Istoria neştiută a dubiţelor Skoda Taz 1203, singurele produse în Cehoslovacia de cândva, care au continuat a fi asamblate până de curând

În fostul bloc estic a existat la un moment dat dorinţa mai multor ţări de a crea câte o dubiţă proprie, practică pentru micile transporturi regionale. Germania de Est avea Barkas B1000, cu un motor în doi timpi, România a avut mai multe variaţii Rocar TV, care a devenit ulterior prima şi singura cu un propulsor diesel, iar Cehoslovacia a avut această dubiţă despre care vorbim azi, ingineria căruia a fost dezvoltată cu un buget extraordinar de mic, cu economii substanţiale, fără măcar a se şti până în ultimul moment unde va fi produsă. Fără îndoială, inginerii cehoslovaci au demonstrat de multe ori că puteau crea produse fascinante chiar şi în contextul celor mai iraţionale decizii ale autorităţilor comuniste de atunci, dar condiţiile în care a fost creată această dubiţă au fost şi mai speciale.

Ordinul pentru dezvoltarea acestui model a venit de la ministrul industriei auto din Cehoslovacia, în 1955. Acesta trebuia să fie o dubiţă cu sarcina utilă de 950 kg, neapărat cu caroserie autoportantă, or, în 1954 în Germania de Est deja era în dezvoltare Barkas B1000, tot cu caroserie autoportantă şi tot cu o sarcină utilă ţintită la 900-950 kg, care a devenit ulterior de 1,000 kg către etapa de producţie. Inginerii de la fabrica nouă, abia construită, din Vrchlabi au fost delegaţi pentru dezvoltarea noului van cehoslovac. Bugetul, însă, era foarte limitat. Entuziasmul inginerilor, însă, a fost unul mare la etapa iniţială, pentru că li se încredinţase un proiect atât de important.

Aceştia au pornit dezvoltarea modelului cu numele de cod 969, şi au luat la bază automobilul Skoda 1201, care avea un motor de 4 cilindri, de 1,221 cm cubi. Primul prototip a fost construit deja în 1956, şi era foarte dezechilibrat, foarte greu pe faţă şi foarte uşor pe spate, din cauza motorului amplasat în faţa axului frontal. Al doilea prototip, din 1957, a avut un design uşor diferit, dar n-a schimbat nimic în amplasarea motorului şi abia al treilea a amplasat motorul peste axul frontal, nu în faţa lui. A urmat şi al patrulea, şi al cincilea prototip, iar în 1958, testele arătau că motorul de 1,221 cm cubi şi 36 CP e prea slab. Se experimentase apoi cu un alt motor de 1.5 litri şi 52 CP. Dar în 1958 autorităţile şi-au pierdut răbdarea şi au încorporat fabrica din Vrchlabi în cea din Mlada Boleslav ca organizare juridică, iar proiectul dubiţei a fost luat din mâinile inginerilor neexperimentaţi şi pus în mâinile celor de la Skoda. S-a alocat un buget de doar 8.25 milioane de coroane pentru a duce la bun sfârşit modelul. Pentru comparaţie, modelul Skoda 1000 MB beneficiase de un buget de 24.5 milioane de coroane. Iar pentru cei 8 milioane dubiţa trebuia să fie dezvoltată şi în rol de transport marfă, şi transport pasageri, şi ambulanţă.

Dar nici acum lucrurile n-au mers uşor. Un an progresul a fost rapid, apoi autorităţile au anunţat că va fi nevoie şi de o versiune cu tracţiune integrală, pentru armată şi pentru agricultură. Iar asta trebuia luat în consideraţie de la etapa de proiectare. În 1962 a fost construită o primă ambulanţă prototip, care a fost apreciată ca una excelentă. În 1963 proiectul versiunii 4x4 a fost retras şi inginerilor li s-a spus că nu mai e nevoie de aşa ceva. Aşa că au fost operate noi schimbări în proiect, noi prototipuri, iar între timp veneau noi solicitări halucinante de la autorităţile comuniste. Una din ele, spre exemplu, era să se prevadă o versiune de dric solemn pentru viitorul model. În fine, în 1967, la 12 ani după începerea dezvoltării, modelul era gata. Însă nu exista o fabrică desemnată, unde acesta ar putea fi produs.

Cei de la Mlada Boleslav voiau să actualizeze tehnologic fabrica lor, şi nu mai era loc de acest model la ei. Aşa că s-a decis producţia la fabrica din Vrchlabi. Asamblarea lui Skoda 1203 a început, astfel, în 1968.

În producţie a ajuns, totuşi, motorul de doar 1,221 cm cubi, dar puterea acestuia a fost mărită la 47 CP. Era un motor de 4 cilindri în linie, răcit cu lichid şi era montat longitudinal, tracţiunea maşinii fiind pe puntea spate. Viteza maximă era de doar 90 km/h, iar acceleraţia până la 80 km/h dura 40 secunde.

Producţia a demarat rapid, cererea pentru această dubiţă fiind deosebit de mare în Cehoslovacia, mai ales în primii ani. Sarcina utilă pentru versiunea de transport marfă a fost de 950 kg, iar la cea de pasageri — de 750 kg. Ambulanţa, din cauza utilajelor medicale, avea sarcina de 650 kg. În scurt timp, Skoda 1203 a devenit ambulanţa cea mai des folosită în Cehoslovacia.

Chiar dacă maşina nu era foarte rapidă, iar în primii ani mai avea şi neajunsuri, Skoda 1203 a devenit foarte repede un model simbol în patria sa, fiind adorată de şoferii care o conduceau. Caroseria autoportantă şi suspensia relativ moale îi asigurau un confort bun, iar ulterior au fost operate şi mai multe perfecţionări. Carburatorul a fost înlocuit cu unul mai performant, din 1974, iar astfel motorul şi-a crescut puterea la 51 CP, odată cu un mic facelift vizual. În acelaşi moment, o parte din producţie a fost transferată la o fabrică în Trnava, pe teritoriul Slovaciei de azi, odată cu asta începând a fi folosit şi numele de TAZ, T-ul din faţă venind de la Trnava. În 1981 întreaga producţie a fost mutată la Trnava, iar maşina a început a fi numită tot mai des TAZ.

În 1985 s-a operat o altă modernizare şi a fost instalat un motor de 1,433 cm cubi, care dezvolta 57 CP şi 105 Nm. Această maşină putea atinge deja 110-115 km/h. În această formulă ea a fost construită practic până la sfârşitul carierei, iar acest sfârşit a fost unul mai recent decât am fi tentaţi să credem.

În Trnava, modelul s-a asamblat până în 1997. Însă în 1994 el a mai început a fi produs şi de către o companie numită Ocelot, în orăşelul Zacler din Cehia. Aceştia din urmă îl asamblau în număr pic, doar la comandă, însă au făcut-o până în 2017, cea mai mare parte fiind produsă, totuşi, până în 2010. Aşa că acest model a fost produs, practic, vreme de aproape 50 de ani, dacă luăm în considerare şi producţia la scară mică din ultimii 20 de ani.

Şi exact ca şi în alte ţări, în ultimii ani aceste maşini au devenit mai rare în Cehia şi în Slovacia, iar odată cu asta au început a fi privite din nou cu admiraţie, deşi au avut o istorie atât de tumultoasă. A fost însă unica dubiţă produsă în toată această perioadă în aceste ţări, aşa că a reuşit să înrădăcineze amintiri.