Renault 25, maşina franceză de cândva cu interior de avion, creat de un designer de supercar-uri, într-un exemplar scos la vânzare cu preţ infim

Cât de curios e să aflăm uneori cum maşini fascinante create de cândva au căi şi origini care duc la aceeaşi oameni talentaţi, geniali chiar, care şi-au lăsat peste tot amprenta în lumea auto prin creaţii fabuloase. Aparent, ceea ce avem aici e doar un Renault de talie mare, care a avut planuri mari la lansare ca atâtea alte Renault-uri. Dar maşina asta e de sute de ori mai specială de atât, iar o parte din ea ară rădăcini italiene intrigante.

Renault 25 a fost arătat la sfârşitul anului 1983, cu lansare de piaţă în primăvara lui 1984 şi venise cu scopul de a fascina din prima clipă, fiind cel mai mare şi mai luxos model Renault. Era succesorul lui Renault 30, dar a făcut un salt atât de imens, încât de multe ori e catalogat ca neavând un succesor, de fapt. Pentru că maşina asta e fost creată cu aceeaşi ardoare inginerească, cu care se făceau maşinile germane de cândva, la care se adăugase doza de ambiţie franceză şi creativitatea italiană. La conceperea lui Renault 25 pare să nu fi existat limite de buget pentru a fi economisit.

Maşina a fost creată pe a o platformă tehnică nouă, care avea tracţiune faţă, dar motoarele erau toate poziţionate longitudinal. Au fost prevăzute şi motoare cu 4 cilindri în linie, dar şi propulsoare V6, inclusiv V6 turbo! În diverse perioade, sub capota lui Renault 25 s-au regăsit până la 12 ipostaze diferite de motoare pe benzină şi alte două diesel!

Designul lui Renault 25 a fost dezvoltat de angajaţii din interior, Gaston Juchet şi Robert Opron, ultimul fiind anterior creatorul renumitului model Citroen SM! Şi noul Renault 25 a avut extravaganţe de design suficiente cât să emane aceste talente care au stat la baza lui.

Maşina adoptase un stil de notchback, între sedan şi liftback, dar o făcuse cu o lunetă spate ce pornea de la un montant la altul desenând ea silueta de notchback, de fapt. Clienţii europeni puteau vedea un sedan în Renault 25, dacă nu atrăgeau prea mare atenţie la luneta transparentă, Cei francezi puteau vedea o maşină cu siluetă mai pe gustul lor. Doi iepuri ochiţi dintr-o lovitură, deci.

Renault 25 era şi excepţional de aerodinamic pentru timpul său, ajungând, în funcţie de versiune, la un coeficient de până la 0.28. Asta l-a ajutat să devină şi foarte eficient în consum.

Interiorul maşinii, însă, era unul ce părea o carlingă de avion. Pe lângă volanul cu o zonă centrală cu forme interesante, levierul cutiei de viteze automate părea a fi o manivelă din cabina unui avion, cadranele de bord erau etajate în nivele, consola centrală era plină de butoane şi slider-e, totul în jur era o abundenţă de butoane, de fapt, dar foarte frumos ordonate. Pur şi simplu nu putea să nu te simţi un pilot de avion în maşina asta. Ştii de cine a fost desenat acest interior?

De marele Marcello Gandini, designerul italian care a creat Lamborghini Miura, Countach, o mulţime de modele Maserati, Alfa Romeo, ba chiar şi camionul Renault Magnum, despre care vorbeam acum câteva zile. Nu ne-am pus vreun scop să vorbim despre Gandini, ci despre acest model fascinant Renault, dar, inevitabil, originea creării sale ne-a dus tot la acelaşi Gandini.

Cât de reprezentativ pentru anii 80 sunt aceste cadrane de bord, cu martori într-un stil specific, cu display-ul verde central, cu indicatoare clare şi aerat concepute.

Iar acea consolă centrală cu multe butoane e de fapt un sistem audio Philips de top, care nu doar că avea casetă, dar şi un amplificator stereo hi-fi, cu reglaje de sunet pe 5 intervale de frecvenţe, cu acele slider-e superbe! Un asemenea sistem audio superb, analogic, pe o maşină!

Fiecare scaun avea câte un rând de 5 butoane cu reglaje pe diferite poziţii, în plus şi minus. Mai existau şi alte reglaje adiţionale, şi butoane pentru regimul cutiei.

Iar maşina asta, în anul 1984, avea în dotarea de top amortizoare cu rigiditate reglabilă! Acum 38 de ani! Şi nu erau doar două poziţii, tare şi moale, ci amortizoare care erau ajustate continuu de maşină, luându-se în considerare viteza, accelerarea longitudinală şi transversală, accelerarea verticală, precum şi apăsarea eventuală a pedalei de frână! Renault făcuse asta, în anul 1984!

Maşina avea motoare V6 de 2.5 litri sau 2.9 litri, iar exemplarul despre care vorbim azi e unul cu V6 de 2.9 litri, aspirat natural. E ipostaza cu injecţie şi 12 valve, de 153 CP, cuplată la o cutia automată. Apropo, această cutie automată era considerată drept călcâiul lui Ahile pentru acest Renault, având deseori nevoi de reparaţii mai mici sau mai mari.

Exemplarul ăsta, însă, scos la vânzare în Cehia, are totul funcţional pe el, iar starea e una admirabilă, fiind fabricat în 1990. Şi are doar 129,000 km parcurşi în 32 de ani.

Şi fiind o ipostază din eşalonul de top a ceea ce puteai găsi pe un Renault 25, maşina asta e vândută cu un preţ infim, de fapt, despre care spunem fără ezitare că-şi merită fiecare cent. De cer sub 6,500 euro pe ea. Şi chiar dacă maşina ar mai scoate la iveală careva probleme mecanice în viitorul apropiat, oricum, la cât de fascinantă şi rară e, nu poate fi decât o investiţie de suflet în măsură să te facă s-o admiri încă cel puţin câteva decenii înainte. E amintirea unei perioade de glorie pentru Renault, e semnătura lui Gandini pe ea în acel interior de avion, e un motor V6 imens pe ea şi mult hi-tech formidabil din anii 80!