea corectă a motorului. N-au creat aripi evazate pe lateral, ci un soi de acoperiş dublu, care avea canale de aer ce duceau spre motorul din spate. E greu de spus acum dacă o asemenea soluţie nu crea sunete suplimentare nedorite de la trecerea aerului prin acoperiş, dar, dată fiind forma aerodinamică a maşinii, probabil s-a ţinut cont şi de asta. E interesant că o parte din flux era direcţionat spre ventilatorul mecanic al motorului, iar alta — spre carburator, pentru a ajuta la formarea mixturii de ardere.

Motorul avea un bloc unit direct cu cutia de viteze, iar asta permisese economisirea greutăţii. Însăşi motorul cântărea doar 80 kg, iar cu tot cu cutie şi diferenţiale — 150 kg. Maşina avea un cadru dur central, totuşi, dar caroseria era prinsă de acel cadru prin elemente ce conţineau cauciuc, astfel reducându-se transmiterea vibraţiilor şi sporindu-se confortul. Iar Malaxa 1C e creditat cu capacitatea de a putea atinge pe atunci până la 120 km/h, motorul său dezvoltând o putere decentă pentru acea perioadă, de 30 CP, şi o făcea din doar 3 cilindri. Consumul citat în mai multe surse ar fi fost de 10 litri la sută.

Foto: Partea frontală a unui Malaxa 1C, de unde sun vizibile şi formele canalelor de aer din acoperiş, şi inscripţiile Malaxa de pe roţi, şi designul mai detailat al maşinii

Producţia maşinii a avut loc la fabrica din Reşiţa, acolo unde se produseseră acele tancuri compacte, sau şenilete, pe timp de război. Însă nu au fost asamblate prea multe exemplare de Malaxa 1C. Unele surse menţionează câteva zeci de maşini produse, altele circa 200. Producţia a încetat, însă, din cauza faptului că fabrica a fost naţionalizată, iar întreaga linie de asamblare şi toate schiţele au fost trimise în URSS, fapt confirmat şi de arhivele din URSS. Legenda spune că un oficial din URSS ar fi fost transportat în Sofia cu o Malaxa 1C în acei ani şi ar fi fost atât de impresionat, încât anume el a devenit factorul care a grăbit şi determinat mutarea uzinei în URSS, cu ideea ca Malaxa 1C să ajungă a fi produs acolo. N-a ajuns, fireşte, pentru că doar să naţionalizezi o fabrică şi să preiei utilaje şi schiţe nu e suficient, mai trebuie şi ingineri pricepuţi şi entuziasmaţi de acest proiect. Tocmai această mutare a fabricii, însă, a şi şters practic toate informaţiile documentare din arhivele româneşti, iar azi nu mai pare să fi supravieţuit nici un exemplar de Malaxa 1C, singurele amintiri vizuale fiind câteva fotografii.

A fost, însă, un proiect cu adevărat fascinant la nivel de inginerie. Şi poate cel mai fascinant din toată ecuaţia e faptul că această maşină a fost creată înainte de economia planificată socialistă şi comenzile alea planificate. A fost creată, practic, din viziunea unui inginer, care spera că economia de piaţă va însemna dezvoltare. Şi a fost o creaţie mai autohtonă decât multe din cele create apoi, de maşinăria socialistă. În fine, am putea-o considera pe Malaxa drept o prefaţare a cum ar fi putut fi istoria şi ingineria din România, dacă lucrurile se derulau altfel în perioada care a urmat.