Ingineria neştiută a camionului Tatra T111, cu motor V12 de tanc, răcit cu aer

Camionul Tatra T111 are poate cea mai tumultoasă istorie dintre toate camioanele Tatra, pentru că a fost proiectat şi construit într-o vreme tumultoasă, a celui de-al doilea război mondial. Dar ingineria sa a rezistat şi mult timp după sfârşitul războiului, iar durabilitatea ei a făcut ca anume acest model de camion să fie folosit la o mare parte din lucrările de reconstrucţie de după război din anii 40, 50 şi chiar 60 ai secolului trecut. Şi, pe lângă toate, a fost şi camionul care a înrădăcinat toate calităţile camioanelor Tatra care sunt atât de apreciate şi azi.

În primul rând, însăşi proiectarea camionului a început în perioada războiului, când fabrica Tatra fusese sub ocupaţie germană. S-a insistat ca de proiectarea acestui camion să se ocupe însuşi marele Hans Ledwindka, inginerul şi designerul şef al Tatra, cel care proiectase renumitele modele fascinante, aerodinamice, de autoturisme Tatra din anii 30.

Camionul a folosit acelaşi renumit concept Tatra, gândit încă un deceniu mai devreme, care prevedea prezenţa unui tub central de tracţiune, cu semi-punţi articulate. E un concept care e prezent şi azi pe camioanele Tatra şi care în acei ani dădea rigiditate suplimentară cadrului camionului şi-l făcea de neîntrecut la capacităţile de teren.

Foto: Conceptul de tracţiune Tatra, aplicat şi pe camionul Tatra T111

Dezvoltarea camionului venise la scurt timp după ce cei de la Tatra fuseseră puşi să dezvolte şi un motor pentru tancul german Puma 234, unde se ceruse un motor V12, Tatra creând anterior motoare până la 8 cilindri. Astfel, cei de la Tatra creaseră primul lor V12 răcit cu aer, pentru acel tanc, motorul având numele de cod T910 şi dezvoltând 210 CP. În condiţiile unor resurse limitate, s-a considerat că folosirea aceluiaşi motor pe camionul Tatra T111 ar fi o soluţie bună, chiar dacă 210 CP pentru un camion era o cifră de putere uriaşă. Inginerii, însă, au redus puterea pentru camion, până la 180 CP, pentru a-i spori longevitatea, primind şi un nume de cod civil, T103.

Însă pentru acei ani, motorul era unul oricum foarte puternic, aici fiind suficient să ne amintim de alte camioane din est şi vest, cu puteri cuprinse de obicei între 75 şi 150 CP maxim. Motorul avea 14.8 litri capacitate, cu cele două blocuri poziţionate la 75 grade, şi avea trei arbori cu came, având şi câte două valve per cilindru. Motorul diesel avea injecţie directă, în anul 1942 deja, iar răcirea să făcea prin două ventilatoare, acţionate prin lanţ la început şi prin curea ulterior. Faptul că era răcit cu aer îl făcea nepretenţios la friguri, atât în condiţii de folosire de către militari, cât şi mai târziu, chiar şi în gerurile Siberiei.

Foto: Camion Tatra T111, anul 1943

Camionul avea tracţiune 6x6 pe atunci, puntea faţă fiind decuplabilă la dorinţă. Cutia de viteze era una cu 4 trepte, dar exista şi un demultiplicator de cuplu. Iar un asemenea camion, într-o versiune cu benă standard, putea transporta 10.3 tone.

Spuneam de istoria tumultoasă a acestui camion pentru că a fost conceput sub ocupaţie germană a Cehoslovaciei, şi lansat în 1942, ajungând şi în armata nazistă. Mai târziu, a ajuns şi în armata cehoslovacă, iar acest motor a fost pus şi pe alte camioane Tatra şi Praga pentru dotări militare. Tot dezvoltarea acestui camion a fost şi motivul judecării lui Hans Ledwindka după război, munca sa la conceperea camionului fiind tratată drept colaborare cu ocupanţii. Mai târziu, acelaşi camion a fost folosit de sovietici în Siberia şi i s-a pus şi un mausoleu în Magadan drept mulţumire pentru contribuţia sa la reconstrucţia oraşelor distruse de război. Deci, în vremuri atât de tulburi, camionul a avut multe istorii conectate cu el, rămânând în producţie până în anul 1962, mult după război.

De fapt, anume în perioada postbelică ingineria şi durabilitatea acestui camion Tatra au devenit apreciate până la nivelul unei legende. Şi, de fapt, toată esenţa inginerească a acestui camion, de la motorul diesel în formă de V, răcit cu aer, până la conceptul de tracţiune şi construcţie a punţilor şi diferenţialelor, a rămas până în prezent în gama Tatra, continuând şi evoluând în fiecare nouă generaţie de camioane, până la cele din zilele noastre, modele precum Tatra T815 la tracţiune şi motor, iar dacă vorbim de doar de tracţiune, atunci toate modele curente Tatra încă mai folosesc aceeaşi idee de bază, genial de bună, din viziunea de cândva a inginerului Ledwindka, viziune prezentă şi pe acest camion T111.