Menu
Acasă
Search
CITIRE ŞTIRE:

Istoria neştiută a lui Ikarus 417, ultimul model de autobuz produs de fabrica din Ungaria

3 Mai 2022 - 16:51
Redacţia PiataAuto.md
Autobuzele Ikarus au fost cândva printre cele mai răspândite prin părţile noastre, iar cele mai notorii şi familiare modele au fost cele din seria 200. Erau răspândite atât în versiuni de călătorii lungi extraurbane, cât şi în versiuni de transport urban, simplu şi articulat, inclusiv în Chişinău aceste autobuze dominând cândva transportul urban, alături de troleibuze, iar noi am publicat anterior şi un articol detailat despre acel model de autobuz. Totuşi, puţini dintre noi ştiu că după acea serie legendară 200 a mai existat şi o serie succesoare, numită 400, care a evoluat în moduri interesante, dar care a plecat în istorie fără gloria meritată, din cauza eşecului fabricii Ikarus din Budapesta.
Foto: Ikarus 280, modelul articulat clasic, prezent cândva şi prin părţile noastre

Seria 400 de la Ikarus era, în principiu un model nou bazat pe reţeta de succes a seriei 200, iar partea cea mai formidabilă a seriei 200 era construcţia sa modulară, prin care se putea asigura orice lungime dorită de autobuz, şi ampatament, la costuri moderate. Seria 200 folosea în mare parte motoare Raba-MAN, poziţionate longitudinal în interiorul cadrului, sub podea, în formă „culcată”, cu cilindrii culisând pe orizontală, pentru a încăpea într-o podea relativ nu prea incisivă. O reţetă similară a fost adoptată la început şi de seria 400, când a apărut aceasta în 1985.
Foto: Ikarus 415, model lansat în 1985

Da, succesorul legendarului model Ikarus a apărut încă în perioada de dinainte de 89. În 1985 au fost lansat modelele 415 — autobuzul cu lungime standard — şi 435, autobuzul articulat, în timp ce seria extraurbană a fost delimitată într-o gamă separată cu indicele 300. Motorul de pe 415 şi 435 era tot unul de Raba-MAN, cu numele de cod D2156 HM6UT. Era un diesel cu 6 cilindri în linie, turboaspirat, de 10.35 litri, care livra 220 CP şi 815 Nm. Cutia de viteze era una manuală cu 6 trepte. Cele două modele arătau împrospătat, deci, cu design în stilul anilor 80, dar pentru că succesul predecesorului a fost atât de mare, s-a decis păstrarea tuturor lucrurilor esenţiale pentru următoarea generaţie. Şi, fireşte, resursele economice limitate din acea perioadă în fost bloc estic au jucat un rol primordial în luarea unei asemenea decizii.
Foto: Ikarus 435, varianta articulată

Autobuzul fusele primit călduros la lansarea sa, totuşi, fiind considerat un succesor demn pentru seria 200. Însă comenzile au fost mult mai puţine la număr, cu mult sub aşteptările fabricii, în mare parte din cauza dificultăţilor economice care începeau a fi resimţite în majoritatea ţărilor din blocul estic. La sfârşitul anilor 80, Ikarus a luat o decizie drastică de a opri livrarea unei partide mari de autobuze către URSS din cauza nerespectării plăţilor anterioare de către sovietici, iar astfel mai multe autobuze gata produse au staţionat o perioadă îndelungată pe teritoriul fabricii.
Foto: Ikarus 415

După destrămarea URSS şi a întregului bloc estic, fabrica din Budapesta a avut vremuri şi mai dificile, chiar dacă periodic mai existau raze de speranţă. Modelul articulat Ikarus 435, spre exemplu, n-a fost vândut efectiv decât începând cu anul 1994, deşi fusese lansat 9 ani mai devreme, pur şi simplu pentru că nici unul nu fusese comandat. Aşa că la începutul anilor 90 cei de la Ikarus au încercat să se adapteze cererii moderne de pe piaţă şi aşa a apărut modelul Ikarus 417, ultimul model produs de Ikarus, alături de 435.
Foto: Ikarus 417, model lansat înanul 1995

În primul rând, Ikarus 417 a devenit în sfârşit un autobuz cu podea joasă, aşa cum îşi doreau toate oraşele. Paralel, Ikarus a păstrat în producţie şi modelul 435 cu podea înaltă. Iar cei care-şi doreau autobuze mai scurte puteau alege Ikarus 412, tot cu podea joasă, după exemplul lui 417. Trecerea la podea joasă a însemnat reamplasare de motoare şi chiar folosirea unor motoare cu totul diferite, mai ales că Ikarus şi-a dorit foarte mult să renască într-o fabrică ce ar produce din nou autobuze moderne, în pas cu timpul.
Foto: Ikarus 412, varianta nearticulată

Aşa a ajuns acest model de Ikarus să facă uz întâi de un motor de origine Cummins, apoi şi altul de origine Mercedes, ambele cu 6 cilindri în linie, turboaspirate. Cel de Cummins era un diesel de 8.3 litri, care livra 293 CP şi 1,125 Nm. Motorul de Mercedes era unul cu numele de cod OM447 şi livra 300 CP. Pentru prima dată, Ikarus a făcut uz şi de o cutie de viteze automată, de origine ZF. Era o cutie cu doar 4 trepte, însă.
Foto: Postul de condus al modelelor Ikarus 417 şi 412

Şi panoul de bord a fost relativ modernizat, şi designul, şi sistemul de deschidere a uşilor, dar, oricum, autobuzul n-a înregistrat vânzări majore. S-au produs doar 32 de exemplare până în anul 2004, într-atât de puţine încât se ştia cu siguranţă fiecare oraş unde exista măcar un asemenea autobuz în operare. Din cele 32 produse în total, 17 au fost cumpărate în oraşele Ungariei şi doar 15 au plecat spre export — 2 în Varşovia, 1 în Wroclaw, 1 în Postdam din Germania, 1 în Milano din Italia, încă unul într-un oraş din Cehia, iar restul au fost împărţite între oraşele Wuppertal şi Dresden din Germania. Ceva mai multe la număr au fost vândute în versiunea Ikarus 412, nearticulată, dar oricum, nici 100 de autobuze n-au fost produse. Şi, după cum se poate vedea, nici unul din aceste autobuze n-a ajuns prin părţile noastre, după cazul cu sistarea livrărilor de către Ikarus spre URSS.
Şi totuşi, startul procedurii de lichidare a fabricii Ikarus în 2003 şi definitivarea acestui proces în 2004 a fost rezultatul unei privatizări tenebre, din partea celor de la Irisbus, companie franceză pe atunci, azi parte din grupul Iveco. Cei de la Irisbus au privatizat Ikarus, dar au ţintit să acapareze doar pieţele de desfacere şi n-au investit nimic semnificativ în fabrica din Ungaria, în nici un model nou sau program de renaştere a mărcii. Dimpotrivă, după câţiva ani în care au făcut uz de pieţele în care Ikarus fusese popular, au decis lichidarea completă a fabricii care le aparţinea deja, iar astfel, de aproape 20 de ani încoace Ikarus a rămas doar istorie. O istorie care a avut apogee glorioase, şi încercări de modernizare, dar care n-au mai ajuns a fi fructificate în deplină măsură.
Foto: Schiţa cu dimensiunile lui Ikarus 417 şi amplasarea elementelor principale ale construcţiei
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
ALTE ŞTIRI RECENTE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter