Istoria curioasă a lui Aro 10, samuraiul 4x4 vizionar din România de cândva

De câte ori vorbim în zilele noaste despre marca Aro, avem impresia unui regret pentru un potenţial uriaş neutilizat. Acum, când SUV-urile cuantifică peste 50% în Europa, o marcă ce-ar produce doar offroader-e şi SUV-uri, de la cele mari până la cele compacte, ar putea avea un succes mai mare decât l-a avut vreodată în perioada de dinainte de 89. Iar în toată istoria Aro există un model care e diferit de familia de bază a gamei Aro, dar totodată era şi vizionar la timpul său — Aro 10.

Însuşi început acestui model e unul fascinant. Lucrul la conceperea şi dezvoltarea lui a început încă în prima jumătate a anilor 1970, iar în 1975 fabrica din Câmpulung-Muscel avea deja primul prototip funcţional de teste. Iar pentru comparaţie, exact în acei ani se dezvoltau şi încă nu apăruseră Mercedes-Benz G-Class sau Lada Niva din răsărit. NIva a fost lansată în 1977, G-Class în 1979 şi tot în 1979, la Expoziţia Realizărilor Economiei Naţionale, a fost prefaţat şi Aro 10, ca un viitor model ce trebuie să intre în producţie. Aşadar, vorbim de o perioadă identică, Aro 10 fiind printre primele modele care intuiseră încă pe atunci segmentul SUV-urilor compacte.

Maşina era construită pe cadru dur şi avea dimensiunile compacte ale unui Jeep Wrangler sau Suzuki Samurai fiind un pic mai mare decât ultimul, dar în anumite ipostaze fiind foarte apropiată ca şi filosofie. De fapt, Samuraiul care a devenit mai cunoscut a fost lansat de asemenea mai târziu, în 1981, aşa că modelul românesc nu s-a inspirat în niciun fel de la cel nipon.

Foto: Construcţia lui Aro 10

Aro 10 a existat în versiuni decapotabile şi cu acoperiş rigid, dar şi mai multe alte variaţii de caroserie. Iar ideea era ca acesta să fie un model mai compact şi mai agil decât modelele mai mari din familia Aro 24.

Totuşi, la nivel de inginerie au existat foarte multe curiozităţi şi abordări diferite faţă de Aro 24. Aro 10 a folosit mai multe componente de la Dacia 1300 — punte faţă, faruri, instrumentarul de bord, scaune. E curioasă mai ales combinarea suspensiei independente de Dacia pe puntea faţă cu cadrul rigid al maşinii. Pentru puntea spate, s-a dezvoltat o arhitectură specială cu suspensie independentă, iar astfel Aro 10 a fost unul din primele sau chiar primul SUV cu ambele punţi pe suspensii independente. Ulterior, însă, au apărut şi versiuni cu punte rigidă, care să fie pregătite pentru o durabilitate mai mare în condiţii grele.

Fireşte, maşina a fost dotată şi cu sistem de tracţiune integrală, dar au existat şi versiuni cu tracţiune spate. Geometria sa excelentă, cu un ampatament mai mare chiar decât la Aro 24, îl făcea agil la unghiurile de atac şi degajare şi la dinamica pe asfalt.

Sub capotă s-a optat iniţial tot pentru motoare de Dacia. Iniţial a fost vorba de propulsorul de pe Dacia 1300, de 1.3 litri şi 54 CP, iar ulterior s-a trecut la cel nou, de 1.4 litri şi 62 CP. Odată cu acest propulsor, a apărut şi o cutie de viteze cu 5 trepte.

Istoria lui Aro 10 a continuat mult după anul 1989, fapt care poate părea surprinzător pentru mulţi dintre noi. Au fost lansate mai multe facelift-uri, chiar şi o versiune derivată numită Aro Spartana în 1997, iar per general producţia lui Aro 10 a continuat până în anul 2006, când uzina a falimentat şi şi-a sistat producţia. Până atunci, însă, Aro 10 a reuşit să marcheze evoluţii extraordinar de curioase.

Sub capota sa, spre exemplu, s-a regăsit la un moment dat şi un motor pe benzină de Daewoo, de 1.6 litri, şi un diesel de Renault de 1.9 litri, în două ipostaze de putere, ba chiar şi un diesel de Hyundai şi altul de VW. Iar în motorsport au existat exemplare echipate cu motoare Toyota.

La fel de fascinantă e şi cariera lui Aro 10 pe pieţele de export. Modelul a avut succese notabile în mai multe ţări, iar în unele dintre ele avea şi o identitate diferită. În Marea Britanie, de exemplu, a fost vândut ca Dacia Duster, fiind astfel şi predecesorul moral al Dusterului de azi. În 1984 modelul s-a lansat cu brio în Italia, drept Aro Ischia, după care a fost redenumit în Super Ischia, Apoi Aro Enduro x4, iar din 1987 a demarat producţia locală a acestui Aro, în Italia, cu numele de ACM Enduro x4!

Foto: Un Aro 10, cu emblemă ACM, produs în Italia

Deci, modelul a fost unul popular atunci, îndrăgit, ba chiar vizionar în conceptul său înainte ca acest concept să devină un trend atât de răspândit cum e azi. Azi segmentul SUV-urilor compacte e unul uriaş, însă Aro 10 sau un succesor al lui nu mai există pentru a-l fructifica, dacă nu luăm în considerare Dusterul celor de la Dacia. Dar Dusterul de azi e un concept diferit, totuşi. Aro 10 ar fi putut rămâne un model atemporal, clasic, care să perpetueze într-o reţetă legendară, cum o fac Mercedes G-Class până în zilele noastre sau offroader-ele Suzuki sau cum o face mai noi Ineos Grenadier, exploatând cererea constantă pentru asemenea offroader-e pe cadru dur.

Foto: Pagină din presa franceză, cu prezentarea lui Aro 10

Aşa că Aro 10 rămâne în memorie ca un model cu o poveste curioasă şi pestriţată, care a inovat în concept, dar pe care circumstanţele economice şi falimentul Aro nu l-au lăsat să-şi dezlănţuie întregul potenţial, plecând în istorie ca un mic geniu neînţeles, un offroader samurai al României.