Ingineria neştiută a primei maşini produse de Honda, motorul căreia putea fi turat până la 9,500 rpm

Honda e unul din cei mai respectaţi producători auto pentru ingineria sa, mai ales în domeniul motoarelor cu 4 cilindri. Anii 80 şi 90 mai ales au însemnat multe modele glorioase cu emblema Honda, de care mulţi ne amintim şi azi cu nostalgie. Şi e foarte curios că Honda a fost unul din producătorii care început destul de târziu a produce maşini, dar a făcut-o excelent din prima! Astăzi vom vorbi chiar despre primul automobil al celor de la Honda, produs în 3 versiuni aproape identice ca design şi concept, dar evoluate tehnic — S500, S600 şi S800.

Către anul 1961, Honda era bine poziţionată în producţia de motociclete, iar în Japonia se discuta despre o lege prin care producătorii de vehicule motorizare ar putea fi încurajaţi să producă automobile în 3 categorii — keycar-uri compacte, sport, sau din cele destinate mai multor pasageri, iar cei care ratează ocazia, nu vor mai putea începe a produce mult timp înainte. Honda a decis să nu rişte prea mult şi să înceapă a produce maşini. Primul model a fost unul intern, pentru piaţa Japoniei, numit T360, care era de fapt un mic camion keycar. Prima maşină propriu-zisă, însă, avea să devină Honda S500.

La crearea maşinii s-a muncit până în 1963 şi se pregăteau două prototipuri — S360 şi S500, denumirile venind de la capacitatea cilindrică a motoarelor, 356 cm cubi pentru S360 şi 492 cm cubi pentru S500. S360 nu a mai ajuns în producţie, rămânând doar un concept. S500, însă, a ajuns, cu un motor un pic mai mare, de 531 cm cubi. Poate suna ca o încercare timidă, sau am putea să ne gândim că Honda a pus acolo un motor de motocicletă, dar nu e deloc aşa!

Foto: Motorul lui Honda S500

Motorul era unul cu 4 cilindri în linie, răcit cu apă, şi era o adevărată bijuterie inginerească. Acesta avea doi arbori cu came, fiecare dirijând câte o valvă pe cilindru, deci motorul avea câte 2 valve per cilindru. Distribuţia era cu lanţ, iar cilindrii aveau partea superioară semisferică. Bielele nu aveau cuzineţi obişnuiţi, care să contacteze cu arborele cotit, ci un soi de rulmenţi, care reduceau fricţiunea şi care puteau funcţiona şi cu lubrifiere la presiune joasă a uleiului. Tocmai de asta, motorul nici nu avea senzor sau indicator de presiune, iar această construcţie a şi făcut posibilă atingerea a 9,500 rpm în regim normal, şi abia după asta începea linia roşie!

Motorul avea 4 carburatoare, care erau montate pe un suport izolat cu cauciuc, ca acestea să fie ferite de vibraţiile date de turaţiile motorului. Avea şi galerii de evacuare egale pentru fiecare cilindru, un element de care puţini se preocupau pe atunci.

Maşina avea inovaţii curioase şi dincolo de motor. Pe puntea faţă, Honda S500 avea frâne cu discuri, deşi era o maşină de 3.3 metri lungime, cu 2.00 metri ampatament, care cântărea cam 725 kg. Suspensia spate era una independentă cu o construcţie cu totul specială. Ceva mai în faţă de centrul roţilor era poziţionat diferenţialul, cu două semiaxe, iar acele semiaxe trimiteau puterea către două module separate pentru fiecare roată, fiecare având transmisie pe lanţ în interior, către roată, şi fiecare putând oscila separat odată cu roata. Asta asigura un zgomot minim de transmisie şi o manevrabilitate excelentă în viraje. Apropo, volanul era foarte uşor, dar cu o acuitate foarte mare, având doar două rotaţii şi un pic de la un capăt la altul!

Cutia de viteze era una manuală, cu 4 trepte, dar aceste trepte erau scurte şi favorizau turaţiile mari. La 80 km/h, în treapta a 4-a, aveai deja 5,000 rpm!

Versiunea Honda S500 cu motorul de 531 cm cubi dezvolta 44 CP şi s-a produs doar până în 1964, în numai 1,363 exemplare, fiind repede înlocuite cu versiunea S600. Era, în esenţă, aceeaşi maşină, dar cu motor cu cilindree de 606 cm cubi. Toată construcţia motorului rămăsese identică, însă, numai că acesta dezvolta acum 57 CP, iar maşina putea atinge 140 km/h.

Foto: Motorul lui Honda S600

S-au produs peste 13,000 exemplare, mult mai multe deci, şi S600 a fost şi mai îndrăgit decât S500, fiind şi primul model Honda produs în număr mare. Practic, S600 a fost modelul care a marcat prezenţa Honda în lumea producătorilor de maşini, iar motorul său genial i-a făcut pe fani să adore marca niponă din start. Apropo, la S600 au existat deja şi versiuni coupe, nu doar decapotabile.

Foto: Honda S600 Coupe

Şi, în fine, în 1966 a urmat şi versiunea S800, care a venit cu un motor evoluat până la 791 cm cubi, dar care avea linia roşie la 8,500 rpm, şi dezvolta 70 CP. Era un motor care devenise pe atunci cel mai puternic la parametru de cai-putere per litru, depăşind chiar şi magnificul V12 de Lamborghini, creat de inginerul Bizzarrini!

Foto: Motorul lui Honda S800

S800 a debutat cu acelaşi tip de suspensie spate, dar până în 1970, cât timp s-a produs, a trecut la suspensie spate mai tradiţională, fără a-i fi afectată manevrabilitatea. Maşina era mai rapidă decât roadster-ele comparabile cu putere de două ori mai mare, într-atât de genială şi echilibrată era. Iar viteza maximă era de 160 km/h deja. Şi S800 a fost popular, fiind produs în peste 11,500 exemplare.

Marea conotaţie istorică a acestui model, însă, vine din ingineria sa, care a arătat din prima ce înseamnă un automobil Honda şi i-a înrădăcinat pe inginerii Honda drept maeştri supremi ai motoarelor cu 4 cilindri! Şi, de fapt, succesul şi rezonanţa acestui prim model Honda a determinat în mare parte toată istoria de mai departe a mărcii, cu o mulţime de modele fascinante ulterioare. Un roadster succesor pentru S800, însă, n-a fost produs decât 30 de ani mai târziu, sub forma lui S2000.