Cadillac Brougham, maşina americană de cândva cu interior de club de gentilomi, într-un exemplar scos la vânzare cu preţ infim

27 Aprilie 2022, 21:23
Ilie Toma
Maşina asta e însăşi definiţia modelelor americane mari şi luxoase, care pluteau pe asfaltul anilor 80 şi 90, alintându-şi ocupanţii cu un confort inegalabil. Iar dincolo de toate, acest Cadillac Brougham are şi habitaclu ce seamănă mai degrabă cu salonul unui club de gentilomi, în care se stă la discuţii lejere şi discrete, în compania unei băuturi maturate.
Acest Cadillac e unul fabricat în 1990, şi nu e un Fleetwood Brougham, ci un Brougham curat, ăsta fiind numele modelului. Iar asta e foarte important, pentru că-i anii 80, producătorii americani s-au lăsat duşi de valul japonez şi au început a produce maşini cu design tipic american, dar cu tracţiune pe puntea faţă. Anume aşa clasicul Fleetwood cu tracţiune spate a ajuns un cu tracţiune faţă în a doua jumătate a anilor 80. Şi dacă la modelul cu tracţiune spate exista o versiune de lux suprem numită Brougham, atunci la generaţia cu tracţiune faţă cei de la Cadillac au fost luaţi prin surprindere de valul de critici de la cumpărătorii lor cu portmonee groase şi au decis să păstreze în producţie un model clasic, cu tracţiune spate, pe care să-l numească pur şi simplu Brougham. E exact modelul pe care-l vedem aici şi despre care vorbim azi.
O istorie oarecum încâlcită a acestui model, deci, dar tot ce trebuie să ştim e că acest Cadillac nu e doar unul care arată clasic, tipic american, şi ar şi o consistenţă pe măsură. Are 5.61 metri lungime, deci e cu aproape jumătate de metru mai lung faţă de un BMW Seria 7 de azi sau un Mercedes S-Class.
Sub capotă e un motor V8 de cilindree imensă, dar cu muşchi foarte relaxaţi. Din cei 5.7 litri, acest propulsor scoate doar 188 CP. Deci, despre eficienţă în combustie nu mai e cazul să vorbim, pentru că e clar că trei sferturi din benzina arsă merg pentru sunet şi atmosferă, şi doar un pic pentru generarea de putere efectivă.
Motorul e cuplat la o cutie automată cu 4 trepte şi-şi trimite puterea spre puntea spate, care e o punte rigidă, tipică maşinilor americane de demult. Şi direcţia pe puntea faţă e una relativ arhaică. Dar la cât de frumos arată acest Cadillac, s-ar cuveni să spunem mai degrabă clasică, decât arhaică.
Pentru că de îndată ce-ţi plimbi privirea pe exteriorul lui nu are cum să nu te cucerească. Maşina asta are şi dotarea opţională de acoperire cu vinil bifată, care costa un pic peste 1,000 dolari pe atunci, dar care schimba aspectul acoperişului şi al montanţilor spate.
De jur împrejur, acest exemplar e într-o stare impecabilă la nivel estetic, cu mult crom, dar totul e într-o stare fascinant de bună.
Habitaclul, însă, e o lume aparte, cuceritoare. Scaunele sunt adevărate fotolii ce amintesc, aşa cum spuneam, de atmosfera unui club de gentilomi. Profilarea acestora, culoarea bordo a pieii tapiţeriei şi lemnul din abundenţă, subliniază şi mai mult această ambianţă. Aşa arăta luxul american pe atunci, pe când nu voia să-l egaleze pe cel german sau japonez. Şi arăta fascinant, într-un stil care îi era propriu doar lui.
Există şi un sistem audio pe măsură, or pe atunci americanii erau iscusiţi şi la sisteme acustice de bună calitate. Totul în maşina asta e făcut să-i desfete pe cei de la bord, să-i vrea să savureze confortul într-un mod sublim.
Şi azi un asemenea Cadillac clasic n-ar fi pe gustul oricui, pe siguranţă, iar la cât de leneşe erau acest motoare imense puţini s-ar încumeta să aleagă un asemenea model pentru inginerie fascinantă. Nu, în ingineria sa nu e aproape nimic fascinant, decât scara mare, din belşug, a volumelor. Dar asemenea maşini nu se aleg pentru inginerie, ci pentru cât de speciale se simţeau.
Iar maşina asta e scoasă la vânzare cu un preţ atât de infim, încât ar fi în stare să le ridice sprâncenele celor mai sceptici colecţionari. E importată temporar în Marea Britanie şi e scoasă la o licitaţie online, iar cel mai mare preţ oferit până acum e de doar 6,900 lire, adică vreo 8,200 euro. Şi cei de la casa de licitaţie spun că minimul a fost atins, aşa că e foarte realist să se vândă la un preţ apropiat, nu mai mare de 10 mii după cum estimează ei. Dar există două precizări — una îmbucurătoare şi alta care ar putea îngrijora un cumpărător.
Maşina are doar echivalentul a 19,700 km pe bord, iar cei de la casa de licitaţie spun că, dată fiind condiţia autentică, aproape de showroom, a părţii estetice a maşinii, ar putea fi parcursul original. Partea îngrijorătoare este că maşina are o istorie absolut necunoscută celor de la casa de licitaţie, fără vreun act confirmativ al istoriei. Are actele de proprietate pe ea, fireşte, din punct de vedere juridic, dar nu există un dosar cu istoricul ei detailat, deci nu se ştie cum de s-a păstrat atât de bine până în prezent. S-ar putea să fie o istorie frumoasă în spate, doar că această istorie s-a rătăcit pe undeva. Şi apoi, pe ici, pe colo, la nivel mecanic tot s-ar mai putea să mai existe necesitatea unor mici intervenţii.
Dar la preţul absolut acceptabil, cerut pe un Cadillac Brougham în asemenea stare, toate aceste necunoscute aferente par o aventură acceptabilă. Aşa că mulţi colecţionari şi-ar putea-o dori doar de dragul de a avea ceva diferit şi foarte special în garaj. Un model american, clasic, opulent, un Cadillac ca-n filme, cu un interior pur şi simplu fabulos!
0
3,249
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!