Alfasud, primul model Alfa Romeo cu motor boxer şi tracţiune faţă, care trebuia să fie unul cât mai simplu, într-un exemplar scos la vânzare

În anii 60 ai secolului trecut, inginerii şi designerii Alfa Romeo creau modele superbe pe bandă rulantă, unul mai special ca altul. Dar în lume începuseră a fi tot mai populare maşini compacte şi accesibile, iar cineva din guvernul Italiei de atunci s-a gândit că şi Alfa Romeo ar trebui să creeze un asemenea model. Într-o perioadă în care statul italian mai deţinea multe acţiuni în companie, decizia de a crea un asemenea model a fost oarecum impusă de sus. Şi când nişte ingineri plini de fler şi vervă de a crea maşini extraordinare primesc sarcina de a crea cel compact şi practic model Alfa Romeo de până atunci, care să fie cât mai simplu în producţie, pentru a putea fi asamblat la o fabrică nouă dintr-o zonă cu prea mulţi şomeri, acei ingineri au venit cu cele mai sucite şi întortocheate soluţii posibile, puse cap la cap într-un model care a fost foarte diferit de tot ce produsese Alfa Romeo până atunci.

Da, maşina asta s-a născut mai mult din dorinţa guvernului de a industrializa şi sudul Italiei, planul fiind de a construi o nouă uzină lângă Napoli, în sud, şi a ocupa astfel forţa de muncă ce se complăcea în şomaj. De aici şi denumirea modelului de Alfasud, adică un soi de Alfa produsă la sud. Însă când îi spui lui Giorgetto Giugiaro să deseneze o asemenea maşini, iar inginerului austriac Rudolf Hruska să o proiecteze, nimic nu putea ieşi simplu.

În 1967 se începuse deja munca pentru a pregăti acest model, iar şefii le spuseseră inginerilor că în 1971 maşina trebuia deja să înceapă a fi produsă. Pentru acei ani nu era o perioadă prea mare pentru a dezvolta un model de la zero. Giugiaro a desenat o maşină cu două uşi, cu siluetă de fastback, chiar un pic spre hatchback, dar în spate nu exista un hayon, ci un simplu portbagaj ca de sedan, în timp ce lunetă rămânea nemişcată.

Deşi avea doar două uşi şi o lungime de doar 3.89 metri, apoi şi 4 uşi cu o lungime de 3.93 metri, noul model era relativ încăpător la interior. Echipa estimase iniţial că ar putea folosi tracţiunea faţă, cu care Alfa Romeo mai experimentase pe câte prototipuri în anii 50, dar niciodată pe un model de producţie.

Apoi, silueta desenată de Giugiaro avea o capotă foarte coborâtă, în stilul supercar-urilor italiene superbe la care lucrase în acei ani. Doar că acele supercar-uri aveau motoare poziţionate median, care le permitea să aibă o asemenea capotă coborâtă. Pentru Alfasud trebuia găsită altă soluţie.

În zilele noastre, asta ar fi însemnat să se modifice un pic designul. Pe atunci, însă echipa de designeri şi ingineri a decis că soluţia potrivită ar fi să conceapă un motor nou, cu arhitectură boxer, iar faptul că cele două blocuri cilindrice vor fi poziţionate la 180 grade va face motorul mult mai puţin înalt şi va încăpea sub capotă. Genial, nu?

Aşa că s-a început şi dezvoltarea primului motor boxer Alfa Romeo, care a motorizat mai apoi diverse modele compacte, în mai multe ipostaze, timp de 25 de ani. Motorul original, însă, lansat pe Alfasud, avea 4 cilindri şi doar 1,186 cm cubi, din care scotea 63 CP.

Foto: Construcţia lui Alfasud, cu motorul boxer poziţionat înaintea axului faţă

Maşina a fost lansată în 1971 şi pusă în producţia la acea fabrică din Napoli. Însă asta s-a dovedit a fi începutul unei istorii pline de probleme pentru fabrică, pentru Alfa Romeo, şi inevitabil pentru maşină. Marea majoritate a muncitorilor nu avea nici o experienţă de muncă în vreo fabrică auto, fiind mai degrabă zidari. Când aceştia au fost forţaţi practic să renunţe la alocaţiile sociale pentru a veni să muncească la o fabrică ce asambla un model cu tracţiune complicată pe puntea faţă, cu motor boxer, cu interior sofisticat şi forme profilate, entuziasmul lor nu a fost prea mare. Rata de absenteism în această uzină a fost una record, în medie cam de 18 la sută. Adică, în orice zi, în mediu un om din cinci nu venea la muncă. Deci nu prea avea cine face lucrul la timp — azi lipsea cel care fixa panoul uşii, mâine cel care strângea buloanele la suspensie şi tot aşa. În perioade de vârf, absenteismul ajunsese la 28%, iar şefii Alfa Romeo pur şi simplu nu mai ştiau ce să facă, ajungând a fi compensaţi tot de stat, prin agenţia de şomaj, care le dăduse voie muncitorilor să nu vină la muncă timp de două săptămâni la fiecare două luni!

Pe lângă asta, maşinile produse în primii ani erau notorii pentru rugina ce le afecta aproape unanim. S-a identificat pe urmă şi cauza. Uzina era situată aproape de mare, în Napoli, iar caroseriile erau ţinute afară, în aer salin de mare, înainte de a fi vopsite. S-a decis folosirea unei spume speciale mai apoi, dar după alţi ani s-a descoperit că acea spumă era pasibilă de a dezvolta mucegai. Într-un cuvânt, maşina asta a trecut printr-un munte de probleme logistice.

De cealaltă parte, presa o adora, spunând că motorul boxer o ajuta să aibă un centru de greutate coborât şi să se conducă fantastic de plăcut. Maşina avea suspensie MacPherson pe faţă şi o bară cu Watt Link pe spate, iar greutatea de doar 830 kg şi centrul coborât de greutate o ajuta să fie plăcută în viraje.

Maşina era relativ agilă şi în acceleraţii prinzând peste 150 km/h în viteză maximă. Abia uliteror motorul boxer a fost lărgi la 1.3 litri, apoi 1.4 şi chiar 1.5 litri, maşina trecând şi prin actualizări de design şi chiar tot soiul de ediţii şi versiuni cu interioare înnobilate. Între timp şi problemele de calitate a producţiei au mai fost diminuate, dar oricum, Alfasud a rămas un soi de model pe care mulţi fani ai mărcii nu-l agreează drept o Alfa Romeo adevărată.

Iar asta face ca până şi un exemplar precum cel despre care vorbim azi, păstrat excelent, despre care se spune că e nerestaurat şi absolut neafectat cu rugină, să coste foarte puţin. E fabricat în 1975, fiind din prima ediţie, şi are acel motor original de 1.2 litri boxer sub capotă, dar costă mai puţini decât orice altă Alfa Romeo din acei ani, în condiţie similară. Iar pe deasupra maşina asta pretinde a avea doar 22,000 km parcurşi în istoria sa, cu explicaţia că întotdeauna a stat nemişcată din noiembrie până aprilie, ca o regulă strictă pentru a evita riscul ruginii.

Şi uite că, păstrată în asemenea mod vreme de 47 de ani, această Ala Romeo Alfasud costă doar 14,950 euro în Olanda în zilele noastre. E un exemplar superb, fără îndoială, dar e şi un exemplar al unuia din cele mai controversate modele Alfa Romeo, cele mai problematice şi cele atipice. Deci, dacă deţinerea oricărei Alfa clasice e şi o plăcere enormă, şi o bătaie de cap, aici raportul de dureri de cap va domina cu siguranţă plăcerea. Şi totuşi, maşina e una fascinantă, reprezentând o pagină de istorie foarte neobişnuită din istoria Alfa Romeo.